Poezii închinate femeii

1. Ion Ionescu-Bucovu
EU TE-AM IUBIT,
FEMEIE
vErsUrI
2013
1

2. M-am născut în comuna Râca, judeţul Argeş la data de 15
ianuarie 1938.
Studiile:
Scoala elementară în Izvorul de Sus;
Scoala Pedagogică la Câmpulung Muscel;
Institutul pedagogic Bucureşti;
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filologie-română.
Profesia: Preofesor gr I de limba română;
Lucrări de specialitate:
-Realitate şi fictiune în ,,Moromeţii” lui Marin Preda, lucrare
coordonata de profesorii universitari:Ion Rotaru si Alexandru
Piru;
-Dezvoltarea vocabularului la copiii din ciclul gimnazial, lucrare
coordonată de ac. Eugen Simion şi Prof. Grigore Brâncuş;
Monografia comunei Râca;
Lucrări literare:- Martirii lui Eros- roman(Eminescu si Veronica
Micle);
-Izvorul fericirii-roman;
-Îngerii si demonii revoluţiei;
- Fiasco- roman;
-Priveghil-roman;
Poezii: -Cutia cu amintiri;
-Aripi către infinit.
Colaborări:
-Basarabia literară;-Revista Noi. Nu;-Cenaclul literar
Lira21.ro;-Revista Aspiraţii de pe net, ro.grup.net;-Revista
literara Bruxelles Mision;-Revista Cărticica românească de
copii;-Revista Rostiri, vol.2 de pe net;-Antologia Însemne,
editura DOCUCENTER, Bacău,2010;-Antologiile revistei
Singur-Poezie,editura grinta, Cluj-Napoca,2010;Antologia
Revistei Singur- Proză, editura grinta, Cluj-Napoca;-
2

3. RoLiteratura.ro;-Dialogeuropean.ning.com;-Reţeaua literară;-
Garbo;-
Cititor de proză, moderator la Eminescu la Muzeul
Literaturii şi Folclor;-Faleze de piatră;
Armonia, Boema, Observatorul,Luceafărul, Revista
singur.
-Literatur.toateblogurile.ro;-Versul.ro;-Tărâmul
poeziei;-Versuri şi creaţii.ro;-Esenţe;-România din diaspora;-
Forum.softpedia.com;-Bucovu.veblog.ro;-Altmarius.ning.com;
-Ro.netlog.com;-Agonia.ro;Jurnal literar/bucovu-
literar.blogspot.com.;blog de scriitor(bucovu.wordpress.com;Antologia
Esenţe.Confluen e lirice, confluen e.ro.ț ț
Ion Ionescu-Bucovu
3

4. De ziua ta:
eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu i-am fost amant.ț
te-am ocrotit o via ăț
tu, floarea mea de dor,
dar nu i-am spus-o-n fa ă,ț ț
tu, scumpul meu odor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
e ti pasăre măiastră,ș
cu aripi de cocor,
deschide-mi o fereastră
i –nva ă-mă să zbor.ș ț
eu vreau să zbor cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
i chiar în paradis.ș
i-am fost mereu povară,ț
iubire i durere,ș
iar tu o floarea mea rară,
din care-am cules miere.
marţi, 14 februarie 2012
4

5. ating cu gândul geamurile tale
Ating cu gândul geamurile tale,
Vreau să te văd cum păru-l desplete ti,ș
În gra iile de mi cări agaleț ș
Eu a ghici de vreai să mă iube ti.ș ș
Nălucă sfântă din poemul meu,
Distan a dintre noi se face fulger,ț
Mă rog în gândul meu la Dumnezeu
S-apari în fa a mea ca i un înger.ț ș
În tine-i dragostea fără pereche,
E ti râul meu ce tremură în undă,ș
E ti băutura toamnei cea mai veche,ș
Atât de tainică i de profundă.ș
În desfătare adeseori m-aplec,
Ca din genuni eu iar să te creez
Te caut prin pustiuri i-apoi plec,ș
Ca Rafael, pe pânză, te pictez.
luni, 8 octombrie 2012
hai să născocim candori
Nu vom uita în veci, femeie,
Trupul prin care noi am nins,
Înconjura i de curcubeeț
Pierdu i în visuri dinadins.ț
5

6. Pe coala albă a iubirii
Psalmii stau acum stingheri
Doar vraja dulce a iubirii
Ne-ngenunchează în tăceri.
Hai să născocim candori
Să ie im tandri-n primăvarăș
La două tainice viori
S-ascul i roman a de-astăvară.ț ț
Umblă cerul prin cuvânt
Stele dulci ne dau bine eț
Luminează pe pământ
Un col drag de tinere e.ț ț
Strig timpul care se duce
Alunecând înspre apus,
Văd păsările de pe cruce
Zburând în haos tot mai sus.
Mă-ntorc în marele mister
Cu gândurile inutile,
În iarna mea de frig i gerș
Pe unde-mi trec mereu feline.
duminică, 28 octombrie 2012
sonet
Hai să vâslim femeie înapoi
Spre timpurile care ne-au învins,
Să rupem umbra care s-a prelins,
Înstrăinându-ne pe amândoi.
Acolo a rămas ceva din noi,
Mă-ntorc flămând la marele mister,
De ce s-a instalat atâta ger?
Nu mai citim pe frunze de trifoi…
6

7. Altarele din noi se sting u or,ș
Stârnind în inimi zbateri inutile,
Vorba poetului: e în zadar, copile,
Ca soarele să-nvie după nor.
Femeie dragă, nu mai are rost,
Noi mirosim a îngeri care-am fost.
joi, 15 noiembrie 2012
a venit iarna, iubito
a venit iarna,
acoperă-mă cu căldura din tine,
acoperă-mi dorul cu cele divine,
acoperă-mi gura cu buzele tale
i fă-mă să dorm în cuib petale.ș
a vent iarna, iubito, mai stai
să trecem frumos ca două năluci
prin col ul nostru de rai,ț
unde-ai plecat, unde te duci?
mi-e dor de iarba ce se pierde,
în câmpul drag pictat în verde,
de despletite curcubeie,
mi-e dor de plete de femeie,
inele dulci ce sboară-n vânt,
în feerie i descânt,ș
de ochii tăi ca zările,
ce -neacă depărtările,
mi-e dor după iubirea arsă
i după dragostea întoarsă.ș
eu m-am umplut acum de tine
ca mun ii de tăceri alpineț
i cazi în sufletu-mi flămândș
cum cad cuvintele în gând,
7

8. cum cade noaptea peste noi
a a ferice stând în doi.ș
miercuri, 21 noiembrie 2012
tu femeie, penelopă
de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o timăș
ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare,
ai corpul liană bătută de vânt i sălbatecii ochi de cicoare,ș
umbletul i-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi,ț
când râzi i vorbe ti, doruri i vise tu scuturi,ș ș ș
în fa a ta înfloresc grădini de stele-luceferi,ț
e ti leagăn păgân de neîmblânzite păcate ,ș
pângărită de ochi nevăzu i i de vânturi spurcate,ț ș
e ti vis, e ti minune despicând ramuri de dor,ș ș
meduză ce stai pe ărm bântuită de algele coapte,ț
e ti marmora scoasă din ape făcută din carne i lapte,ș ș
zăpezi ai pe tine, afrodito, ie ită din spumă de mări,ș
venită din basme bătrâne, adusă din largi depărtări,
de neunde, femeie, căzută din ceruri cu nurii bălai,
ca beatrice ie ită din ochiul lui dante, din rai,ș
tu ii pământu-ntr-o mâna precum o fac zeiiț
i regii se-nchină la tine, blestemându- i pigmeii,ș ș
noaptea pe lună urlă de dor în palate pustii
i te-a teaptă fermeca i de frumos, întrupată să vii,ș ș ț
tu gânde ti la ulise să- i depene pânza de vise esută,ș ț ț
dar pânza cu doruri i boabe de lacrimi î i este cusută,ș ț
a tep i unicornul să-noate pe mare când scapătă soarele,ș ț
când ploaia cade ca plumbul i-nghite izvoarele,ș
degeaba- i sângeră gura i inima clopot î i sună,ț ș ț
vântul în furii pe mare norii adună-a furtună,
crâncenă-n bra e marea se luptă cu vântul,ț
ea vrea ca lumii să-i pregătească mormântul…
frumoasă ca steaua lui david din biblia sfântă
chipu- i plin de speran ă, a teaptă cu inima- i frântă,ț ț ș ț
8

