Gramatica limbii romane

ACADEMIA DE +TIIN|E A MOLDOVEI
Institutul de Lingvistic[

G R A M AT I C A
uzual[ a limbii rom`ne

LITERA
Chi=in[u · 2000

CZU 811.135.1 ’ 36 (075)
G 76

Prezenta ediie a ap[rut cu sprijinul
Fundaiei Soros Moldova
Lucrarea a fost elaborat[ de:
Ion B{RBU|{, Armenia CICAL{, Elena CONSTANTINOVICI,
Teodor COTELNIC, Alexandru D}RUL
Coordonator: Teodor COTELNIC
Redactori responsabili:
Mioara AVRAM =i Silviu BEREJAN

Coperta: Vladimir Zmeev

ISBN 9975-74-295-5

 LITERA, 2000

3

PREFA|{
Prezenta gramatic[ este normativ[ prin faptul c[ structura limbii se descrie de pe
poziia vorbirii normate, adic[ a folosirii mijloacelor de exprimare caracteristice formei
literare a limbii rom`ne. }n acest sens, orice gramatic[ are caracter normativ.
}n linii mari, norma ]n limb[ nu este altceva dec]t statutul social de reglementare a
utiliz[rii vorbirii ]n cadrul societ[ii ]n epoca dat[. }ntruc]t norma este legat[ de folosirea
limbii ]n procesul comunic[rii, scopul ei este de a asigura ]n exprimare reproducerea „corect[“
a sunetelor, a cuvintelor, a modului de construire a propoziiilor =i a frazelor. Norma
presupune respectarea obligatorie de c[tre reprezentanii colectivit[ii glotice (lingvistice)
date a unor reguli unice ]n actele concrete de comunicare.
Limba rom`n[ — ca =i toate celelalte limbi naionale — dispune de mai multe forme
de manifestare, dintre care principale s]nt trei: forma literar[, forma dialectal[, forma
uzual[ a vorbirii curente.
Dintre toate formele de manifestare a limbii naionale tocmai forma literar[ are sarcina
de a imprima procesului de comunicare un caracter unitar. Acest lucru se explic[ prin
faptul c[:
— forma literar[ are cel mai larg c]mp de ]ntrebuinare, deservind, de fapt, toate
sferele de cultur[ din societate;
— forma literar[ este cea mai bogat[, dispun]nd de un amplu =i variat vocabular ce se
refer[ la diverse domenii de activitate uman[;
— forma literar[ este cea mai ]ngrijit[ form[ a limbii naionale (la elaborarea ei au
contribuit scriitori de seam[, oameni de cultur[, savani de prestigiu, care au stabilit mostre
de folosire exemplar[ a limbii ]n scris);
— forma literar[ este cea mai stabil[ form[ a limbii naionale, fix]nd ]n uz pentru
]ntreaga colectivitate variantele recomandabile (la nivel fonetic, lexical =i gramatical) pentru
perioade lungi de timp.
Necesitatea normelor ]n utilizarea formei literare a limbii naionale este determinat[
de funcia ei de baz[ — aceea de a servi drept mijloc principal de comunicare =i de ]nelegere
reciproc[ ]ntre reprezentanii colectivit[ii date. Norma are menirea de a stabili limitele
arbitrarului individual ]n vorbire, urm[rind scopul de a conserva unitatea vorbirii — fapt ce
garanteaz[ meninerea unui nivel ]nalt de cultur[ la membrii societ[ii ]n diverse sfere =i la
diferite perioade.
Prin caracterul s[u normativ, forma literar[ a limbii naionale se opune altor forme de
manifestare a acesteia, ]n special vorbirii dialectale, de=i la baza limbii literare se afl[
anume vorbirea dialectal[, de obicei, unul dintre dialectele limbii naionale.
Norma se refer[ la toate nivelurile structurale ale limbii (fonetic[, vocabular, derivare,
gramatic[) =i se manifest[ ]n cazul ]n care din dou[ sau mai multe variante posibile e
necesar[ alegerea doar a uneia dintre acestea.
Variantele fonetice apar atunci c]nd ]n aceea=i poziie ]n cuv]nt se roste=te un sunet sau
altul, apropiat din punct de vedere articulatoriu de primul (comp. cas[ — cas], perete —
p[reti — parete, =arpe — =[rpi — =erpe, =apte — =[pti — =epte, trei — trii, umplu — ]mplu,

4

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

c[ma=[ — c[me=[, intru — ]ntru etc.). Dintre variantele existente una este recomandat[
drept norm[ (de obicei, cea cu r[sp]ndire mai larg[: dintre cele fonetice citate mai sus,
drept norm[ ortoepic[ =i ortografic[ s-au impus formele: cas[, perete, =arpe, =apte, trei,
umplu, c[ma=[, intru).
}n cazurile ]n care unele substantive apar cu forme diferite de gen, norma recomand[,
de obicei, doar una: dintre perechile un fruct — o fruct[, un genunchi — o genunche drept
normative s]nt considerate primele.
Dintre variantele ]n -e =i -i ale formei de plural a unor substantive feminine norma
recomand[ numai pe cele ]n -e: albine (nu albini), cire=e (nu cire=i), c]rje (nu c]rji), credine
(nu credini).
Dat fiind c[ norma e legat[ ]n mare parte de forma cuv]ntului (de felul cum se roste=te
=i se scrie acesta), s-a g[sit de cuviin[ ca ]n gramatica de fa[ s[ se expun[, pe l]ng[
normele morfologice =i sintactice, =i principalele norme ortoepice =i ortografice.
Deci ]n afar[ de cele dou[ compartimente tradiionale ale gramaticii (Morfologia =i
Sintaxa), prezenta lucrare mai cuprinde unul — Fonetica, ]n care se descrie sistemul sonor
al limbii rom`ne. De asemenea s]nt expuse regulile normative de ortoepie =i de ortografie,
care s]nt necesare, deoarece exist[ fluctuaii ]n rostire =i scriere, determinate de vorbirea
dialectal[ =i de vorbirea curent[.
Morfologia, prin descrierea paradigmelor caracteristice p[rilor de vorbire ]n limba
literar[, promoveaz[ norma privind formele proprii limbii rom`ne.
C]t despre sintax[, aceasta descrie, sub aspect normativ, modul ]n care se ]mbin[ formele
cuvintelor ]n propoziii =i fraze.
***
Lucrarea a fost scris[ dup[ cum urmeaz[:
Fonetica — Al. D]rul (except]nd Silabaia =i trecerea cuvintelor dintr-un r]nd ]n altul,
Semnele ortografice, Scrierea cu majuscul[ — de T. Cotelnic); Morfologia. Noiuni generale
— Elena Constantinovici; Substantivul — I. B[rbu[; Adjectivul — I. B[rbu[; Pronumele —
Al. D]rul; Numeralul — T. Cotelnic; Verbul — Elena Constantinovici; Adverbul — T. Cotelnic;
Prepoziia — Al. D]rul; Conjuncia — Al. D]rul; Interjecia — T. Cotelnic; Sintaxa. Noiuni
generale — Al. D]rul; Clasificarea propoziiilor dup[ sensul =i scopul comunic[rii — Al.
D]rul; P[rile de propoziie — Al. D]rul; Subiectul — Elena Constantinovici; Predicatul —
Armenia Cical[ (except]nd Predicatul nominal — de I. B[rbu[); Acordul predicatului cu
subiectul — T. Cotelnic; P[rile de propoziie subordonate — Armenia Cical[ (except]nd
Apoziia — de T. Cotelnic); Elementul predicativ suplimentar — T. Cotelnic; P[rile de
propoziie multiple — T. Cotelnic; Elementele nelegate gramatical ]n propoziie — T. Cotelnic;
Sintaxa frazei. Noiuni generale — T. Cotelnic; Propoziiile coordonate — T. Cotelnic;
Propoziiile subordonate — Armenia Cical[ (except]nd Propoziiile subiectiv[, predicativ[,
atributiv[, apozitiv[ =i predicativ[ suplimentar[ — de T. Cotelnic); Fraze cu mai multe
propoziii subordonate =i coordonate — T. Cotelnic; Perioada — T. Cotelnic; Dezvoltarea
p[rilor de propoziie subordonate =i contragerea propoziiilor subordonate ]n p[ri de
propoziie — T. Cotelnic; Vorbirea direct[ =i indirect[ — T. Cotelnic; Topica cuvintelor ]n
propoziie =i a propoziiilor ]n fraz[ — T. Cotelnic.
Coordonatorul lucr[rii — T. Cotelnic.

FONETICA

6


NO|IUNI GENERALE
Unit[ile de baz[ ale limbii — morfemele (adic[ r[d[cinile, afixele, desinenele),
cuvintele, sintagmele (grupurile de cuvinte), propoziiile — poart[ caracter bilateral:
pe de o parte, ele au o expresie material[ (s]nt reprezentate printr-o serie de
sunete) =i o anumit[ valoare semantic[ (exprim[ un sens); pe de alta, unit[ile
limbii au acelea=i propriet[i ca =i semnele: ele se prezint[ ca semnificante,
adic[ entit[i materiale care pot fi percepute cu ajutorul organelor de sim, =i,
totodat[, ca semnificate, fiind unit[i ce exprim[ sensuri, valori, adic[ entit[i
ideale. Leg[tura dintre semnificat (valoare semantic[) =i semnificant (combinaie
de sunete) este arbitrar[ =i nu natural[.
De exemplu, prin combinarea de sunete m - a - s - [ numim un obiect de
mobil[ format dintr-o plac[ orizontal[, de obicei, de lemn, sprijinit[ pe unul
sau c]teva picioare, pe care se m[n]nc[, la care se scrie etc. }ntre sunetele
respective =i sensul dat nu exist[ vreo leg[tur[ organic[: corelaia s-a stabilit ]n
mod arbitrar ]n procesul evoluiei limbii. Starea aceasta de lucruri este confirmat[
=i de faptul c[ obiectul dat este exprimat prin combinaii diferite de sunete ]n
limbi diferite (cf. : rus. ñòîë £stol¤, germ. Tisch £ti=¤, fr. table £tabl¤).
Astfel, se poate afirma c[ principalele unit[i ale limbii, fiind semne, se
caracterizeaz[ prin latura lor material[ — de semnificant, reprezentat[ de sunete
combinate ]ntr-un mod anumit. Dat fiind c[ unit[ile limbii, sub aspect material,
s]nt legate (]n mod convenional, bine]neles) de sunete, putem conchide c[
toate disciplinele lingvistice care analizeaz[ aceste unit[i nu se pot lipsi de
fonetic[, ramur[ care studiaz[ producerea, transmiterea, receptarea =i evoluia
sunetelor limbii.
Fonetica, ocup]ndu-se de sunete, le cerceteaz[ ]n sistem, deoarece ]ntre ele
exist[ relaii de interdependen[.