9. pe mare se luptă cu timpul i cu ciclopii uliseș
tu ese- i pânza răbdării din speran e i viseț ț ț ș
va veni sărbătoarea cea mare să vă unească pe via ăț
tu ese- i pânza cea lungă, un ochi pe dos i altul pe fa ă…ț ț ș ț
miercuri, 19 decembrie 2012
iubito
faci palma cău ca-n spicul de grâu,ș
beau apă din mâna- i cum beau dint-un râu,ț
privesc la părul tău galben i lin,ș
cum curge ca apa de-argint i rubin.ș
î i mângâi cu mâna obrazul tău pal,ț
coapsele tale sunt ărmul opal,ț
ochii adânci, ferestre de vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s…
trupul tău se-mplete te-n lumină,ș
cu aura albă, privirea senină,
glasu- i e cântec duios de vioară,ț
e ti soarele dulce de primăvară.ș
te vreau , iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu ne mai desparte,
î i simt în palme trupul descânt…ț
dragostea noastră, vânare de vânt.
……………………………………
adun triste ea în adânci potireț
să nu rămână doar amintire,
mă cuprinde adesea un rece fior
te chem, iubito, pe-aripi de dor…
marţi, 25 decembrie 2012
9

10. imn închinat femeii
am adunat în suflet temple,
să te-a ez, femeie,-n ele,ș
ca lumea să te contemple
sub vraja ploilor de stele.
sub arginturi de zăpadă,
chipul tău eu mi-l apropii
ca o lume să te vadă,
în marama dulcii rochii.
peste geana înserării,
sub arcada frun ii tale,ț
trec fiorii cugetării,
chipu-l tău în tonuri pale.
i sub bolta ta de visș
ochii tăi atunci când treci,
se aprind-n cer deschis
i ca marmora de reci.ș
cu pa ii tăi a a cumin i,ș ș ț
fo nindu- i tainic unduireaș ț
o lume-ntreagă tu alin i,ț
lăsând în urmă amintirea.
e ti i dragoste i floare,ș ș ș
căzută dintr-un cer senin,
tu e ti fiin a pentru care,ș ț
în fa a ta, eu mă închin.ț
10

11. vineri, 11 ianuarie 2013
femeie dulce
e noapte la noi, e noapte afară,
culcat lângă tine, iubito,
sunt un vultur cu aripi de ceară.
tremurul trupului tău mă-nfioară,
cad ritmic cuvintele mele,
ca stropii din ploaia de vară.
tu vii de departe, din basme divine,
femeie dulce, liană albastră,
sunt zeul nemuritor lângă tine .
ca să-mi rămâi statuie pe veci,
strig timpul ce trece, se duce,
te rog mai rămâi, să nu pleci.
timpul sperie umbra i pleoapa,ș
mi-e frică de negura dinspre apus,
timpul ne tulbură cerul i apa.ș
când se revarsă sufletu-n cer,
în lotca ce-alunecă-n lună
eu pentru tine-s un punct efemer…
luni, 11 februarie 2013
11

12. NU MAI PLÂNGE…
Şterge-ţi rimelul de pe obraz
lacrima ţi-a murdărit faţa,
nu mai plânge, nu mai plânge,
ochiul tău parcă e iaz…
Nu mai plânge, nu mai plânge,
că vin îngerii din cer,
dacă plouă, dacă ninge,
eu vin iară să te cer!
Şi te cer de la izvoare,
de la lună, de la stele,
cum o să lipseşti tu, oare,
de pe cerul vieţii mele?
Şterge-ţi rimelul de pe obraz
că iubirea-i poveste de vis,
nu te mai îneca în necaz,
că ursitorile ne-au prezis.
Nu mai plânge, nu mai plânge
căci romantismul a apus
nicio inimă nu se mai frânge
după trecutul care s-a scurs…
12

13. Wednesday, February 13, 2008
LUJER DRAG DE FATĂ MARE
Ochi incendiaţi de stele
Şi cu râsul, o candoare,
Lujer drag de fată mare,
Ca o plantă vorbitoare,
Tu silabiseşti iubirea
Şi încerci s-o-nveşmântezi
Cu miresme şi splendori,
Cu parfum de subsiori.
Sapă dragostea în tine
Cu agate şi rubine
Şi iubirea-ţi e tezaur,
Demnă de un meşter faur.
Fată dragă, ce-ai în glastre?
Turma clipelor albastre,
Flori de nalbă şi de soc
De-ţi poart-atâta noroc?
Fată ,bătu-te-ar norocul,
Ţi-a dat gaica cu ghiocul
Şi ţi-a prezis, pirănduţa
Că-ţi fură neica guriţa,
Vine noaptea pe călare,
Te plăteşte cu parale
Şi te duce, ducea-te-ai
Tocmai la Domnul în rai.
1964
13

14. PASUL TĂU
Pasul tău coboară vechi poteci,
Pasul tău drăguţ de domnişoară,
Nu te-ntreabă nimeni unde pleci
Nici dac-ai avut calea uşoară.
Mai rămâi o clipă lângă mine
Să-ţi şterg lacrimile dulci de pe obraji,
Şi să-ţi sorb o parte din suspine,
Să te pun lui Dumnezeu ca gaji.
Pasul tău cel graţios mă-nvie
Şi coboară timpul ca un Sfinx,
Pasul tău drăguţ de domnişoară
Arde-n mine ca un foc nestins.
Mai rămâi cu mersul tău o clipă
Ca să-mi calci cu el timpanul greu
Şi să-ţi fac din legănare-aripă
Ca să zbori cu ea la Dumnezeu.
28 noiembrie 2008
14

15. M-AM LEGAT
M-am legat la gât cu eşarfa ta,
Mirosea a parfum şi-a flori de tei,
Şi mai mirose a corpul tău,
A corpul unei dulci femei.
Şi mai mi-aducea din când în când aminte,
De ochii tăi scăldaţi în miez de rouă,
De gura ta ce-adesea mă mai minte,
De zilele când începea să plouă.
Cerul tău de la azur încoace,
Mi-a intrat în inimă şi-n gând
Cerul tău albastru nu-mi dă pace,
Tu te-ai prefăcut în stea, plângând…
Mi-am legat la gât eşarfa ta
Ca să mi-amintesc ades de tine,
Când tristeţea ne va alinta
Şi iubirile ne-or fi străine.
Ne vom întâlni aiurea peste timp
Şi ne vom privi din depărtare,
Toamna, într-un rece anotimp,
Când vor cade frunze pe cărare.
Ape limpezi, ochii tăi vor fi,
Gura-ţi susur de izvoare dulci,
Pasul tău va trece în amintiri,
Mă voi întreba-ncotro te duci…
Va trece timpul iar şi iar,
Romanţe peste suflete pustii,
Iubito, te aştept acas’ ca dar,
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
29 ianuarie 2009
15

16. AŞ VREA
Aş vrea să-mi împietresc în ochi,
Corpul tău de liană,
Cu picul tău de fericire
Cu care radiezi.
Ca două umbre,
Fantome de-am fi,
Trântiţi pe un maldăr de flori,
În miez de noapte,
Să sfârşim în zori,
Topiţi în rouă,
Şi-apoi să ne face nori,
Îngeri,
Lumină,
Să cădem în tină
Şi să ne mai facem
Patimă nebună
Sub lună,
Şi-altecele
Să ne prefacem în floricele,
Eu în ghiocel, tu în viorea,
Aproape de inima mea.
22 februarie 2009
16

17. Se juca vântul…
Se juca vântul prin pletele tale
Şi-ţi mângâia chipul frumos,
Îţi desfăcea părul ca pe nişte petale,
Rupându-le şi aruncându-le jos.
Picioarele tale prin iarbă erau
Nişte trofeie prin roua brumată
De căprioară ele păreau,
Nicidecum picioare de fată.
Ochii, imnuri solare ce radiau
Snopul de raze strânse-n săgeată.
Erai de poveste, veneai din poveste,
Spre sufletul meu inocent.
Mi-ai lovit inima fără veste,
Când totul era aşa de incert.
Te-nvăluise misterul prin ceţa
Ochilor mei mizantropi,
Vedeam în tine dulceaţa
Adunată în roua de stropi.
Zăgazuri de fericire am rupt
Şi le-am împărţit amândoi,
De la zeul iubirii am supt
Laptele tragic al luptei în doi.
6 martie 2009 ; 11:47
17