7

Sunetele
ºi mijloacele fonice

³

F o n e t i c a, pe l]ng[ studierea s u n e t e l o r =i a c o m b i n [ r i l o r d e
s u n e t e, se ocup[ =i de m i j l o a c e l e f o n i c e pe care se folose=te limba, ]n
parte de a c c e n t =i i n t o n a i e.
Sunetele, combin]ndu-se ]n diferite moduri, servesc la diferenierea
cuvintelor ]ntre ele. Aceasta se poate observa u=or chiar schimb]nd un singur
sunet dintr-o ]mbinare semnificativ[ de sunete (a se compara: bare, zare, dare,
mare, tare, sare, pare, care, rare).
Prin accentul cuv]ntului ]nelegem evidenierea prin anumite mijloace fonice
— ridicarea tonului, intensitatea vocii, durata rostirii — a unei silabe din cuv]nt
sau dintr-un grup de cuvinte. O astfel de silab[ se prezint[ ca un centru ]n jurul
c[ruia este „organizat[“ entitatea sonor[ care constituie cuv]ntul. Accentul
serve=te la diferenierea cuvintelor sau a logoformelor care conin acelea=i sunete
(de ex.: pára — pará, alúnec[ — alunec[).
Intonaia este un ansamblu de mijloace fonice (melodic[, ritm, intensitate,
tempo, timbru), cu ajutorul c[rora, la nivelul propoziiei, s]nt exprimate at]t
valori =i categorii sintactice, c]t =i nuane expresive =i emotive.
Prin mijlocirea intonaiei se disting diferite tipuri de enunuri, chiar dac[
au, formal, aceea=i componen[. A se compara urm[toarele trei propoziii:
A venit Vasile.
A venit Vasile?
A venit Vasile!
Prin prima propoziie se constat[ un fapt; prin cea de a doua se cere o
informaie; prin a treia se exprim[ o stare afectiv[.
Din mijloacele fonice face parte =i accentul logic sau sintactic (accentul
frazei), graie c[ruia se deosebesc enunurile ce au componen[ lexical[ =i
structur[ sintactic[ identic[ (comp.: Vasile s-a ]ntors — Vasile s-a ]ntors).
Sunetele =i accentul cuv]ntului se studiaz[ ]n cadrul foneticii =i, fiind
elemente prin care se disting unit[ile semnificative ale vorbirii (cuvintele =i
logoformele), in de lexic =i de morfologie. Intonaia =i accentul logic (al frazei)
s]nt elemente cu ajutorul c[rora se exprim[ valorile enunurilor =i se refer[ la
sintax[.
Vorbirea este o ]nl[nuire de sunete care se segmenteaz[ ]n anumite unit[i
fonice: fraze, tacturi, cuvinte fonetic e, silabe =i sunet e.
F r a z a f o n e t i c [, cea mai mare unitate fonic[, constituie un segment
integral al vorbirii care, din punctul de vedere al sensului, este ]nsoit de o
intonaie specific[ =i desp[rit de alte unit[i fonice prin pauze temporale.

8


Ta c t u l v o r b i r i i sau sintagma constituie un grup de cuvinte (de regul[,
cuvinte semnificative legate ]ntre ele prin instrumente gramaticale) reunite ]n
jurul unui singur accent.
C u v ] n t u l reprezint[ o secven[ de sunete av]nd un singur accent, secven[
ce se afl[ ]n corelaie cu un segment al realit[ii.
Cuvintele se ]mpart ]n s i l a b e, iar acestea, la r]ndul lor, ]n sunete.
S i l a b a este o unitate fonic[ const]nd dintr-un sunet sau un grup de sunete
rostite printr-un singur impuls al expiraiei. Drept centru al silabei, c]nd aceasta
]ntrune=te mai multe sunete, apare ]ntotdeauna o vocal[. Vocalele s]nt sunetele care
alc[tuiesc silabele. Vocala poate ap[rea =i singur[ ca silab[. C]t despre consoane, acestea
singure nu pot constitui silabe. La fel nu formeaz[ singure silabe nici semivocalele.
Silabele se ]mpart ]n d e s c h i s e =i ] n c h i s e, ]n funcie de poziia vocalei
]n cadrul silabei. Silabele s]nt considerate deschise c]nd se termin[ printr-o vocal[
(de ex.: pa-r[, ma-s[, pe-te). Silabele s]nt ]nchise c]nd se termin[ printr-o consoan[
sau o semivocal[ (de ex.: car-ton, c]n-tec, bur-tos, cui-bul, (tu) r[s-torni).
Afar[ de aceasta, ]n funcie de faptul dac[ ]ncep printr-o consoan[ sau
printr-o vocal[, silabele se ]mpart ]n a c o p e r i t e =i n e a c o p e r i t e. Silaba
se nume=te a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o consoan[ (de ex.: ca-s[, c]n-tec,
de-can) =i n e a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o vocal[ (de ex.: an, o-ul).
NO|IUNEA DE SUNET
Sunetul limbii este cea mai mic[ unitate sonor[ indivizibil[ cu care se
formeaz[ cuv]ntul.
Producerea sunetelor ]n timpul vorbirii este legat[ de procesul fiziologic —
expiraia. Aerul din pl[m]ni, trec]nd prin trahee, ]nt]lne=te ]n calea sa coardele
vocale, f[c]ndu-le s[ vibreze. Vibraia coardelor vocale creeaz[ tonul — sunet
muzical diferit de zgomot, care e lipsit de muzicalitate.
}nfrunt]nd coardele vocale, curentul de aer ajunge ]n cavitatea bucal[, prin
care, dac[ trece liber, tonul r[m]ne curat =i formeaz[ sunete v o c a l e. Dac[
]ns[ el ]nt]mpin[ obstacole (limb[, dini, buze), tonul se altereaz[ prin zgomotul
produs de impactul curentului de aer cu aceste obstacole (limba apropiat[ de
palatul moale sau de dini, de buzele ]nchise) =i creeaz[ sunete, numite
c o n s o a n e.
Zgomotul ce ]nsoe=te tonul poate fi diferit, dup[ cum e diferit =i obstacolul
din cavitatea bucal[. Diferitele tipuri de consoane se datoreaz[ corelaiilor diferite
dintre ton =i zgomot ]n procesul articul[rii lor.
l. C]nd tonul predomin[ asupra zgomotului, se produc consoane numite
sonante: £m¤, £n¤, £l¤, £r¤.
2. C]nd tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[, se produc consoane
numite sonore: £b¤, £d¤, £g¤, £j¤, £z¤, £v¤, =i £g′¤, £g¤.
3. C]nd zgomotul predomin[ asupra tonului, se produc consoane numite
surde: £p¤, £t¤, £c¤, £s¤, £=¤, £f¤, £h¤ =i £k′¤, £œ¤, £¤.
Deosebirea ]n rostirea sunetelor se datoreaz[ dimensiunilor cavit[ii bucale, care
pot fi schimbate prin unghiul de deschidere a gurii, prin poziia limbii =i a buzelor.
Organele care particip[ la rostirea sunetelor s]nt numite organe de articulare. Diferitele
poziii ale organelor de articulare asigur[ producerea diferitelor sunete ale limbii.
^

9

FONETICA

VOCALELE
Pronunarea vocalelor se obine prin modificarea dimensiunilor cavit[ii
bucale, care constituie rezonatorul articul[rii sunetelor, adic[ prin schimbarea
poziiei limbii (pe vertical[ =i pe orizontal[), prin varierea gradului de deschidere
a gurii, prin participarea sau neparticiparea buzelor.
Astfel, la clasificarea vocalelor urmeaz[ s[ se in[ cont de aceste criterii.
1. Din punctul de vedere al poziiei limbii pe vertical[, vocalele pot fi de trei feluri:
— vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de sus (superioar[): £i¤, £]¤, £u¤;
— vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de mijloc (medie):
£e¤, £[¤, £o¤;
— vocale la rostirea c[rora limba ocup[ poziia de jos (inferioar[): £a¤.
Celor trei poziii ale limbii pe vertical[ le corespund trei grade de deschidere
a gurii, conform c[rora vocalele se ]mpart ]n:
a) ]nchise (grad minim de deschidere a gurii): £i¤, £]¤, £u¤;
b) medii (grad mijlociu de deschidere a gurii): £e¤, £[¤, £o¤;
c) deschise (grad maxim de deschidere a gurii): £a¤.
2. Din punctul de vedere al poziiei limbii pe orizontal[, vocalele se ]mpart ]n:
a) anterioare (limba este ]naintat[ spre alveole): £i¤, £e¤;
b) centrale (limba ocup[ poziia de centru): £]¤, £[¤, £a¤;
c) posterioare (limba se retrage ]n partea posterioar[ a cavit[ii bucale): £u¤, £o¤.
3. Din punctul de vedere al particip[rii/neparticip[rii buzelor la rostire,
vocalele se ]mpart ]n:
a) labiale (buzele particip[ la rostire): £o¤, £u¤;
b) nelabiale (buzele nu particip[ la rostire): £a¤, £[¤, £e¤, £i¤, £]¤.
}n conformitate cu aceste criterii se poate face caracteristica fiec[rei vocale:
£a¤ — deschis[, central[, nelabial[;
£e¤ — medie, anterioar[, nelabial[;
£[¤ — medie, central[, nelabial[;
£i¤ — ]nchis[, anterioar[, nelabial[;
£]¤ — ]nchis[, central[, nelabial[;
£o¤ — medie, posterioar[, labial[;
£u¤ — ]nchis[, posterioar[, labial[.
Vocalele se deosebesc ]ntre ele prin cel puin una dintre caracteristicile mai
sus menionate. De exemplu, vocala £]¤ se deosebe=te de vocala £i¤ prin poziia
limbii pe orizontal[: prima este central[, cea de a doua — anterioar[. Vocala £o¤
]ns[ se deosebe=te de £i¤ prin trei caracteristici: prin gradul de ridicare a limbii
(prin unghiul gurii), prin poziia orizontal[ a limbii, prin participarea buzelor.
Clasificarea vocalelor poate fi prezentat[ schematic prin tabelul urm[tor:
participarea/neparticiparea buzelor
poziia
poziia
limbii pe
limbii pe
unghiul de des- orizontal[
vertical[
chidere a gurii

superioar[
mijlocie
inferioar[

]nchis
mediu
deschis

labiale

nelabiale
anterioar[

central[

i
e

]
[
a

posterioar[

u
o

10


}n limba rom`n[ exist[ un grup de semivocale care, asem[n[tor
consoanelor, singure nu formeaz[ silabe. Spre deosebire de vocale,
semivocalele se caracterizeaz[ printr-o rostire mai redus[, ceea ce ]nseamn[
c[ din punctul de vedere al suflului expirator ele au o amplitudine a vibraiilor
mai mic[.
Semivocalele au nevoie de sprijinul vocalelor, form]nd ]mpreun[ cu acestea
diftongi =i triftongi (de exemplu: nea, leu, tigroaic[, cuib).
Grafic, ele s]nt notate prin acelea=i semne ca =i vocalele respective. De
exemplu, ]n cuv]ntul copii primul i reprezint[ o vocal[ propriu-zis[, iar al
doilea — o semivocal[. }n limba rom`n[ s]nt urm[toarele semivocale: £e¤, £i¤,
£o¤, £u¤.
La formarea diftongilor semivocala precede sau succede vocala. }n primul
caz se formeaz[ diftongi ascendeni, iar ]n cel de-al doilea — diftongi
descendeni.
Dintre diftongii ascendeni fac parte: £ia¤ (iarn[), £ea¤ (team[), £ie¤ (piele),
£io¤ (iod), £iu¤ (iubire), £oa¤ (poart[), £u[¤ (nou[).
Dintre diftongii descendeni fac parte: £ai¤ (cai), £eu¤ (leu), £iu¤ (viu),
£ou¤ (bou), £[u¤ (r[u), £]u¤ (br]u), £ei¤ (lei), £ii¤ (copii), £oi¤ (strigoi), £ui¤ (cui),
£[i¤ (n[t[r[i), £]i¤ (l[m]i).
La formarea triftongilor particip[ dou[ semivocale, dintre care una precede
vocala, iar alta o succede. De exemplu: leoaic[, tigroaic[, r[m]neau, aripioar[,
leoarc[ etc.
CONSOANELE
Spre deosebire de vocale, la rostirea consoanelor, al[turi de ton, particip[ =i
zgomotul. Uneori zgomotul chiar prevaleaz[ =i atunci consoanele pot fi sesizate
numai datorit[ vocalelor pe l]ng[ care se folosesc. De aceea nici nu exist[ cuvinte
care ar consta numai din consoane1, pe c]nd cuvinte alc[tuite numai din vocale
se ]nt]lnesc.
Consoanele s]nt mai numeroase dec]t vocalele =i se grupeaz[ ]n c]teva tipuri,
]n funcie de m[sura ]n care la rostire particip[ tonul =i zgomotul, de locul de
formare a obstacolului care genereaz[ zgomotul (buze, dini, limb[) =i de felul
obstacolului care determin[ modul de articulare a consoanei (explozie, vibraie,
suflu, nazalizare etc.).
La clasificarea consoanelor se pun la baz[ anume aceste criterii.
1. Dup[ cum s]nt pronunate, cu sau f[r[ zgomot, consoanele se ]mpart ]n
sonante =i nesonante.
Sonante s]nt consoanele la rostirea c[rora tonul prevaleaz[ asupra
zgomotului: £l¤, £m¤, £n¤, £r¤. Toate celelalte s]nt nesonante sau zgomotoase.
Acestea, la r]ndul lor, se ]mpart ]n s o n o r e =i s u r d e. Sonore s]nt consoanele
la rostirea c[rora tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[: £b¤, £d¤, £g¤,
£g′¤, £g¤, £j¤, £v¤, £z¤.
^

1
}n unele limbi (]n limba rus[, de exemplu) exist[ prepoziii (â, ê, ñ), reprezentate prin
c]te o singur[ consoan[, dar ele se rostesc ]mpreun[ cu numele ]naintea c[ruia se situeaz[.

11

FONETICA

Surde s]nt consoanele la rostirea c[rora prevaleaz[ zgomotul, adic[ nu
particip[ coardele vocale: £p¤, £t¤, £k¤,£k′¤, £f¤, £s¤, £=¤, £h¤, £œ¤.
2. Din punctul de vedere al locului de formare a obstacolului, consoanele se
]mpart ]n l a b i a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie buzele), l i n g u a l e
(dac[ principalul obstacol ]l constituie limba), d e n t a l e (dac[ principalul
obstacol ]l constituie dinii).
De regul[, obstacolul format la rostirea consoanelor este complex.
Dac[ particip[ buzele =i dinii, consoanele se numesc labiodentale: £f¤, £v¤.
Dac[ particip[ dinii =i limba, ele se numesc linguodentale: £t¤, £d¤, £n¤, £s¤, £z¤.
Dac[ particip[ doar buzele, consoanele se numesc bilabiale: £m¤, £b¤, £p¤.
}n funcie de poziia limbii, consoanele pot fi prelinguale: £t¤, £d¤, £n¤, £s¤,
£z¤, £¤, £l¤, £r¤, mediolinguale sau anteropalatale: £=¤, £j¤, £k′¤, £g′¤,
postlinguale sau velare: £k¤, £g¤, £œ¤, £g¤, £h¤.
3. Din punctul de vedere al modului de articulare, adic[ dup[ felul
obstacolului ce produce zgomotul, consoanele se ]mpart ]n:
— oclusive (obstacolul format de organele de articulare este ]nl[turat prin
explozie): £p¤, £b¤, £t¤, £d¤, £k¤, £g¤, £k′¤, £g′¤;
— fricative sau continue (organele de articulare formeaz[ un canal ]ngust
prin care aerul trece treptat: £f¤, £v¤, £s¤, £z¤, £j¤, £=¤, £h¤;
— nazale (cavitatea bucal[ este ]nchis[ de limb[ =i dinii incisivi =i aerul se
strecoar[ prin cavitatea nasului): £m¤, £n¤;
— vibrante (aerul propulsat prin cavitatea bucal[ face s[ vibreze limba): £r¤;
— laterale (aerul trece prin p[rile laterale ale limbii): £l¤;
— africate (]n procesul rostirii sunetelor respective organele de articulaie
]=i modific[ poziia: la ]nceput ele se afl[ ]n poziia pe care o iau la pronunarea
dentalelor, iar apoi ]n poziia de rostire a fricativelor: £¤, £g¤, £œ¤.
Dac[ inem cont de modalit[ile de articulare, consoanele ar putea fi
prezentate schematic prin tabelul urm[tor:
^

^

Localizarea obstacolului
Prezena sau
absena
zgomotului

Modul de
articulare

bilabiale labiodentale linguodentale
(prelinguale)

sonore
surde
sonore
surde

lichide

vibrante
laterale

r
l

nazale

b
p

d
t
v
f

g
k

g
c

z
s

j
=

h
^

sonante

fricative

africate

nesonante

sonore
surde

postlinguale

³³

oclusive

anteropalatale(mediolinguale)