18. VENITĂ DIN REGATUL TĂU PUSTIU
Venită din regatul tău pustiu
În care nu-s decât alei de crini
Unde poeţii poezii îţi scriu
Şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
Cu ochii de culoarea albastrului etern,
Culoarea iubirilor trădate
Şi-a voluptăţii, ce se-aştern,
În deziluzii şi păcate,
Părul spiralelor de fum,
Cu dulci iluzii senzuale,
M-au fermecat acum postum,
În amintiri sentimentale.
Venită din regat străin
Cu faţa ca a lunii pline,
Ai fost ca floarea de măslin
Între albastre crinoline.
Atât de crudă şi virgină,
Veneai spre mine ca o stea
Şi te-am primit ca pe-o regină
În biata inimă-a mea.
8 martie 2009
18

19. Amintire
Furişată-n firul ierbii,
Vii la râuri ca o ciută,
Fugărită ca şi cerbii,
Zeitate neştiută.
Vântul bate şi te-alungă
În tărâmul de-altădată,
Nu mai poate să te-ajungă,
Inima care te cată.
Te-am chemat cu şoapte slabe
Să-ţi găsesc vremuri mai bune,
Mă târam în patru labe
Într-un loc ce nu se spune.
Era codrul cu alunii
Şi-ţi duceam inel pe tavă,
Mirii soarelui şi lunii,
Înălţam cerului ca slavă.
Unde dorul se alungă,
În tărâmul de-altă dată,
Timpul nu ne mai ajungă,
Doar un gând şerpesc ne bată..
În tărâmul de-altă dată
S-a lăsat noaptea pe brânci,
Unde ne culcam odată,
Amândoi ca nişte ţânci…
19

20. 27 martie 2009
Îţi râde primăvara…
Îţi râde primăvara în priviri
şi liliacul doarme la fereastră
în seara înstelată şi albastră,
brodată cu miros de trandafiri.
Frumoasă pasăre sihastră,
de ce te legeni şi te miri,
cuprinzând zarea în priviri,
când râde soarele-n fereastră?
E timpul marilor iubiri,
precum era pe vremea noastră,
când, ca o floare la fereastră,
ne sorbeam tainic din priviri.
Azi timpul clipele le-a spart,
sugând din noi ca un vampir,
doar cu aroma unui mir
ne amăgim în zi de mart.
Îţi râde primăvara în priviri,
dar nu mai e ca altădată,
când din iubirea ta de fată,
clădeam o casă cu doi miri.
7 aprilie 2009
20

21. Bate vânt de primăvară
Bate vânt de primăvară peste văi,
Mândro dragă, unde mai sunt ochii tăi?
Bate vânt de primăvară peste ape,
Unde-i gura ta să mă adape?
Bate vânt de primăvară peste Istru,
Unde-s ochii tăi ca ametistu,
Cu privirile scântei de foc,
Ce-au adus în viaţa mea noroc?
Bate, bate vânt de primăvară,
Unde-i corpul tău de căprioară?
Bate vânt de primăvară , boare,
Unde-i glasul de privighetoare?
Bate vânt de primăvară flori,
Cu parfum de trandafiri la subţiori,
Bate vânt de primăvară prin livezi,
Unde mai eşti, mândro, să mă vezi?
Bate vând de primăvară peste noi,
Cu petale de cireşi şi de trifoi
Şi mai bate cu miros de busuioc,
Să ne-aducă-n viaţă doar noroc!
11 aprilie 2009
21

22. IUBITO
Iubito, lasă-te pe umărul meu
să privim luna incendiată,
din când în când să-ţi fur câte-un sărut,
sorbindu-ţi aroma de fată.
Leagă-mă cu fuiorul părului tău,
spânzură-mă de ochii tăi,
să fiu aproape de tine la moarte,
să-ţi simt suflarea căldurii
sub cerul fantastic de marte…
Priveşte stelele cum cad în mare
şi drumurile cum se sting,
în trecerea noastră peste hotare,
doar timpul dansează în ring.
Să lăsăm noaptea să cânte-n surdină,
şi dorul din noi să vorbească,
să mă ascund în irişii tăi,
să mă fac una cu fiinţa-ţi divină.
Tu eşti candoare, prinos,
eu nu ştiu cine mi te-a scos,
cu mine să semeni,
să mă uimeşti, să mă-ngemeni…
2 iunie 2009
22

23. PĂRUL TĂU DE AUR, DOMNIŞOARĂ
Părul tău de aur, domnişoară,
ape reci ce-ţi curg mereu pe umeri,
mângâiat a nu ştiu câta oară,
cu miros de tei şi de enuperi,
părul tău ce curge valuri, valuri,
ca un râu ieşit mereu din maluri,
eu l-aş face funie de dor
şi m-aş spânzura de-acel fuior.
Părul tău ce încadrând doi aştri,
ce-au lumini şi arşiţă în ei,
de culoarea cerului, albaştri,
plini de patimă şi de scântei.
Ape limpezi ce ascund misterul,
între irişi dulci de catifea,
mai senini ca vara, precum cerul,
ce-au în ei culoarea de cafea.
Ochii tăi –văzduhuri de lumină,
Părul tău-mireasmă de pe deal.
Corpul tău ce-i frământat din tină
şi ieşit din mâna lui Dedal,
ne-a umplut de visuri şi vedenii,
Ca Gioconda, chiar peste milenii.
Pre mulţi ai băgat tu în păcat,
cu surâsul tău nevinovat…
13 iunie 2009
23

24. chipul tău de floare rară
chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.
s-au împrimăvărat teii
şi miroase-a corpul tău,
te vor admira şi zeii,
sete mi-e de tine rău…
cu lacrima sângerândă,
sunt şi cântec , sunt şi gând,
cu figura ta cea blândă,
tu eşti floarea pe pământ.
ochiul meu albastru, verde,
ţi-a căzut pe sufleţel,
te-ar mai admira niţel,
frică mi-e a nu te pierde…
28 aprilie 2011
24

25. iubire blondă
iubire blondă
te-am visat
cu lacrimile
drept fântâni
era târziu
la noi în sat
părea că suntem
doi străini.
şi am venit
la tine-n vis
să-ţi dau
o dulce sărutare,
iar visul nostru
s-a închis
şi am căzut
aşa-n uitare.
se lasă seara-ncet
pe pleoape
o zi din viaţă
s-a mai scurs
umbre se leagănă
pe ape
în buza
tristului apus.
25

26. am deschis ochii
către cer
priveam
la soare şi la lună
ca să te cer,
mândro, te cer,
să fim de-apururi
împreună.
tot aşteptând
să vii odată
ca să-mi răsai frumos
în prag
cu chipul tău gingaş
de fată
să-mi mângâi
sufletul pribeag.
n-a mai rămas
într-un potir
decât a visului ispită,
şi efemerul elixir
cu dulcea apă
otrăvită.
la timpurile
viitoare,
un curcubeu
cu-nalte punţi
spre –nlănţuirile
stelare
cu misticele noastre
nunţi.
26

27. 15 martie 2011
când treci
când treci verde peste ochi
la i mirosul tău în aerș
ca o undă trecătoare
peste-o frunte în amurg.
e ti minune i văpaie,ș ș
ploaie dulce peste câmp
te ascunzi ca o morgană
după sufletul meu tâmp.
î i sap groapa ta în sufletț
ca să ai unde să mori,
sufletului hrană fină
ca o dulce crinolină,
aripile- i doar zburândț
pe columna ta latină.
spală-mi inima nătângă
cu apă din mâna stângă
adă-mi lini tea de veci…ș
vin odată, hai mai treci
să-mi vorbească ochiul drept
cănd te culc, dragă, pe piept
iar pe stângul să-l închid
când plutim în doi în vid.
27

28. luni, 29 august 2011
…
fată suavă
era-n april când cire ii înfloreauș
i vraja dragostei ne cucerise,ș
î i aminte ti, iubito, ce mai viseț ș
inimile noastre- i făureau?...ș
chipul tău iubit ca de femeie
a fost în via a mea o dulce oazăț
lipit de inimă a vrea să-mi steieș
i călăuză fie-mi ca o rază.ș
umbra ta de fată vine iar
peste suflet ca un nou balsam,
î i aminte ti, iubito, cum valsamț ș
primăvara-n luna lui florar?
valuri de neguri, blestem, otravă,
timpule, răule, unde mă duci?
de ce-ai plecat, fată suavă,
i-ai lăsat gol cuibul de cuci?ș
14 septembrie 2011
28