m

n

g
œ

12


Dup[ cum reiese din tabel, fiecare consoan[ se caracterizeaz[ printr-un
ansamblu de tr[s[turi individualizatoare. De exemplu, sunetul £b¤ este consoan[
zgomotoas[, oclusiv[, bilabial[, sonor[; sunetul £s¤ este consoan[ surd[,
fricativ[, linguodental[ =. a. m. d.
Consoanele se pot deosebi ]ntre ele printr-o tr[s[tur[ sau prin mai multe.
Bun[oar[, consoana £p¤ se deosebe=te de £b¤ printr-o singur[ tr[s[tur[: ]n timp
ce £b¤ este sonor[, £p¤ este surd[. }n rest, caracteristicile lor coincid: ambele
s]nt zgomotoase, oclusive, bilabiale. Consoana £s¤, ]ns[, se deosebe=te de £b¤
prin c]teva tr[s[turi: este =i ea zgomotoas[ ca =i £b¤, dar ]n timp ce £b¤ este
bilabial[, oclusiv[, sonor[, £s¤ este fricativ[, linguodental[, surd[.
NO|IUNI GENERALE DESPRE FONOLOGIE
Sunetele, fiind lipsite de coninut semantic propriu, s]nt totodat[ mijloace
cu ajutorul c[rora se deosebesc ]ntre ele cuvintele care au coninut semantic.
Cu ajutorul sunetelor cuv]ntul se identific[ din punct de vedere at]t formal, c]t
=i semantic. Astfel, prin ]mbinarea de sunete £cas[¤ se red[ o unitate lexical[
care posed[ un sens concret („cl[dire servind drept locuin[ omului“). Schimb]nd
primul sunet al acestei ]mbin[ri de sunete prin altele, se pot obine cuvinte noi
cu alte coninuturi semantice: £mas[¤, £las[¤, £pas[¤, £ras[¤, £ias[¤.
Sau, prin combinarea diferit[ a sunetelor £a¤, £c¤, £r¤ se pot obine cuvinte
cu diferite sensuri: £car¤, £rac¤, £arc¤.
Sunetul privit din punctul de vedere al identific[rii cuv]ntului, adic[ sub
aspect funcional, se nume=te fonem. Cu ajutorul fonemelor se identific[ nu
numai cuvinte aparte, ci =i logoforme ale aceluia=i cuv]nt: cas[ — case — casei
— casele; mas[ — mese — mesei; ar[ — ara — aram...
Ramura foneticii care se ocup[ cu studierea fonemelor se nume=te
fonologie. Analizate din punct de vedere fizic, sunetele unei limbi reprezint[
ni=te entit[i care nu s]nt strict delimitate. De exemplu, ]n cuv]ntul perete vocala
£e¤ din prima silab[ poate fi rostit[ ]n mod diferit de persoane diferite sau de
aceea=i persoan[ ]n momente diferite, modurile de pronunare variind de la un
£e¤ p]n[ la un £[¤ (£p[rete¤) =i chiar £a¤ (£parete¤). Acela=i lucru se poate spune
=i despre modul de rostire a vocalei £e¤ din cuv]ntul muncitoarei, care poate fi
foarte variat[, oscil]nd ]ntre £e¤ =i £i¤ =. a. m. d.
|in]nd seama de num[rul mare de nuane fonetice prin care se
caracterizeaz[ rostirea aceluia=i sunet al vorbirii, putem afirma c[ diferena
dintre dou[ sunete nu este totdeauna destul de distinct[. Aceasta prive=te, ]n
primul r]nd, sunetele apropiate prin articulare, mai ales cele ce se deosebesc
printr-o singur[ caracteristic[ fonic[. E vorba, ]n parte, de perechile de vocale:
£e¤ — £i¤; £e¤ — £[¤; £u¤ — £o¤; £]¤ — £[¤; £i¤ — £]¤, precum =i de multiplele
perechi de consoane.
Fonologia nu ine seama de nuanele care se pot sesiza la rostirea aceluia=i
sunet al limbii, consider]nd c[ ]n fiecare din aceste cazuri e vorba de aceea=i
entitate sonor[ cu ajutorul c[reia se identific[ un cuv]nt sau o logoform[. De
exemplu, se afirm[ c[ ]n diferitele rostiri ale entit[ii fonetice £e¤ din segmentul
sonor £perete¤ avem de a face cu acela=i cuv]nt purt[tor al aceleia=i
semnificaii.

FONETICA

13

Rostirea diferit[ a aceluia=i sunet al limbii este determinat[ ]n mare parte
de poziia acestuia ]n cuv]nt, de lanul vorbirii ]n genere. De exemplu, consoana
£m¤ ]n funcie de sunetul imediat urm[tor (de ex.: m]n[, miere, ]ndemn, mare,
mut, ]mpotrivire =. a.) se va rosti cu nuane diferite (]n rostirea dialectal[ ]n
unele poziii ea alterneaz[ chiar cu alt sunet: miere — n’iere), dar de fiecare
dat[ va fi receptat[ ca aceea=i unitate sonor[. E vorba de un sunet-tip.
Privit sub acest aspect, sunetul-tip al limbii reprezint[ un fonem. Se poate
afirma deci c[ fonemul este un sunet generalizator, de fapt o abstracie, care
]ntrune=te rostiri poziionale diferite, servind la diferenierea =i identificarea unui
cuv]nt sau a unei logoforme. Exist[ totu=i anumite reguli de rostire corect[
recomandabil[ pentru purt[torii limbii literare. Aceste reguli s]nt stabilite de
Ortoepie.
NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOEPIE
Ortoepia (gr. orthos — „drept“, „corect“ =i epos — „vorbire“) reprezint[ un
ansamblu de reguli privind pronunarea normativ[ ]n vorbirea literar[.
Normele ortoepice privesc rostirea diferitelor cuvinte ]n multiplele lor
]mbin[ri.
Apariia normelor ortoepice este determinat[ de necesitatea combaterii
rostirii dialectale sau a celei ce caracterizeaz[ vorbirea ne]ngrijit[, precum =i a
fluctuaiilor ]n pronunare condiionate de poziia sunetului ]n cuv]nt. Norma
ortoepic[ vizeaz[ =i unele ]mprumuturi recente din alte limbi, ]n care semnele
grafice respective au alte valori fonetice dec]t ]n limba noastra (de ex.: business
pronunat engleze=te £biznis¤).
Dat fiind caracterul fonetic al ortografiei limbii noastre (scriem cum
rostim), deosebiri ]nsemnate ]ntre ortoepie =i ortografie nu exist[, astfel
c[ regulile ortoepice coincid, ]n fond, cu cele ortografice. Devierile ortoepiei
de la ortografie se rezum[ la c]teva elemente. }n unele situaii se simte
nevoia ca regula ortografic[ sa fie completat[ prin recomand[ri de ordin
ortoepic.
}n fond, rostirea literar[ (ortoepia reprezint[ norma rostirii literare) este
]n opoziie cu rostirea dialectal[ sau cu cea oral[ ne]ngrijit[, resping]nd
pronunarea dialectal[ palatalizat[ a unor consoane ]naintea prepalatalelor
£e¤, £i¤, care face ca aceste consoane s[ se altereze, fiind chiar ]nlocuite prin
altele (£bine¤ — £ghine¤ — £d’ine¤, £viel¤ — £j’i[l¤ — £hi[l¤ — £ghi[l¤,
£fier¤ — £=’er¤ — £s’ier¤ — £h’er¤. Regula ortoepic[ combate rostirea dialectal[
(£ghine¤, £d’ine¤ £j’i[l¤, £hi[l¤, £ghi[l¤, £=’er¤, £s’ier¤, £h’er¤), recomand]nd
formele: £bine¤, £viel¤, £fier¤.
Vorbind despre norm[ ]n rostire trebuie s[ recunoa=tem c[ recomand[rile
privind rostirea unui sunet se pot face doar cu aproximaie, c[ci norma aici este
doar o abstracie, de=i bazat[ pe realit[ile concrete de limb[ pe care le are ]n
con=tiina sa fiecare vorbitor.
}n fluxul vorbirii sunetul nu se prezint[ izolat, ci ]n corelaie cu sunetele
vecine, care exercit[ asupra lui o anumit[ influen[ (e vorba de a=a-numita
coarticulare a sunetelor): organele vorbirii ]n procesul rostirii sunetului
respectiv trebuie s[-=i schimbe poziia pentru preg[tirea poziiei necesare

14


rostirii sunetului urm[tor, fapt care implic[ unele modific[ri ]n articularea
primului sunet. Astfel, ]n funcie de locul s[u ]n cuv]nt, de caracterul sunetelor
vecine (iar pentru vocale =i de poziia fa[ de accent), acela=i sunet poate fi
rostit ]n mod diferit: un £i¤ poate fi rostit ca £]¤, un £e¤ ca £i¤, un £b¤ ca £p¤,
un £v¤ ca £f¤ =. a. m. d.
Pronunarea ]n aceea=i poziie fie a diftongului £oa¤, fie a lui £ua¤ duce la
ezit[ri ]n rostirea aceluia=i cuv]nt, fapt ce se reflect[ =i ]n scriere: toalet[ —
tualet[; coafur[ — cuafur[, aluat — aloat; (a) lua — (a) loa =. a.
Fluctuaiile ]n rostire impun unele recomand[ri de ordin ortoepic. }n cele
de mai jos vor fi menionate doar cele mai importante dintre ele.
ROSTIREA VOCALELOR
(

Vocala la ]nceput de cuv]nt trebuie pronunat[ clar, f[r[ un adaos de rostire
a unei alte vocale apropiate dup[ articulare. Se roste=te: £om¤, nu £uom¤; £inel¤
nu £íinel¤; £epoc[¤, nu £íepoc[¤. Excepie fac cuvintele din fondul vechi care
]ncep cu £e¤ (eu, el, este, eram), pronunate cu un £i¤ de sprijin: £íeu¤, £íel¤,
£íeste¤, £íeram¤.
}ntruc]t vocalele, datorit[ coarticul[rii, ]=i pot modifica timbrul sub
influena vocalei din silaba urm[toare, mai ales c]nd prima se afl[ ]n poziie
neaccentuat[, ortoepia recomand[ pronunarea nealterat[ a primei vocale.
Deci trebuie rostit:
^

^

^

^

^

^

£m[slin[¤, nu £maslin[¤;
£n[fram[¤, nu £nafram[¤;
£p]n[¤, nu £p[n[¤;
£vopsea¤, nu £v[psea¤;
£amorit¤, nu £amurit¤;
£matricol[¤, nu £matricul[¤;
£articol¤, nu £articul¤;
£v]ltoare¤, nu £vultoare¤;
£c[p[]n[¤, nu £c[p[in[¤;

£risip[¤, nu £r]sip[¤;
£desear[¤, nu £disar[¤;
£duminic[¤, nu £duminec[¤;
£s]mb[t[¤, nu £simb[t[¤;
£s[lbatic¤, nu £s[lbatec¤;
£trimite¤, nu £trimete¤;
£j[ratic¤, nu £jeratic¤, sau £jaratic¤;
£maz[re¤, nu £mazere¤ =. a. m. d.

Vocala final[ neaccentuat[ trebuie pronunat[ clar, f[r[ ca organele de
articulaie, sub influena consoanei precedente, s[ lunece spre poziia de rostire
a altei vocale. Se recomand[ a evita rostirea, la sf]r=it de cuv]nt, a vocalelor £]¤
]n loc de £[¤, £i¤ ]n loc de £e¤, £]¤ ]n loc de £i¤, £[¤ ]n loc de £e¤:
£r]de¤, nu £r]di¤;
£vorbe¤, nu £vorbi¤;
£tandree¤, nu £tandre[¤;
£b[tr]nee¤, nu £b[tr]ne[¤;
£m[tase¤, nu £m[tas[¤ =. a. m. d.
^

£ap[¤, nu £ap]¤;
£glug[¤, nu £glug]¤;
£inim[¤, nu £inim]¤;
£l]n[¤, nu £l]n]¤;
£curte¤, nu £curti¤;

Un loc deosebit printre sunetele finale ]l ocup[ £i¤. Trebuie s[ se in[ seama
c[ ]n unele cazuri el apare ca semivocal[ ce face parte dintr-un diftong (de ex.:
£cai¤, £lei¤, £=tii¤, iar ]n altele se caracterizeaz[ printr-o articulaie redus[ cu
durat[ minim[ (£lupi¤, £garduri¤, £papuci¤).