29. sulamita
săpăm mereu câte-o groapă-n văzduh
bem zilele, bem nop ile, bem via a toată,ț ț
destinul se-nvârte te ca o roată,ș
a teptând clipa când să- i deie duh.ș ș
oh, sulamita bem mereu, tot bem
i ie- i curge părul ca un râu,ș ț ț
i-a strânge corpul ca pe-un snop de grâu,ț ș
sub bra ul meu hulpav de vechi boem.ț
săpăm în cerul nostru-o groap-adâncă,
mă leg de părul tău ca de-un fuior,
cu tine-n bra e eu a vrea să mor,ț ș
să ne-aruncăm în hău de pe-o stâncă.
în ochiul tău albastru stă minunea
când laptele zilelor ni se prelinge-n cap,
eu pentru tine-a fi ca un satrapș
carea furat din cer toată genunea.
de i moartea-i maestru de ceremonii,ș
m-a mai scula odată din mormânt,ș
să laud frumuse ea- i, să te cântț ț
29

30. i te-a ruga cu mine ca să vii.ș ș
26 septembrie 2011
ochiul meu
ochiul meu albastru pur
i-a căzut pe verticală,ț
nu te mai feri de el,
prea frumoasă domni oară.ș
peste â a ta cea dulceț ț
se a ează ca un iedș
i ar vrea ca să se culceș
să viseze numai mied.
parcă nu mai am vedere,
mi-a furat-o sânul tău,
s-a întins o noapte sură
peste ochi orul meu.ș
tot visând la mere coapte,
ochiul meu lacom din fire,
a trecut deja la fapte
i cite te din psaltire.ș ș
i gândirea mi s-a ruptș
mi-am pierdut deja tot eul,
tu, căzând pe dedesubt
î i sărută â a zeul.ț ț ț
30

31. 27 septembrie 2011
roman ăț
iubito, vino mai aproape
să ne-a ezăm la dulci pove ti,ș ș
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în fere ti.ș
un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
i se -mpletesc cu dulci roman eș ț
din tinere ea vie ii noastre.ț ț
când luna –nnebunea pe cer
i noi într-o iubire sfântăș
stăteam la poartă nop i întregiț
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
i zilele ne par mai grele,ș
nu ne-au rămas decât pove tiș
i-n degete două inele.ș
când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din pove ti,ș
a vrea să dăm ceasu-napoiș
i, Doamne, să ne-ntinere ti!ș ș
6 octombrie 2011
31

32. Vronicăi Micle
ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce - i rătăcea prin suflet,ț
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.
nu mai vorbi i nu mai plângeș
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.
pe la Văratic în vremi legendare
o ve nicie va ca să trăiascăș
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.
de i trecut-a timpul ca-n legendeș
izvorul amintirii a rămas,
pove tile de astăzi îi dau glasș
i vor rămâne ve nic în calende.ș ș
18 octombrie 2011
32

33. o, azalee
e ti tu cea careș
visele-mi torceai,
e ti tu cea careș
te topeai în mine,
e ti tu cea careș
risipită-n vânt,
erai sămân aț
florilor divine?
o, azalee, dulce,
ca o fragă,
cât te-am iubit
i cât mi-ai fostș
de dragă,
astăzi te-ai rătăcit
printre dureri
i nu- i mai aminte tiș ț ș
cum a fost ieri.
20 octombrie 2011
33

34. te simt împră tiind parfumș
te simt împră tiind parfum,ș
vânzând bezele în alcov,
i-am desenat chipul în mov,ț
i nu te văd decât prin fum.ș
erai atâta de cuminte
de mi te-am pus, femeie,-n cânt,
erai un viscol de cuvinte,
erai i soare, dar i vânt.ș ș
vor trece încă anotimpuri
i eu te-a tept la u a meaș ș ș
i călători vom fi prin timpuri,ș
eu un luceafăr, tu o stea.
23 octombrie 2011
34

35. Ana mea
Te cer legende noi, tu, Ana mea,
Manole s-a-ntrupat în dulci izvoare,
Tu i-ai topit durerea într-o floare,ț
Sacrificată acolo într-o stea.
Răsai din nou din fulgere i nori,ș
Frumoasă ca o falnică regină,
i cazi la mine în vatră în grădinăȘ
Să te culeg adesea dintre flori.
Să te ascund în ochi-mi, să te iu,ț
Ca giuvaerul cel mai drag din lume,
Să te zidesc în sufletul meu viu
Cu cărămizi din aur i din hume.ș
O, glasul tău a fost atât de trist,
Durerea ta a fost atât de grea,
Sacrificată astăzi ca un Crist,
Tu, visul mei pribeag, tu ,Ana mea.
Eu vin la tine ca un nou Manole
Să te zidesc de vie în cuvânt,
Să te înal pe soclu în rigole,ț
Să- i dau o nouă via ă, să te cânt.ț ț
8 noiembrie 2011
35

36. această fantom-a bizarei femeii
cu trupul de trestie i ochi de rubin,ș
fusese-n ora ul acesta cea mai frumoasă,ș
se răsfrângea-n vitrine zâmbetul ei…
seara,
când se plimba-n ve mânt de mătase,ș
acestă fantom-a bizarei femei
cu statura sa opalină
răspândea ceva din floarea de tei,
iar sub pasul ei de felină
se vedea unduirea de apă celestă,
stingându- i trupul în noapteș
ca flacăra ce arde în oapte,ș
din care răsar câteodată scântei.
15 noiembrie 2011
36

37. scrisoare
i-a scrie, dragă, multe –multe,ț ș
despre iubirea noastră de demult,
despre cum bate timpu-n tâmple,
despre dureri i idealuri,ș
despre grădinile în floare
i cum e via a trecătoare,ș ț
despre lumină i-ntuneric,ș
despre o floare ofilită,
despre cenu a ce-a rămasș
în urma unui foc aprins,
care s-a dus demult, s-a stins…
despre iubire, despre prunci
i despre seara de atunci,ș
(ooo, ce mai blestemată seară
cu luna nouă ca de ceară,
când te furam doar din priviri.
…cum au rămas doar amintiri…)
vine surparea peste noi
i ne transformă în strigoi,ș
cad umbrele de plopi în noapte
răsucind umbra ta din fum,
îmi vin miresme de parfum
i vorba i-o aud în oapte.ș ț ș
înfă ură-mă-n gândurile teleș
i în privirile rebele,ș
37

38. ia-mă cu tine departe-n paradis
i fă din noi legendă i fă vis,ș ș
a tept o oaptă dulce să mă cheme,ș ș
dar am timpanul surd
i sufletul se teme.ș
toamna i-a desenat ruginaș
i peste tinere ea noastrăș ț
s-a a ternut o noapte-albastră,ș
să nu întrbi a cui e vina…
miercuri, 7 decembrie 2011
Femeie
Tu miro i a floare rară i-a miresme de poiană,ș ș
Înfă oară-mă în priviri i-n frunze de chiparos,ș ș
A dărâma orice obstacol, de-ai fi zidită ca o Anăș
Iar pe Manole, criminalul, l-a arunca cu capu-n jos.ș
Te-a scoate dintre ziduri vechi ca pe o marmură curatăș
i a chema pe Fidias să- i toarne corpul tău de zee,Ș ș ț
Să facă floare de cicoare din chipul tău frumos de fată
i să te facă înger dulce, dar să rămâi totu i femeie.Ș ș
În jurul tău să strălucească o aură din sfântul soare
Să luminezi ca o ispită, într-o risipă de culori,
Să te-nzestreze Dumnezeu cu dragoste i cu candoare,ș
Să fii cea mai frumoasă floare dintre mirificele flori.
38

39. Era o toamnă ruginită, te-am cunoscut i eu cândvaș
i toamna- i arunca ve mântul în risipiri de galben pur,Ș ș ș
Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera,
Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur.
În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoare
Î i mângâiam rotula dulce i sânii tăi atât sfin i,ț ș ț
Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare
i blestema i de tot pe via ă i de părin ii din părin i.Ș ț ț ș ț ț
i azi miro i a floare rară i a miresme de poianăȘ ș ș
i- i preamăresc coapsa de aur, înve mântată în atlas,Ș ț ș
Chiar dacă timpul a trecut i-a astupat o veche rană,ș
Ceva din noi ca o poveste în suflete tot ne-a rămas.
8 decembrie 2011
îmi arde-n inimă iubirea
sorb din albastrul cerului nemărginirea,
adun la fluturi din petale moarte,
îmi arde-n inimă iubirea,
ies ca-n legende numai vâlvătăi
i nu mă satur niciodatăș
privind ca sclavul dulcii ochi ai tăi.
aud cum tainic bate nevăzut,
zvâcnind, pământul inimii de lut.
privesc în noapte stelele aprinse,
i sunt bătrân i câteodată orb,ș ș
adesea mă las pradă durerilor ne-nvinse
i-a vrea să beau otrava veninului, s-o sorb.ș ș
39

40. doresc să plec în ara visurilor moarte,ț
un călăror pribeag plecând departe,
să viu înfrânt ca un soldat la vatră,
un dezertor cu inima de piatră.
i să mă-ntorc la propriul meu vis,ș
la dragostea dintâi i la iubire,ș
acolo unde dorurile mele mi-s
rămase la răscruci de fericire.
acolo eu a vrea să ard pe rug,ș
cu trupul tău, crin alb, i cu aglice,ș
de ce-a mai vrea de-aici ca să mai fug,ș
în aste limbi de foc a fi ferice.ș
cănd vreai să faci ispita să vorbească,
supusă legii celei mari, iubirea,
tu e ti în limba noastră româneascăș
crăiasa din pove ti, nemărginirea.ș
ambră, gura ta ar fi merinde,
i-a vrea cu tine ca să fug departeș ș
i nime-n lume, zău, nu ne-ar mai prinde,ș
i am trăi ferice pân’ la moarte.ș
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
40

41. vino
mai ii minte pâlcul de braziț
cum î i îngemănau fo netul: vino,ș ș
a rămas străină clipa de azi
i tu ai plecat în lume, străino.ș
mai ii minte al nostru ungher,ț
unde ne găsisem paradisul,
luna i-nfipt sângeriul jungher,ș
ucigându-ne speran a i visul.ț ș
eram spânzura i ca doi a tri de cer,ț ș
între veghe i vis,ș
voiam cu tot dinadinsul să te cer
de la lună i de la cerul deschis.ș
nicicând, niciodată n-ai să mai fii
frumoasă ca-n seara aceea,
ai rămas umbra unei stafii
i străină precum mi-e femeia.ș
mai reazimă- i fruntea pe umărul meuț
să- i legăn, iubito, frumoasa- i făptură,ț ț
poate apare pe cer un nou curcubeu,
41

42. despăr ind iubirea de ură.ț
30 ianuarie 2012
ciuta
umerii tăi sunt de pământ,
magmă celestă, adusă de-un sfânt,
rătăce ti în urma zăpezii,ș
cum caută iarna hrană to i iezii,ț
ai râsul înghe at de gerț
în dimine ile ce se scaldăț
în soarele rece,
cu miros de lavandă.
e ti ciuta neagră ce stă în zăpadăș
i vânătorul ar vrea să te pradă,ș
vino încet, pătrunde-mi în tindă,
eu am să- i dau o oglindă,ț
prive te-te-n ea, frumoaso,ș
i uită- i obâr ea, mai las-o.ș ț ș
te strig i nu vreai să m-auzi,ș
privirea i-ascunzi,ț
vino din viscol la mine,
e cald i e bine,ș
întinde boti orul u orș ș
i-ai să dai de-un izvor,ș
unde vei bea apă curată
la mine-n poiată.
31 ianuarie 2012
42

43. privirile mele
privirile mele
s-au pitit în doi sâni
ca-n două urloaieț
de minuni.
am stat la poarta
ochilor tăi,
îngenuncheat
ca magul
de dragul
coapselor tale
de lapte,
sorbindu- i făpturaț
în oapte.ș
te rog,
angajază-mă
sculptor de-o zi,
din fermecătorul
tău lut,
eu am făcut,
o nouă zei ăț
de marmură albă,
i-am pus la gât
o salbă,
pe buze
un zâmbet de sfântă
i-n glasu- iș ț
vocale ce cântă.
marţi, 31 ianuarie 2012
43

44. umbra ta
am luat lira la umăr, iubito
i-am sorbit din al lunii pahar,ș
eram beat,
stelele-mi cădeau
ca ni te lacrimi ale ceruluiș
peste sufletul meu înamorat.
umbra ta mi-apărea prin prejur,
erai tu, cea de ieri, pot să jur,
albi, sânii tăi,
prindeau doar contur,
ochii tăi, ametist blestemat,
m-au vrăjit, m-au dat mat,
gura ta, fântână de dor,
mersul tău tandru,
fermecător…
am privit de departe la tine,
rămăsesem cu ochii pe sus,
de-odată-ai dispărut
… i te-ai dus.ș
m-am trezit în zori
când iarba fo nea,ș
nu mai erai nici tu
i nu mai era nici ea.ș
marţi, 31 ianuarie 2012
44

45. loreley
în acea primăvară
ningea peste tot cu flori de tei,
ne îmbăta mirosul lor,
noi ne vorbeam doar în silabe
i-n semne aducătoare de fericire.ș
beam roua serii,
ne spălam cu ea pe fa ă,ț
spălam cerul cu mâinile,
tergeam luna i stelele,ș ș
voiam să rămână doar albastrul pur
în care să zburăm
ca paseri spre infinit.
treceam printre îngeri,
zburam pe lângă rai,
pe lângă iadul dantesc,
făceam levita ieț
i priveam la toate lucrurileș
care zburau odată cu noi .
era o migra ie atât de frumoasăț
i noi inându-ne cu mâinileș ț
de poala unui nor,
ne sărutam, cerul era foarte albastru,
ora aceea ne ine-mpietri i,ț ț
smul i din gravita ia noastrăș ț
spre nu tiu unde.ș
ce frumos ningea peste noi
cu flori de tei,
mirabilă ploaie, care ucide lini tea,ș
corpul ei de peruzea,
clipa smulsă virginal din carnea timpului,
pe care n-o sim i decât incendiind inima,ț
corpul ei plin de păcate
45

46. devenise un pian cu sunete astrale,
doamne, ziceam,
am să mor văzând atâta minune,
doamne, pe cerescul plai,
cum mai zboară loreley,
are mir pe fruntea albă,
plete blonde-n vânt fluturând,
unde e ti destin cuminte,ș
ia-mă i pe mine-n rând,ș
fă-mă pasăre măiastră,
fă-mă foc sau ce vreai tu,
fă-mă apă care curge
i trece mereu prin sânge,ș
aripă de albatros,
fără carne, fără os.
cum ninge la flori de tei
peste ochi orii mei…ș
sâmbătă, 18 februarie 2012
46

47. O, dulce ramură de vis
Atâta primăvară este-n noi
Încât ne râd în gene lacrimi,
De-atâtea frumuse i de patimi,ț
Împărtă ite de-amândoi.ș
Visăm feerice-nnoptări
Când palmele ni se-mreună
Sub raze galbene de lună,
În infinite sărutări.
E-atâta fericire peste noi,
Printre căderile de stele,
Încât parcă plutim prin ele,
În muzici tandre de oboi.
………………………………
O, dulce ramură de vis,
Lasă-mi poemul împietrit,
Să-l scrijelesc cu sânge-n rit,
Că astăzi, singur, plânsu-mi-s.
marţi, 21 februarie 2012
47

48. eu te iubesc, penelopă
stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,
parc-ai sta în a teptare i nu vreai ca să te culci,ș ș
ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,
plămădită din miresme, de un mare me ter faur,ș
în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn
te-nfă oară în lin olii i-n inele de saturn,ș ț ș
treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparo i,ș
î i prive ti oglinda în fa ă i cu ochii tăi frumo iț ș ț ș ș
te vezi tânără, regină, cum erai odinioară
i visezi idila- i dragă, cum a fost întâia oară,ș ț
cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,
în idile de iubire, lună, stele i agate,ș
joc de treceri, iu i, încete, scene din trecut bizare,ț
stând în pat a a de tristă tot mereu i se năzare,ș ț
în cvadriga ta de visuri timpul î i pierde măsura,ș
ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja i gura,ș
pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,
care-apar din când în când după care iute pier,
vise aspre, ne-mplinite, deziluzii i păcateș
trec prin fa a ta, femeie, pline de singurătate,ț
care- i fură-n zbor privirea, oglindită în fiori,ț
locuită de fantome, de iluzii în culori.
adu- i aminte, iubito, tu n-ai fost ce eu nu sunt,ț
tu e ti apă, e ti durere, e ti i aer i pământ,ș ș ș ș ș
eu sunt cântec, zare-ntinsă peste orizonturi sure,
sunt luceafărul de noapte îmbrăcat în dulci armure,
într-o lume inocentă sunt i alfa i omega ,ș ș
sunt căzutul dintre stele i vin tocmai de pe vega,ș
trag lumina prin privire i alunec fără voieș
48