15

FONETICA

ROSTIREA DIFTONGILOR

(

^

(

(

(

^

(

^

(

^

£seam[¤, nu £sam[¤;
£zeam[¤, nu £zam[¤;
£sear[¤, nu £sar[¤;
£seac[¤, nu £sac[¤;
£iueal[¤, nu £iual[¤;

(

Diftongul este alc[tuit, dup[ cum s-a menionat, dintr-o vocal[ =i o
semivocal[. Aceasta din urm[ este pronunat[ ]n mod diferit ]n funcie de poziia
sa fa[ de vocal[, adic[ face parte dintr-un diftong ascendent £ia, ea, iu, ua, uo,
oa, u[¤ sau descendent £ai, au, ou, ei¤. Articularea semivocalei depinde de
sunetul precedent. De exemplu, £i¤ cap[t[ la rostire nuan[ ]nchis[ fricativ[,
c]nd se afl[ ]n componena diftongului ascendent ce urmeaz[ dup[ o bilabial[:
£miere¤, £piatr[¤, £biat[¤, £piept¤, £fier¤, £obiect¤; £i¤ poart[ caracter mai deschis
c]nd diftongul ascendent din componena c[ruia face parte urmeaz[ dup[ o
vocal[: £b]ntuie¤, £claie¤, £v[paie¤, £femeie¤, £toiag¤, £paie¤.
Trebuie evitat[ la rostire substituirea diftongului £ea¤ prin £a¤ dup[ £z¤, £¤,
£s¤, £j¤, £=¤ ]n cuvinte ca:
£eav[¤, nu £av[¤;
£searb[d¤, nu £sarb[d¤;
£eap[n¤, nu £ap[n¤;
£east[¤, nu £ast[¤ =. a. m. d.

Deseori dou[ vocale s]nt rostite gre=it ca diftong (]ntr-o singur[ silab[),
]n timp ce ele trebuie rostite ]n hiat, ca aparin]nd la dou[ silabe aparte. Se
roste=te deci:
(

(

£A-ustria¤, nu £Austria¤;
£a-uster¤, nu £auster¤;
£iluzi-ile¤, nu £iluziile¤;
£sfi-iciune¤, nu £sfiiciune¤ =. a. m. d.
(

(

(

(
( ( (

£nai-une¤, nu £naiune¤1;
£de-odat[¤, nu £deodat[¤;
£a-ure-ol[¤, nu £aureol[¤;
£di-optrie¤, nu £dioptrie¤;

^

Este nerecomandabil[ rostirea diftongat[ £íe¤ a vocalei £e¤ din hiaturile:
£a-e¤, £u-e¤, £o-e¤ ]n cuvintele neologice:
^

£siluet[¤, nu £siluiet[¤;
£agreez¤, nu £agreiez¤ =. a. m. d.
^

^

£alee¤, nu £aleie¤;
£poet¤, nu £poiet¤;
^

ROSTIREA CONSOANELOR
La rostire, consoana ]=i modific[ timbrul ]n funcie de vocala urm[toare:
consoana se palatalizeaz[ ]naintea vocalelor prepalatale £e¤ =i £i¤, devine rotunjit[
]naintea vocalelor labiale £o¤ =i £u¤, r[m]ne neutr[ ]naintea vocalelor centrale
£a¤, £[¤ =i £]¤. A se compara:
neutre
palatale
rotunjite
£ap[¤, £par¤
£ape¤, £piatr[¤
£apoi¤, £poart[¤
£b[nui¤, £bab[¤
£biberon¤, £biat[¤
£bour¤, £bun¤
£mare¤, £tare¤
£miere¤, £umil¤
£moale¤, £motor¤
Se recomand[ rostirea palatalizat[ a unor consoane finale urmate de
semivocala £i¤, ]ntruc]t ea serve=te la deosebirea diferitelor forme gramaticale
Prin semnul

(

1

se noteaz[ rostirea diftongat[ a vocalelor respective.

16


(pluralul de singular la unele substantive =i adjective, persoana a II-a de persoana
I singular la verbe =. a.):
£so¤ — £soi¤;
£la=¤ — £la=i¤;
£osta=¤ — £osta=i¤;
£lup¤ — £lupi¤;
£]ngra=¤ — £]ngra=i¤;
£visez¤ — £visezi¤.
S]nt ]ns[ inadmisibile ]n vorbirea literar[ cazurile de palatalizare care duc
la substituiri de sunete, fenomen caracteristic pentru vorbirea dialectal[. Astfel,
se roste=te:
£bine¤, nu £bghine¤, £ghine¤ sau £d’ine¤,
£piept¤, nu £t’ept¤ sau £chiept¤,
£miere¤, nu £n’ere¤,
£viel¤, nu £j’i[l¤, £hi[l¤ sau £ghi[l¤,
£ceaun¤, nu £=’eaun¤, sau £seaun¤.
Consoanele finale trebuie rostite clar, ]ntruc]t rostirea lor =tears[ poate duce
la confundarea unor perechi de cuvinte, care difer[ ]ntre ele doar prin opoziia
consoanelor finale: sonor[ — surd[. A se compara: £cad¤ — £cat¤, £cod¤ —
£cot¤, £crap¤ — £crab¤, £roz¤ — £ros¤ =. a.
Trebuie evitat[ omiterea la rostire a unei consoane dintr-un grup consonantic. Astfel, s]nt inadmisibile rostiri ca:
£alceva¤ pentru £altceva¤;
£todeauna¤ pentru £totdeauna¤;
£]m[rmurit¤ pentru £]nm[rmurit¤;
£c]nva¤ pentru £c]ndva¤;
£v]rsnic¤ pentru £v]rstnic¤;
£estrem¤ pentru £extrem¤ =. a.
N o t [. Unele cuvinte de origine str[in[ au semne grafice c[rora, ]n rostire, nu le corespunde
nici un sunet. E vorba de cazuri ca:
rhyton
rostit
£riton¤
catharsis
rostit
£catarsis¤
ghanez
rostit
£ganez¤,
Martha
rostit
£Marta¤ =. a. m. d.

Nu este corect[ pronunarea £=c¤ ]n loc de £sc¤ ]n cuvinte ca:
£=cen[¤ pentru £scen[¤;
£ec=cepie¤ pentru£excepie¤;
£di=ciplin[¤ pentru £disciplin[¤;
£de=chide¤ pentru £deschide¤.
Sonoritatea sau surditatea consoanei influeneaz[ asupra consoanei
precedente. De exemplu, se sonorizeaz[ consoana £s¤ din componena prefixului
£des-¤ (ca =i ]nainte de vocale), dac[ acesta este urmat de o consoan[ sonor[:
£dezbate¤, £dezgropa¤, £dezva[¤. C]nd prefixul ]n cauz[ este urmat de o
consoan[ surd[, sunetul £s¤ se p[streaz[: £descoase¤, £desface¤, £desp[gubi¤.
Prin tradiie (aici a contribuit ]n mare m[sur[ scrierea care a influenat
rostirea), ]n condiii similare, ]n unele cazuri, s-a impus rostirea cu consoan[
sonor[, iar ]n altele, cu consoan[ surd[: £plasm[¤, £schism[¤, £fantasm[¤, dar:
£pizm[¤, £bezn[¤, £cazn[¤.
Cazurile de tipul acestora urmeaz[ a fi verificate dup[ dicionarul ortografic
sau cel ortoepic.

FONETICA

17

ACCENTUL

³

Caracterul dinamic sau expirator al accentului ]n limba rom`n[ const[ ]n
faptul c[ silaba accentuat[ se caracterizeaz[ printr-o intensitate =i o durat[
mai mare, precum =i printr-un ton mai ridicat.
Accentul ]n limba rom`n[ cade pe silabe diferite. Grupuri diferite de
cuvinte poart[ accentul pe prima, pe a doua, sau pe a treia silab[ de la sf]r=itul
cuv]ntului. }n cazuri rare, accentul cade pe silaba a patra de la sf]r=it =i ]n
cazuri foarte rare — pe a cincea (de ex.: £basmá, sún[, ámfor[, únsprezece,
al óptsprezecelea¤).
E greu de stabilit anumite reguli privind accentuarea, lu]nd la baz[ aspectul
formal al cuv]ntului. Totu=i, c]teva reguli pot fi formulate.
Uneori schimb]nd locul accentului deosebim o form[ gramatical[ de alta
(de ex. : adún[ — adun[) sau dou[ omografe ]ntre ele (de ex.: anáfor[ —
anafór[).
Au accent pe ultima silab[, fiind numite oxitone:
— substantivele feminine terminate la singular N., nearticulat ]n £-a¤, £ea¤:
£balamá¤, £basmá¤, £musacá¤, £r]ndeá¤, £m[seá¤;
— imperfectul, gerunziul =i participiul tuturor verbelor, precum =i infinitivul
celor de conjugarea I, a II-a =i a IV-a: £a m]ncá¤, £a declará¤, £a sc]nteiá¤,
£a =edeá¤, £a zidí¤, £a cobor]¤, £arám¤, £tr[iám¤, £aranját¤, £]mpotmolít¤,
£form]nd¤, £t[m]índ¤, £pomenínd¤ =. a. ;
— substantivele =i adjectivele masculine =i neutre £adultér¤, £atláz¤,
£antihríst¤, £autobúz¤, £aviatór¤, £azbést¤, £bobér¤, £bolnáv¤, £bitúm¤,
£expórt¤, £impórt¤, £microbúz¤, £mirós¤, £n[p]rstóc¤, £nonséns¤, £rezonatór¤,
£senatór¤, £=ervét¤, £=ofér¤, £tambúr¤, £troleibúz¤, £vatmán¤, £vectór¤,
£vibratór¤ =. a.
Accentul cade pe penultima silab[, fiind numite paroxitone:
— infinitivele verbelor de conjugarea a III-a: £a fáce¤, £a mérge¤, £a tréce¤,
£a prefáce¤, £a zíce¤ =. a.;
— substantivele =i adjectivele masculine =i neutre: £bámbus¤, £bíber¤, £bóbslei¤,
£coréctor¤, £crédit¤, £cúmul¤, £débit¤, £démon¤, £erétic¤, £fóxtrot¤, £ghízdav¤,
£húlpav¤, £inspéctor¤, £júriu¤, £lóto¤, £mízer¤, £pámpos¤, £pulóver¤, £repórter¤,
£rúcsac¤, £scrúpul¤, £supórter¤, £témpo¤, £tránzit¤, £vólei¤, £vérso¤ =. a.;
— substantivele feminine £afazíe¤, £avaríe¤, £androfobíe¤, £antipatíe¤,
£anarhíe¤, £preríe¤, £amnistíe¤, £academíe¤, £agoníe¤ =. a.

³

³

N o t [. Trecerea verbelor de la o form[ la alta implic[ uneori =i schimbarea locului accentului:
£ar[¤ — £aráser[¤.

³

Au accentul pe antepenultima silab[, fiind numite proparaxitone:
— substantivele feminine £acrópol[¤, £ácvil[¤, £ágri=[¤, £ámfor[¤, £áncor[¤,
£ául[¤, £ázim[¤, £díplom[¤, £époc[¤, £fíbul[¤, £fístul[¤, £fórfot[¤, £gárdin[¤,
£gó=tin[¤, £gráni[¤, £indústrie¤, £ménghin[¤, £mólim[¤, £námil[¤, £necrópol[¤,
£óbcin[¤, £ob]r=ie¤, £prícin[¤, £púrpur[¤, £rácil[¤, £sinécdoc[¤, £stávil[¤,
£stínghie¤ =. a.
Au accentul pe a patra silab[ de la sf]r=it, fiind numite proproparaxitone,
substantivele feminine polisilabice vechi de tipul: £bívoli[¤, £férfeni[¤, £gógori[¤,
£lápovi[¤, £lúbeni[¤, £r[zmeri[¤, £=líbovi[¤ =. a.

³

18


Pentru unele substantive norma admite dubla accentuare:
£árip[¤ =i £aríp[¤;
£díhor¤ =i £dihór¤;
£anátem[¤ =i £anatém[¤;
Cuvintele compuse, pe l]ng[ accentul de baz[, mai pot avea =i unul secundar,
acesta caracteriz]ndu-se printr-o intensitate mai mic[: £éxtraordinár¤,
£súprasolicitát¤, £médiopalatál¤, £psíholingvístic[¤ =. a.
REDAREA GRAFIC{ A SUNETULUI

(

^

^

^

(

Principiul fonetic dup[ care se conduce scrierea rom`neasc[ („Scriem cum
vorbim“) faciliteaz[ corelaia dintre vorbire =i scriere.
}n principiu, fiecare liter[ din alfabetul limbii noastre red[ c]te un singur
sunet (fonem). Exist[ ]ns[ =i unele abateri:
— prin aceea=i liter[ se noteaz[ sunete (foneme) diferite;
— acela=i sunet (fonem) este redat prin dou[ sau trei litere;
— un singur sunet (fonem) este notat printr-o combinare de litere;
— litera nu noteaz[ nici un sunet;
— o singur[ liter[ red[ un grup de sunete.
1. Astfel, litera w poate reda (]n cuvinte ]mprumutate de diferite origini)
at]t un £v¤: wagnerian (pron. £vagnerian¤), c]t =i un £u¤: wigwam (pron.
£uiguam¤), western (pron. £uestern¤).
2. Literele c, k =i q noteaz[ acela=i sunet £k¤ ]n cuvinte de diferite origini:
cort, kilometru, quasar.
Literele ] =i ` noteaz[ acela=i sunet £]¤ ]n cuvinte rom`ne=ti, ]n funcie de
poziia lor ]n cuv]nt.
3. Prin literele c, g se noteaz[, pe de o parte, consoanele £c¤, £g¤ (caz, gard,
coard[, gr[din[), iar pe de alt[ parte — africatele £œ¤, £g¤ ]nainte de e, i (ceas,
circ, ger, geam, ginga=, deci, acesta, giuvaier =. a).
4. Litera h ]n cuvinte ca ghem, cheie, ching[, ghea[ nu noteaz[ nici un sunet,
ci serve=te drept indice al rostirii palatalizate a literelor c, g.
5. Prin litera x se noteaz[ grupurile de consoane £cs¤, £gz¤: examen pronunat
£egzamen¤, maxim pronunat £macsim¤, exerciiu =. a. (]n afar[ de cazuri ca fucsie,
cocs, cocsifica, micsandr[, ticsit, vacs, v[csui, v[csuitor etc.).
Literele k, q, w, y vin s[ dubleze ]n ]mprumuturi literele existente ]n alfabetul
nostru (k = c, q = c, w = v, w = u, y = i).
}n leg[tur[ cu folosirea numelor str[ine, a cuvintelor ]mprumutate recent
trebuie menionat c[ literele adesea au aici alt[ valoare fonetic[ dec]t ]n limba
rom`n[.
Astfel, grupul de litere ch noteaz[, ]n ]mprumuturi, uneori africata £œ¤:
charlston (pron. £cearlston¤), charter (pron. £ceart[r¤), iar alteori fricativa £=¤:
chalon (pron. £=alon¤).
Litera j noteaz[ uneori africata £g¤: Jon (pron. £gion¤), iar alteori velara
£h¤: Juan (pron. £huan¤; junta (pron. £hunta¤).

19

FONETICA

Grupul de litere sh noteaz[ fricativa £=¤: shop (pron. £=op¤); show (pron. £=ou¤).
Grupul tz noteaz[ africata £¤: hertz (pron. £her¤).
Litera x noteaz[ velara £h¤: Mexico (pron. £mehico¤), Texas (pron. £Tehas¤).
Grupul zz noteaz[ africata £¤: intermezzo (pron. £intermeo¤), pizza
(pron. £pia¤).
Modul de interpretare specific[ a unor litere din cuvintele =i din numele
proprii str[ine ]mprumutate recent face s[ ne ciocnim de unele dificult[i la
ortografierea acestora. }n asemenea situaii trebuie s[ consult[m dicionare
ortografice, liste de nume str[ine anexate la ele, dicionare de neologisme =i
alte surse de informare. Sistematizat, alfabetul nostru se prezint[ ]n felul urm[tor:
Litera
majuscul[

minuscul[

1

Pronunarea

2

3

A
{
~

a
[
`

£a¤
£[¤
£]¤

B

b
c

£k¤

4

£b¤

C

Condiiile ce determin[ o
valoare sau alta a literei

Exemple
5

}n cuvintele rom`n =i ]n
derivatele acestuia,
]n unele nume proprii

rom`n, Rom`nia,
rom`ne=te, arom`n,
istrorom`n =. a.
Br`ncu=i, P`rvan
=. a.

}nainte de consoan[;
]nainte de vocalele
a, [, ], o, u;
la sf]r=it de cuv]nt

clopot, (a) ]ncasa

£œ¤

}nainte de e, i

cerc, cinematograf,
ceas, c[ci

£k′¤

}n ]mbinarea ch ]nainte
de e, i

chem, cheltui,
chibzui, chip

}n componena diftongilor

team[, seam[,
telemea

}nainte de consoan[;
]nainte de vocalele
a, [, ], o, u;
la sf]r=it de cuv]nt

grev[, gloat[, gard

£g¤

}nainte de e, i

ger, geam, ginga=,
fulgi

£g′¤

}n ]mbinarea gh ]nainte
de e, i

gherghef, ghind[

D

d

£d¤

E

e

£e¤
£e¤

F

f

£f¤

G

g

£g¤

c]nd, coda=, cunoscut
ad]nc, copac

g]t, goan[, gust, g[si
beteag, covrig

^

20

1

2

H

h

£h¤

H

h

f[r[ valoare
fonologic[

}n grupurile ch, gh ]nainte de
e, i

ghem, chef, ghind[,
chirie

I

i

£i¤ (plin)

De regul[, dup[ consoan[ sau
]nainte de consoan[ c]nd apare
singur ca vocal[ ]n silab[

inim[, nimic, iste,
pilire

£i¤ (scurt)

(ascendeni =i descendeni)

rai, cui, iarb[, iesle,
dul[i, chei

£i¤ (redus)

De regul[, la sf]r=it de cuv]nt
dup[ consoane

toi, cununi, d]rji,
calmi, osta=i, tari

}n diferite poziii, cu excepia diftongului oa

om, cont, contopire,
prompt, pronume,
bot, dor

}n componena diftongului
ascendent oa

coam[, oameni,
toamn[

}n toate poziiile, cu excepia
diftongilor

un, crunt, codru,
dur, cumnat

(ascendeni =i descendeni)

ou, dau, ziua, rou[,
lui, r[u

}
J
K
L
M
N
O

]
j
k
l
m
n
o

3

£]¤
£j¤
£k¤
£l¤
£m¤
£n¤
£o¤

£o¤ (scurt)
P
Q
R
S
+
T
|
U

p
q
r
s
=
t

u

£p¤
£k¤
£r¤
£s¤
£=¤
£t¤
£¤
£u¤
(

£u¤ (scurt)

4

5

hain[, hram

V

v

£v¤

W

w

£v¤

}n cuvinte, ]n fond, de origine
german[

watt, weber,
wattormetru

£u¤

}n cuvinte, ]n fond, de
origine englez[

whisky, wigwam,
western

£ks¤

}n poziii diferite

xilofon, lux,
xerograf, reflexiv,
textologie

X

x

21

FONETICA
1

2

3

4

5

£gz¤
Y

y

Uneori ]ntre vocale

examen, exil, exulta

£i¤

}nainte sau dup[ consoane

ytriu, hobby


yoga, boy

^

£i¤ (scurt)
Z

z

£z¤

NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOGRAFIE
Ortografia (gr. orthos — „drept“ =i graphia — „scris“), fiind o totalitate a
regulilor de scriere corect[, apare ca disciplin[ lingvistic[ din necesitatea de a
unifica scrierea. Studierea ortografiei urm[re=te scopul de a lichida fluctuaiile
]n scriere, determinate de rostirea diferit[ a aceluia=i sunet, cuv]nt. Rostirea
diferit[ poate fi condiionat[, la r]ndul s[u, de coarticularea sunetelor.
}n funcie de sunetul vecin (precedent sau urm[tor), sunetul ]=i poate
modifica ]ntruc]tva articulaia, f[c]nd ca pronunarea s[ oscileze ]ntre dou[
sunete, de regul[, cu articulaie afonizat[. Uneori coarticulaia are ca urmare
substituiri de semne grafice acceptate de ortografie. De exemplu, sonanta
linguodental[ £n¤, ]nainte de consoanele bilabiale £b¤, £p¤, ]ncepe s[ fie rostit[
cu o nuan[ de bilabialitate, substituindu-se prin sonanta bilabial[ £m¤, fapt
reflectat =i de ortografie:
]n parte,
]n buc[i,
]n pietre,
]n barc[,

dar
dar
dar
dar

(el) ]mparte,
(a) ]mbuc[i,
(a) ]mpietri,
(el) ]mbarc[ =. a.