49. sau răsar din negre goluri în război c-o nouă troe,
ca un rătăcit prin lume pe uscaturi i pe apă,ș
să-mi uit dorul, eu ulyse, care încă mă adapă,
dorul meu ce se tope te după ochii tăi de jad,ș
care m-au întors din luptă, din infernul meu de iad.
stai, a teaptă-mă, iubito, sunt făcut din zece trupuri,ș
n-am murit eu nici în sparta, doborât deatâtea scuturi,
în ithaka noastră dragă, te visez din nou regină,
tiu că a teptarea- i lungă i cu ruga, vină, vină,ș ș ț ș
numai zeii pot să-ncline, soarta spre a ne vedea,
nu mi-e gândul la elena, doar la so ioara mea.ț
via a mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi,ț
uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi,
canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit,
a sirenelor dulcea ă, care m-au ademenit,ț
între scylla i charybda am trecut cu greu strâmtoarea,ș
era să dau ortul popii, era să mă-nece marea,
apoi cu calipso-n bra e petrecut-am apte ani,ț ș
naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani,
până când o muritoare, nausica cea istea ă,ț
m-a găsit zăcând pe maluri, muribund, schimbat la fa ă,ț
în ithaka mea ajuns-am ca un va nic cer etor,ș ș
i-am găsit la mine-acasă pe itor pe pe itor,ș ț ț
voiau mâna penelopei, harnicei mele neveste,
luând-o pe nepusă masa, făr-acordu-i, fără veste.
………………………………………………………
cănd s-au întânlit iubi ii a fost sărbătoare mare,ț
mese-ntinse, bucurie, jertfe puse pe altare,
cu dyonis împreună s-au a ezat to i la masă,ș ț
bacanale i misterii, farsă trasă după farsă,ș
odyseu cu penelopa, mânâ-n mână i cumin i,ș ț
mul umeau lui zeus-tatăl, preo ilor i la sfin i.ț ț ș ț
bucurie fără margini, lacrimi pline de iubire,
49

50. nu credeau că-s împreună, nu- veneau deloc în fire,ș
după atât amar de timp, dup-atâta despăr ire.ț
luna bate printre cetini i alunecă pe mare,ș
ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare,
stele picură din ceruri i deasupra se desfac,ș
legănând lumini pe boltă în culori de liliac,
se-auzeau clipiri de harfe i glas tainic de chitarăș
ce se răspândea himeric peste tot în acea seară,
ferici i de-atâta farmec, se credeau încă în vis,ț
în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis,
rege el i ea regină, era mândru odyseuș
că intrase în legendă ca un fiu de semizeu.
vineri, 24 februarie 2012
chemare
Rămâi în mine i după ce pleci,ș
Mai lasă-mi chipul tău fermecător
Să- i fiu de două ori învă ător,ț ț
Să te adun cu drumuri i poteci.ș
Dacă n-ai vrea ca să te mai găsesc,
A face după tine lumea roată,ș
De-a colinda o via ă glia toatăș ț
i te-a muta-n palat împărătesc.Ș ș
De-ar fi doar visul, nu ar fi de-ajuns,
Te am în minte când mă prinde dorul,
Cu trupul tău, cu oldul, cu piciorul,ș
Alunecând în gândul meu ascuns.
50

51. Când cade peste zare dulcea seară
i văd prin întuneric umbră neagră,Ș
Presimt că te apropii tu întreagă,
Strunindu-mi inima ca pe-o vioară.
Descătu ind din ce uri fruntea grea,ș ț
Eu îmi ridic spre tine ochii, fa a,ț
Dorind să vină iar i diminea a,ș ț
Tot a teptându-te s-apari a a.ș ș
Cad stele peste zare din bel ug,ș
Se-ncinde flacăra inimii de dor,
Vino mai iute, dragă, c-un ulcior,
Să-mi stingi durerea de pe rug.
duminică, 26 februarie 2012
frunză verde
i-am zis frunză, i-am zis verde,ș ș
nebunii de primăvară,
trupule, copacule, înverze te iar afară,ș
ca să-mi crească din mâini crăci,
din ochi rădăcini de ducă,
din picioare, fă-mi doar coarne,
nu de drac, ci doar de furcă,
să strâng iarba de pe cer
să mă tăvălesc prin ea,
sub bolta de peruzea;
fata mea fermecătoare,
unde te-ai ascus tu oare?
hai să facem bal mascat,
am un an de când te cat,
corpul tău, a a de tristș
51

52. cu umeri de ametist,
cade pe orizontal,
pe-o rugă de acatist.
luna bate peste noi
raze dulci i raze moi,ș
dragostea în tine plânge,
lacrima mânjită-n sânge,
cade, picură-n bucate
peste a mea singurătate.
am luat lumile la rând,
te-am căutat printre neamuri,
tu-mi ziceai că vii curând,
rămurică dintre ramuri,
ramură dulce de dor…
i-am zis frunză, i-am zis verde,ș ș
ramură-privighetoare,
du-mă la spânzurătoare,
dă-mi otravă, apă grea
că o beau din palma ta,
hai în codru la izvor,
unde urma ni se pierde
ramură plină de dor…
stai întinsă, stai, mai stai,
să fii iar precum erai,
o crăiasă, eu un crai,
jos în iarba de susai.
vine primăvara, vine,
noi cu suflete ciorchine,
privim secundele-n delir
i bem pocal de elixir.ș
miercuri, 29 februarie 2012
52

53. crăiasa mea dragă
Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri,
Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia,
Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri.
…Nu tiam ce mister ascunde femeia.ș
Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare,
M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios,
Depănam de pe ghemul tăcerii… uitare
Tu, frumoasa crăiasă i eu, făt-frumos.ș
Acum când târziu mă cuprinde iar dorul
Doar visul acela trecut nu -i de ajuns,
Trupul tău fermecat, sânul, oldul, piciorul,ș
Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.
Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă,
Cu care mă-nvelisei în acea noapte,
Voiam să dureze clipa o via ă-ntreagă,ț
Să ascultăm glasul iubirii în oapte.ș
Prin lumea cea largă, a porni ca năucș
Ca să te caut, de nu-i prea târziu,
A lua cu mine să cânt -o vioară de nuc,ș
Dar încotro s-o apuc i unde să viu?ș
Mi-amintesc cum se destramă povestea,
i-a vrea să ină la nesfâr it,Ș ș ț ș
Sunt cesuri tulburi orele-acestea,
Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?
joi, 8 martie 2012
53

54. roman a celei care a plecatț
pe acest col de primăvarăț
se lasă umbra ta, târzie,
i vine-n fiecare seară,ș
să mă alinte, să mă-mbie.
în voluptoasa desmierdare,
alină lene mâna- i dulce,ș ț
ca o roman ă-n depărtareț
ce stă pe fruntea mea să culce.
mă uit cum primăvara vine
i cum se sfarâmă-n amurgș
i picură din cer rubine,ș
plound cu stele peste burg.
va curge clară ca o apă
spre-mpără iile divine,ț
doar amintirea ce ne-adapă,
ce-o avusei demult cu tine.
tu ai plecat spre alte lumi,
trece prin mine un fior
i amintirea nu mă lasăș
i câteodată îmi e dor…ș
duminică, 18 martie 2012
54

55. sonetul dragostei
cu pielea ca a unei roze
înfierbântată de delir,
te număr prin întregul irș
al lungilor metamorfoze.
te saltă-n vis apoteoze
din Wagner sau bătrânul Will
i ca un vis între nevroze,ș
î i dăruiesc un trandafir.ț
de zbori a a în dans i cânt,ș ș
a vrea să- i sorb din cupă totul,ș ț
du-mă în cer de pe pământ.
a trecut… i nu mai plânge,ș
vei depune pe altar,
lângă suflet, flori i sânge.ș
luni, 19 martie 2012
55

56. dacă moarte-ar semăna cu tine
o, dacă moarte-ar semăna cu tine,
cu bra e lungi, privirile blajine,ț
cu sâni rotunzi i umerii de piatră,ș
m-a logodi cu ea la noi în vatră.ș
i de-ar umbla cum umbli tu alene,ș
de pa ii ei eu nici nu m-a mai teme,ș ș
dac- ar privi frumos printre agate
ca ochii tăi alba tri pe -nserate.ș
cum să nu simt fioru-acesta rece,
care prin toate sim urile-mi trece,ț
m-a lăsa dus de ea pe alte valuri,ș
în lumile de vis printre portaluri.
dar moartea este rece i par ivă,ș ș
cum s-o asemăn eu c-o dragă divă,
când gândul ei e tainic jurământ,
ducându-mă de mână la mormânt.
mai bine, moarte, stai la locul tău,
eu tot mai cred în bunul Dumnezeu,
să te trimită, hăt, departe-n vânt,
i să dispari de tot de pe pământ.ș
marţi, 20 martie 2012
56