Fluctuaii la rostire =i, respectiv, la scriere genereaz[ utilizarea vocalei £a¤
]n loc de diftongul £ea¤ dup[ consoanele fricative £¤ £s¤, £z¤ =i a prepalatalelor
£j¤, £=¤. De exemplu, se scrie uneori gre=it sar[ ]n loc de sear[, av[ ]n loc de
eav[, zam[ ]n loc de zeam[, s[ pr[jasc[ ]n loc de s[ pr[jeasc[, or[=an ]n loc de
or[=ean =. a. m. d.
Fluctuaiile la scriere pot fi determinate =i de faptul c[ acela=i sunet sau
grup de sunete poate avea reflexe diferite ]n ]mprumuturi din diferite limbi.
Astfel, ezit[rile ]n scrierea cu x sau cs s]nt o urmare a faptului c[ unele
]mprumuturi conin ]mbinarea de litere cs (de ex.: cocs < germ. kocs; comics <
engl. comics; rucsac < germ. Rucksack, tocsin < fr. tocsin; eczem[ < fr. ecseme),
iar altele — grafemul x (xilofon, linx, sfinx =. a.).
Regula ortografic[ poart[, ]n fond, caracter convenional (se alege, prin
]nelegere, o form[ sau alta), in]ndu-se seama la formularea ei de caracterul
sunetelor vecine, de poziia sunetului ]n cuv]nt (]n r[d[cin[, ]n sufix), de tradiie.
De ex., dup[ £j¤, £=¤ ]n rostire se aude c]nd £a¤, c]nd £ea¤. Regula vine s[ precizeze
lucrurile, recomand]nd s[ se scrie £a¤ ]n r[d[cina cuv]ntului (a=a, jar, =arpe,
jale), dar ea ]n sufix (cri=ean, clujean).
}ntruc]t regula nu poart[ caracter general, exhaustiv, ea este ]nsoit[, de
cele mai multe ori, de o list[ a excepiilor.

22


Regulile poart[ caracter de prescripie: se recomand[ scrierea cut[rei sau
cut[rei litere, ]n conformitate cu poziia ei ]n cuv]nt, excluz]ndu-se, totodat[,
alte scrieri. Faptul acesta ]=i afl[ reflectare ]n titlul regulii: A (nu {, nici EA); E
(nu {); } (nu I); M (nu N); CS (nu X) =. a. m. d.
SCRIEREA VOCALELOR
Se scrie:

A (nu {, nici EA)

— ]n r[d[cina cuv]ntului dup[ j, =: a=a, a=az[, deja, de=art[, dojan[, jalb[,
jale, =a, =ade, =ale, =apte, =arpe =. a.
A (nu IA)
^

— dup[ i ]n hiat ]n cuvintele vechi: apropiat (pron. £apropiiat¤), h]rtia (pron.
£h]rtiia¤), istoria (pron. £istoriia¤), mia (pron. £miia¤), ro=ia (pron. £ro=iia¤),
subiam (pron. £subiiam¤) =. a.;
— ]n cuvintele neologice dup[ -e-, -i- ]n hiat: (a) agrea (pron. £agreia¤),
(a) crea (pron. £creia¤), (a) varia (pron. £variia¤) =. a.
^

^

^

^

^

^

^

^

{ (nu E)
— dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: de=[nat, j[lbar, =tej[ri=, =[nule,
=[trar =. a.;
— dup[ j, = ]n sufixul substantivelor la forma de plural: amenaj[ri, corij[ri,
deranj[ri, desc[tu=[ri, ]nduio=[ri, ]ngr[=[ri =. a.;
— dup[ s ]n r[d[cina cuvintelor s[, s[m]n[, s[rb[toare, s[u, (a) es[la =. a.,
dar: (a) sem[ná, semine, chiseli[, secar[, secui;
— dup[ b ]n r[d[cina unor cuvinte ca: b[jenie, b[jenar, (a) b[jen[ri,
(a) b[jeni, (a) b[rbieri, b[=ic[, foraib[r, greab[n, leb[d[ =. a., dar: galben, oberliht.
E (nu {)
— dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) de=erta, de=ert, mu=eel,
(a) jecm[ni, (a) jeli, (a) jelui, jerpelit, p[ianjen, st]njen, jertf[, =ed, =edin[, =epcar,
=epc[rie, =erpui, =erpar, =erpesc, =ervet, =esime =. a.;
— dup[ la sf]r=itul substantivelor: b[tr]nee, bruschee, delicatee, finee,
frumusee, junee, noblee, politee, strictee, tristee =. a.;
— dup[ s la sf]r=itul substantivelor: m[tase, tuse;
— dup[ z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: muzeu, r[ze=, r[ze=ie, reazem, (a) rezema,
zece, zeghe, zemos, zer, zeui =. a.; dar: maz[re, z[nat, z[rz[rel, z[ng[neal[ etc.;
— dup[ ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) ]nelege, oet, elin[, encu=[, epi,
epos, epu=[, (a) es[la, (a) ese, es[tor, es[torie, estos, evar, evi=oar[ =. a.,
dar: (a) ]n[rca, [poi, [ran, [ru=;
— dup[ v ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) dezveli, (a) ]nveli, vecui, vedri[,
veleat, dar: lev[nic[, reav[n.
E (nu IE)
— la ]nceput de cuv]nt sau de silab[ postvocalic[ ]n ]mprumuturile
neologice: agreez, alee, etic[, epoc[, er[, etaj, lactee, maree, poet, siluet[ =. a.;

23

FONETICA
^

— dup[ i ]n hiat ]n cuvintele fondului vechi: h[rnicie (pron. £h[rniciie¤), lozie
(pron. £loziie¤), p[t[ranie (pron. £p[t[raniie¤), (a) scrie (pron. £scriie¤) =. a.;
— la ]nceput de cuv]nt, ]n unele ]mprumuturi vechi (majoritatea din greac[)
de tipul: ectenie, edec, efendi, efor, egumen, eparhie, episcop, epitrop, eres, eretic,
evanghelie, evreu =. a.;
— formele pronominale =i verbale: eu, el, ei, ele, e=ti, e, eram, erai, era, erai,
erau, precum =i interjeciile: e! eh! ei! ehei!
^

^

^

I (nu })
— ]nainte de m, n ]n cuvinte ca: imbold, (a) impieta, (a) incrimina,
indemnizaie, (a) inocula, (a) intabula, interes, (a) intra, intrepid, (a) introduce,
introducere, (a) insufla;
— dup[ j, =, s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: jig[raie, (a) jigui, jilav, jil,
(a) jimba, (a) jindui, jir, jitar, pr[jin[, ma=in[, mojic, r[=in[, ru=ine, sprijin, sihl[,
strea=in[, =indril[, =ir, =i=tar, vi=in[, (a) sili, simbrie, (a) simi, singur, (a se) icni,
igaie, ine, int[, inut, (a) ipa, i=tar, zi, zice, zidi, zimos, zimbru =. a.;
— dup[ j, = ]n sufixele formelor nepredicative ale verbelor: descojit, descojind,
t]njind, vestejit, cer=ind, ]n[bu=ind, ]n[bu=it, pr[bu=ind =. a.
} (nu {)
— dup[ m ]n r[d[cina cuv]ntului: lum]nare, m]n[tarc[, m]nu=i[, m]zg[li (se
admit variantele cu ambele vocale ]n m[n[stire/m]n[stire =i ]n derivatele acestora);
— dup[ p, r ]n r[d[cina cuv]ntului: p]n[, p]rc[lab, p]r]u, vr]ncean (dar:
r[=chitor, r[zg]ia);
— dup[ t ]n r[d[cina cuv]ntului: ]nt]i, ]nt]lni, p[st]rnac, t]lhar, (a) t]nd[li,
t]rziu =. a., dar: t[lmaci, (a) t[lm[ci, (a) t[rb[ci, t[tar, t[tarc[, t[v[lug.
} (nu I)
— ]nainte de n ]n poziia iniial[ ]n cuvinte ca: (a) ]ncasa, (a) ]nvedera, (a)
]nsera (= a amurgi), dar (a) insera (= a introduce), (a) ]nvesti (= a acorda un
drept), dar (a) investi (= a plasa un capital), a ]mboldi, dar: imbold, (a) ]nhuma,
]nhumare, dar: inhumaie, (a) ]nsuflei, dar: (a) insufla;
— dup[ s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: s]mbure, s]n, s]nziene, ]fnos, ]nc,
]r[, (a) ]=ni, ]]n[, z]n[, z]zanie =. a.;
— dup[ j, =, ]n sufixul gerunzial al verbelor: admi]nd, amenaj]nd, angaj]nd,
comi]nd, corij]nd, deranj]nd, ]mbr[i=]nd, ]nf[i=]nd, permi]nd, protej]nd, sco]nd;
— dup[ v ]n r[d[cina cuvintelor din fondul mai vechi: v]rtos, v]rto=ie, v]rtute,
v]scos, dar: virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoz[, viscozitate =. a.
U (nu })
— ]n poziie iniial[ la verbele: (a) umbla, (a) umfla, (a) umple =i derivatele lor.
SCRIEREA DIFTONGILOR
EA (nu A)
— dup[ s, , z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: asear[, seam[, seam[n, sear[,
searb[d, eap[, eap[n, east[, eav[, zeam[ =. a., dar: za (zale), ar[;