57. orpheu ieuridiceş
râuri curg din p rul t u,ă ă
râuri de platin , râuri de stele ide lumin ,ă ş ă
din glezna ta r sar p duriă ă de tei
din ochii t i â nesc laseri de dor,ă ţ ş
din gura ta, izvoare zdrumicate,
din inim , un fulger orbitor.ă
îmi culc obrazul meu pe coasta ta
ca pe un portativ de oase vii,
ascult cum cânt sângele în tineă
ca unVivaldi -n prag de prim vară ă
i-adorm pe bra ul t u înmiresmatş ţ ă
ca ultimul îndr gostit b rbat.ă ă
tu taci ila itimpul s treacş ş ă ă
într-un extaz nedeslu it de zei,ş
deasupra noastr luna nop ii beat ,ă ţ ă
chiorâ se uit pe furi la noi,ş ă ş
se rupe totul împrejurul nostru,
cuvintele- au t cut ca ni te pietre,ă ş
murind mereu în a avis fericeş
ca un orpheu al t u, euridice.ă
mi-e tema c-o s fug timpul înapoi,ă ă
ise va pune stavil -ntre doiş ă
mi-e teama c-o s vin menelaosă ă
ivisul se va pr bu iîn haos...ş ă ş
mi-e teama c ne va-nghi i uitareaă ţ
cum vine valul, pustie te marea.ş
mi-e teama de cronos c trece prin noi,ă
tu stând la o fereastr de tren,ă
f cându-mi cu mâna un semn de adio,ă
prelung, str veziu, cu batista în vânt;ă
57

58. am v zut o lacrim din ochiiă ă t i picurândă
imi s-a f cut team c ne va acoperi uitareaş ă ă ă
precum vânturile ivalurileş acoper marea...ă
15 mai 2011
visul unei nop i de primăvarăț
parcă te plimbai pe cer
printre stele i luceferi,ș
c-un contur de lună plină,
rătăcită prin grădină.
stam lungit pe iarba deasă
i priveam la tine-ntruna,ș
erai tu sau era luna?
tot călătorind cu mintea
printre norii afuma i,ț
iarba a crescut prin mine,
parcă săvâr eam un rit,ș
spiritul a luat-o razna,
ploile m-au învelit
i-am visat că am murit.ș
tot pământul se topea
i eu m-agă am de cer,ș ț
tot zburam printre neant,
eram omul fără trup
i voiam cerul să-l rup.ș
i m-am întâlnit cu tine,ș
trupul meu era proscris,
simultan cădeam în van,
voiam să te prind o clipă,
dar îmi lipsea o aripă.
zeii to i treceau călăriț
58

59. peste noi i peste timp,ș
zările verzui, speriate,
alergau peste orbite
dând din cap i din copite.ș
voiam ca să î i desprinziț
trupul de pe cer, femeie,
te vedeam printre oglinzi
când convexe, când concave,
ni te deforma ii graveș ț
ce nu doream să le vezi.
din părul tău curgeau stele
iar din glezne lapte dulce,
ochii î i erau luceferi,ț
corpul i se destrăma,ț
o frumoasă fără fire
ce-mi zdrobise inima.
cerul s-a-nclinat de-o parte
i te-a aruncat departe,ș
noaptea te-a făcut nălucă,
izbe te-mă, fericire,ș
uite a a în nesfâr ireș ș
ca să pun mâna pe ea
că este iubita mea.
visul mi s-a destrămat,
cerul s-a înseninat
iară somnul meu târziu
sta la margine de timp,
rumegând cuvintele,
vorbele curgeau, curgeau
i mereu mă amurgeau…ș
miercuri, 9 mai 2012
59

60. portret
din palmele tale
cresc râuri de vis,
din ochi- i crescț
ceruri spre astre,
în părul cel galben -deschis
cad roiuri
de stele albastre.
din inimă- i crescț
limbi de foc,
din gură doar
glasuri de nai,
picioarele- iț
poartă noroc,
sunt căprioare
ce zburdă pe plai.
în zâmbet
ai soarele-aprins,
privirile- laseri
de fericire,
mijlocul cu aur
i-e-ncinsț
i e ti făcutăș ș
pentru iubire.
când mi-ai dat mâna
pe veci,
inima s-a-mbujorat,
ochiului
i-a dat a plânge
peste ce minune-a dat.
sâmbătă, 19 mai 2012
60

61. te caut, mândro…
(prelucrare populară)
foaie verde izmă crea ăț
m-am sculat de diminea ă,ț
rătăcind i tot mergând,ș
din ochi negri rourând,
i de mândra întrebând,ș
„negură tristă de vară,
margine lungă de ară,ț
eu pe voi v-a întrebaș
nu mi-a i văzut pe mândra,ț
era tânără mlădi ă,ț
prin rouă fugea descul ă,ț
i-i înaltă, bucălatăș
i-i sub ire, sub ireaș ț ț
ca floarea de peruzea,
numai sprâncenele ei
parcă-s trase din condei,
frumo i ochi orii ei,ș ș
parcă-s doi luceferei,
iară obrăjorii ei,
doi ro ii trandafirei…ș
am alergat pe câmp cu flori,
de seară i până-n zori,ș
am întrebat cucu frumosț
i mi-a cântat mie pe dos,ș
cum că mândra mea s-a dus,
s-a dus departe, spre apus
i m-a lăsat să rătăcescș
s-o cat în veci, să n-o găsesc.
pe pârâul lin de rouă,
lacrimile mele-mi plouă,
iar pe mun i cu florileț
trec în cârduri oile,
61

62. cu ele doi ciobănei
i-i întrebai i pe ei,ș ș
„n-a i întâlnit pe cărareț
o frumoasă fată mare?”
„era una de plângea,
când acolo ajungea,
la fântâna Gerului
sub aripa cerului”
am căutat-o la fântână
pe frumoasa mea stăpână,
am bătut izvoarele,
am tăiat dumbrăvile,
am urcat mun ii spre stele,ț
coborând văi i vâlcele,ș
am a teptat ani i zileș ș
să te găsesc, mândro, pe tine,
să-mi cazi în casă tu ca dar,
vremea trecea însă-n zadar,
m-am întrebat de ce fugim,
tu o mimoză, eu un mim,
de ce-ai murit, de ce-am murit,
i-n lume noi ne-am risipit?ș
vineri, 29 iunie 2012
aplec eternitatea spre tine
aplec eternitatea spre tine, iubito,
copil suav al dragostei dintâi,
a vrea să-ntind mâna prin vremeș
să te -alint frumos, să te mângâi.
avem trecutu-n fa ă i visul risipit,ț ș
văpăile -au stins misterul, dragă,ș
se-ntoarce amintirea insipid,
cu chipul i făptura ta întreagă.ș
mi-e dor de trupul tău trandafiriu,
obrazul tău ca merele de toamnă
62

63. i ochii tăi alba tri ca lacul azuriu,ș ș
i gura ta de fragă, dragă doamnă.ș
mi-ai fost povară grea i te-am pierdut,ș
nepre uind granitul tău, fecioară,ț
te-ai zămislit din întrupatul lut
i te-am creat a nu tiu câta oară.ș ș
marţi, 7 august 2012
tu e ti p mântul…ăș
tu e ti p mântul meu din brodină ăș
în care- am sem nat iubirea meaă
i ai crescut ca floarea din gr dină ăș
i te-am p strat ca pe o peruzea.ăș
e ti cartea mea de dragoste pe veci,ș
de reverie, umbr i arom ,ă ăș
m îngroze te gândul dac pleciă ăș
i -n urma ta r mâne o fantom .ă ăș
pe cât e glasul t u atât de dulce,ă
poemul dragostei tot mai frumos,
eu las urechea mea ca s se culceă
pe sternul t u cel cald i ml dios.ă ăș
parfumul umbrei tale m î mbat ,ă ă
cenu a lui m face s viseză ăș
la chipul t u atât de drag de fată ă
i te p strez în suflet ca pe-un crez.ăș
miercuri, 8 august 2012
63

64. manole, manole…
în ziua când a fost zidită ana,
manole, sfântul,
i-a visat mormântulș
i a zburat ca un icar spre stele,ș
cu aripi de indrilă, fără schele,ș
dar a căzut i-a sărutat pământulș
i-acolo i-a găsit mormântul.ș ș
în locu-i răsărit-a un izvor,
de-atâta dragoste, de-atâta dor,
că ana lui striga mereu din zid,
de ce, manole, m-ai zidit?
sunt singura icoană
sub crucea mânăstirii
pe care ai jertfit-o
în numele iubirii.
ochiul domnului princiar
era soare pe altar,
se bucura, se desfăta
că nu văzuse-a a ceva,ș
se terminase-n zori zidirea,
sclipea în soare mânăstirea,
numai glasul anei surd,
se-auzea în jur absurd:
manole, manole,
zidul m-a cuprins,
via a mi s-a stins,ț
pieptul rău mă doare,
copila ul moare…ș
vocea lui manole grea,
din fântână –i răspundea:
culcă-te ,ană,-n icoană,
draga nenii, dragă ană,
că această mănăstire
va rămâne pomenire
i ea va fi drept mormântș
pentru pruncul nostru sfânt,
64

65. ie, dragă, la picioare,ț
i l-am pus pe sfântul soareț
i la â e, romani e,ș ț ț ț
iar la cap, doar flori de mac,
la mijloc ai busuioc,
iară ochii - două stele,
ce cad în apele mele
i în veci ne-om revedeaș
aici în poiana mea.
bagă, doamne, luna-n stele
să mă duc unde mi-e jele,
bagă, doamne, luna-n nor,
să mă duc unde mi-e dor,
la anu a în pridvor,ț
adă, doamne, luna-n prag
să mă duc unde mi-e drag,
foaie verde de sulfină,
sunt izvor cu apă lină,
toate stelele mă-ntreabă
unde-mi este ana dragă,
eu le spun că ana mea
s-a făcut pe cer o stea
pe cărarea cerului
la u i a domnului.ș ț
mănăstire, mănăstire
to i te privesc cu uimireț
dar la rădăcina ta,
am zidit dragostea mea
i de dorul dragei meleș
plâng pietrele din vâlcele,
din lacrimile de dor
a ie it acest izvor…ș
marţi, 14 august 2012
65

66. umbra mamei
Am tot stat în poartă, a teptând să vinăș
Prin amurgul toamnei mama din grădină,
Bate vântul plopii, anii trec la rând,
Eu tot stau în poartă, mama a teptând.ș
Mă chema la cină, peste gard de por i,ț
Rămăsese vie, singură-ntre mor i,ț
De-acolo din poartă mă chema la masă,
Era tristă mama… nu mai e acasă…
Prin genele toamnei o văd într-o stea,
Mă terg pe prosopul înflorat de ea,ș
O a tept tot singur la masa de brad,ș
i privesc în goluri frunzele ce cad.Ș
Alte toamne vin, se duc în trecut,
Chipul mamei mele se preface-n lut,
Ca un zeu doar timpul e nepăsător,
Chipul mamei mele s-a făcut ulcior…
vineri, 24 august 2012
de ce?
De ce-mi răsai, femeie, din pânza de chenar,
Atâta de frumoasă i cu atâta har?ș
De ce-mi răsai din zbucium i dureriș
Din vraja timpului i-a lumilor de ieri?ș
În ochii tăi sunt ve nice fântâniș
De i bră ări de aur î i sună peste mâini.ș ț ț
Femeie, dulce, tristă, de demult,
66

67. Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult.
Te văd prin cea ă într-un trist amurg,ț
Privesc cum valuri, pletele î i curg.ț
Aveai atâta farmec i-atâta har i duh,ș ș
Cu ochii mari i umezi pierdu i peste văzduh.ș ț
Sub gene lungi de taină i zefirș
Aveai obraz ca mărul, miros de trandafir.
i mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu,Ș
Încât la despăr ire mi-a fost atât de greu.ț
marţi, 28 august 2012
de i e toamnă…ș
de i e toamnă i e trist,ș ș
tu îmi zâmbe ti ca primăvara,ș
în ochiul tău de ametist,
cre te albastră, lăcrimioara.ș
vreau să culeg din necules
ispita de pe buza ta
i să m-aleg din nealesș
c-un zâmbet…sau a a ceva.ș
din ne-nvia i vreau să-nviezț
să- i fur o pleapă i un ochi,ț ș
se te dizolv, să te creez,
în lume să nu te deochi.
să ne vedem curând venind
pe o potecă solitară,
67

68. să ne iubim a a cu jind,ș
cum ne iubeam întâia oară.
iubirea ta să fie rit,
sub cerul toamnei ce ne leagă,
cu sufletul întinerit,
să bucurăm o lume-ntreagă.
luni, 10 septembrie 2012
când ramurile toamnei
chiar dacă toamna asta
încearc-a ne-ntrista
privesc la primăvara
din tinere ea taț
i dacă cinevaș
ne-ar face numai rău
privesc la ochii- i limpeziț
i la surâsul tău.ș
ascult la trilul dulce
din glasu- i diafan,ț
ce farmecă auzul
celui mai rău profan,
doar crînule ul gingaț ș
al dulcelui tău braț
ar fi de-ajuns pe via ăț
a-l strânge cu nesa .ț
când ramurile toamnei
se-apleacă tremurat,
îmi trece a a prin minteș
un zvon îngândurat,
cum că te-a pierde,dragă,ș
în timpul de demult
i- i caut iar surâsulș ț
i vreau să i-l ascult.ș ț
68

69. i azi mă-ntreb, iubito,ș
de unde- i culegeaiț
acest surâs gingaș
al chipului bălai?
răsai acum
din zbucium i dureriș
să-mi amite ti de-apururiș
de zilele de ieri.
miercuri, 12 septembrie 2012
femei
zeiţe, trupuri de aur,
voi aprindeţi sideful şi lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă şi dor
trecând prin nopţile mele.
insomnaticile mele nopţi
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi şi muzici,
cu voi topazul
e vis.
69

70. Ion Ionescu-Bucovu:,,DE 8 MARTIE PENTRU VOI…”
imnul umanităţii
( închinat tuturor femeilor din lume)
Dragele mele,
ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?
voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,
tot ce-i mai frumos în lume,
iubite, mame, amante, surori,
în voi învie dorul,
voi mişcaţi lumile,
pruncii în braţele voastre
sunt zeii care ne duc mai departe viaţa,
mâinile voastre,
când mângâie,
sunt leacul dorului împlinit.
ce-i viaţa fără voi?
un etern întuneric,
voi naşteţi genuni,
declanşaţi resorturi nebănuite
în inimile iubiţilor,
sunteţi ape curgătoare
peste inimile noastre,
vinul care ne-mbată,
motorul lumii şi mormântul ei,
voi sunteţi viaţă
şi sunteţi moarte,
fericirea sau nefericirea noastră,
inimile noastre n-ar putea să zboare
fără inimile voastre,
voi sunteţi darul
pe care Dumnezeu
l-a făcut ochilor noştri
şi inimilor noastre,
voi ne topiţi în iubire,
deveniţi izvoare de iubire divină,
voi faceţi ca bărbaţii,
să se întoarcă, debordând de fericire,
acasă la ora amurgului,
îmbătaţi de dragostea voastră.
70

71. când iubirea copleşitoare vă face semn,
noi vă urmăm îndemnul,
chiar dacă drumurile
sunt grele şi prăpăstioase,
iubirea vă e cunună
şi tot ea vă crucifică,
adesea vă retează uscăciunile
şi vă distruge răutatea şi egoismul.
iubirea, asemenea snopilor de grâu,
ne seceră şi vă seceră,
vă treieră pentru a vă decoji,
vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,
vă macină până la înălbirea făinii voastre,
vă frământă
până ajungeţi supuse, divine, pure
ca apoi să vă hărăzească focul
şi să deveniţi
pâinea noastră cea de toate zilele.
nu va lăsaţi stăpânite de îndoială,
egoism, meschinărie, suspiciune sau teamă,
căutaţi doar tihna şi plăcerea dragostei
care vi se dăruie.
dacă nu, acoperiţi-vă goliciunea
şi ieşiţi din treierişul iubirii,
rămânând singure,
în lumea fără anotimpuri,
unde veţi râde, fără bucurie,
unde veţi plânge, dar fără lacrimile
pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
în voi cântă cel mai frumos imn de pe pământ:
imnul umanităţii…
Ion Ionescu-Bucovu
71