24


— dup[ s, , z, =, j ]n terminaii =i sufixe verbale: cosea, iea, (s[) ]nc[lzeasc[,
]mbr[i=eaz[, ]nf[i=eaz[, (s[) p[r[seasc[, (s[) ro=easc[, (s[) t]njeasc[ =. a.;
— dup[ j, s, =, , v, z ]n sufixe substantivale: ameeal[, betejeal[, c[l[r[=ean,
clujean, gre=eal[, g[l[ean, moldovean, umezeal[, iueal[, z[pu=eal[, oboseal[,
pricopseal[, prahovean, lipovean =. a.
EA (nu IA)
^

— dup[ consoanele prepalatale c, g (œ, g) ]n r[d[cina cuv]ntului: acea,
am[geasc[, atingea, briceag, ceas, ceaf[, ceap[, a zecea, ducea, fugea, geam, geam[n,
gean[, mergea, (s[) munceasc[ =. a. Fac excepie: buciard[, ciacon[, ciadian, giardiaz[;
— dup[ ch, gh: blocheaz[, cheam[, cheag, cheal[, desperecheaz[, ghear[,
gheat[, ghea[, jgheab, lichea, (s[) ocheasc[, vegheaz[ =. a., dar: chiar, chiabur,
ghiaur, unchia=, maghiar;
— dup[ consoanele labiodentale d, l, n, r, s, t, , z: deas[, leac, neam, reav[n,
sear[, teaf[r, eap[, zeam[, neao=, prea, seam[, teatru, al[turea, nimenea, marea,
vinerea =. a. Dar se scrie ia (adesea ]n hiat) ]n cuvinte ca: adiacent, coniac, diabet,
diavol (=i ]n derivatele lor), ace=tia, at]ia, lian[, dania, bucuria, tiar[, raia, ziar =. a.;
— la sf]r=itul formelor articulate ale substantivelor numiri de zile ale
s[pt[m]nii: lunea, marea, miercurea, vinerea, dar: joia;
— dup[ vocal[ (]n special e) ]n neologisme de tipul: aleea, aloea, caldeean
(de la Caldeea), coreean, guineean (de la Guineea), epopeea, ideea, moscheea,
agreeaz[, creeaz[ =. a.
IA (nu EA)
— la ]nceput de cuv]nt sau la ]nceput de silab[ postvocalic[: ia (de la a lua),
iarn[, iad[, iap[, iasc[, (s[) ias[, iarb[, iasomie, iatac, iazm[, b[iat, (s[) d[ltuiasc[,
(a) ]mb[ia, iaca, iacobin, iactant, iad, iade=, iahnie, iaht, iarn[, iamb, ianuarie, iar,
iar[=i, iard, iarmaroc, (a) iaroviza, iasc[, iatagan, sc]nteiaz[, (s[) vremuiasc[ =. a.;
— dup[ consoanele bilabiale b, p, m =i labiodentale v, f: piatr[, amiaz[,
fiare, dezmiard[, (s[) fiarb[, obial[, piapt[n[, (s[) piar[, pia[, via[ =. a.
IE (nu E)
— la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[ ]n elemente lexicale
vechi: aievea, baie, baier[, b[iei, boier, condeier, cuier, giuvaier, foaie, femeie, fluier,
gutuie, ieder[, ied, ieftin, iei (de la a lua), ienicer, iepure, ieri, (a) ierna, (a) ierta,
ie=ean, (a) ie=i, ierunc[, iesle, ]ndoaie, oierit, l[m]ie, oaie, t[m]iez, ]mb[iez, ]ngreuiez,
=uier, (el) moaie, suie =. a.;
— dup[ vocal[ ]n unele forme ale verbelor neologice cu infinitivul ]n -ia
sau -i: ambreiez, bruiez, constituie, debreiez, deraiez, destituie, remaniez, restituie,
substituie =. a.;
— ]n ]mprumuturi noi care au p[strat ie din limba de origine: caiet, castaniet[,
iezuit, paiet[, proiect, proiecie, proiector, statuie, traiectorie, =ifonier, viniet[ =. a.;
— dup[ consoane, ]n special dup[ c(h), g(h), t, d ]n cuvinte ca: a=chie, dajdie,
rochie, p]rghie, p]rtie, pr[pastie, r[sp]ntie, stinghie, unghie, urticarie =. a., dar:
buche, bute, cobe, elice, falce, helge, lance, veghe =. a. S]nt admise ambele variante:
muchie =i muche.
— ]n denumirile lunilor anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie,
iulie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie;

FONETICA

25

— dup[ labialele b, p, m, t, v ]n cuvinte ca biet, dezmierd, fier, (a) fierbe,
]mpiedica, piersic([), pietre, piee, pierde, piezi=, pieptene, piedic[, obiect, piept,
piele, miere, mierl[, miercuri, (a) mieuna, viespe, (a) vieui, viezure =. a.
N o t [. Cuvintele provenite de la aceea=i r[d[cin[ latin[ ]n perioade diferite de dezvoltare se comport[
]n mod diferit: cele mo=tenite (=i toate derivatele lor) se scriu cu ie, iar cele ]mprumutate — cu e:
fier, fierar, fier[rie, ]nfiera
— (cale) ferat[, feros, feruginos, ferur[,
fero-aliaj, feromagnetism;
miercuri
— Mercur, mercurial;
miere, mieros
— melifer, melivor;
piept, pieptar, piepti=, pieptos, pieptu
— pectoral;
pietre, pietros, (a) ]mpietri
— (a) petrifica, petrograf;
vierme, vierm[nos
— vermial, vermicular, vermiform;
viers „melodie“, (a) viersui „a c]nta“
— vers, verset, (a) versifica.

IO (nu EO)
— la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[: b[l[ior, fuior,
maior, ploios, iob[gie, iod, iol[, iorgovan, iot, iot[, taior, voios =. a;
— dup[ œ, g, ch, gh: ciob, cioban, ciocan, ciocoi, ciond[ni, ciorap, c[rucior,
ghiol, gionat, chior, chio=c, ghiozdan, neghiob =. a.
^

N o t [. Diftongul eo apare, de regul[, dup[ consoana l- : (a) leorp[i, leorb[ial[, (a) bleojdi,
(a) bleotoc[ri, (a) pleosc[i, (a) pleo=ti =. a.

}I (nu })
— ]n cuvintele: c]ine, m]ine, m]ini (sg. m]n[), p]ine, precum =i ]n derivatele =i
logoformele lor.
}I (nu {I)
— la verbele formate de la interjecii ce conin vocala ]: (a) b]lb]i, (a) c]r]i,
(a) f]lf]i, (a) m]r]i, (a) p]r]i, (a) sc]r]i, (a) s]c]i, (a) v]j]i, (a) zb]rn]i =. a.
{I (nu }I)
— la verbele formate de la interjecii ce conin alte vocale dec]t ]: chir[i,
fle=c[i, groh[i, l[l[i, morm[i, ron[i, trop[i, zorn[i =. a.
OA (nu UA)
— ]n poziie iniial[ la cuvinte ca: oabl[, oac, oac[r, oache=, oaie, oal[, oameni,
oar[, oare, oarb[, oaspete, oaste, oarecare, oarecine, oaz[ =. a.;
— la mijloc de cuv]nt, c]nd diftongul alterneaz[ cu vocala o: idioat[ /
idiot, mioap[ /miop, perioad[ /periodic, coase /cos, doare /dor, goal[ /gol,
joac[ / joc) =. a.;
— ]ntr-o serie de cuvinte c]nd nu are loc o astfel de alternan[: angoas[,
boare, doar, foarte, ]ncoace, poal[ =. a.; mai ales ]n neologisme: (a) coafa,
croazier[, culoar, exploata, fermoar, foaier, lavoar, moar, pavoaz, (a) pavoaza,
pledoarie, poant[, savoare, toast =. a.
UA (nu OA)
— la sf]r=itul substantivelor feminine articulate (forma hot[r]t[): basmaua,
beizadeaua, cacaua, cafeaua, mantaua, caua, neaua, steaua, ziua, roua, piua =. a.

26


— la unele forme ale verbelor cu tema ]n -u: (a) ]n=eua, (a) oua, (a) ploua =. a.;
— la derivate formate de la cuvinte cu tema ]n u (semivocal[): b[c[uan
(<Bac[u), fl[c[uan, fl[c[ua= (<fl[c[u) =. a.
UA (nu VA)
— ]ntr-o serie de neologisme dup[ c, g, q: acuarel[, cuant[, cuar, cuaternar,
(a) descuama, ecuadorian, scuar, guano, guarani, guard, gua=[, guatemalez, iguan[,
paraguayan, uruguayan, quarc, quasar, quattrocento =. a., dar: acvatic, acvariu,
acvamarin, cvadrig[, cvadrilion =. a.
SCRIEREA CONSOANELOR
K (nu C sau CH)
— ]n cuvinte de origine str[in[, inclusiv ]n nume proprii: kamikaze, karate,
kaizer, karling, kibbutz, khmer, kazah, kirghiz, kiwi, koine, kilogram, kilometru,
kilowatt, kinescop, ba=kir, quaker, rock, joker, lock-out, marketing, pick-up,
tomahawk, turkmen, volapuk, week-end, wisky, yankeu, irakian, bikini, New York
(newyorkez), Kazan, Kaluga, Kant (kantian), Kennedy, Kekkonen, Kenya, Kerenski,
Kovalevski, Kiev, Kurdistan, Novokuznek, Tiktin, Tokio, Tokaj =. a.;
— ]n unele abrevieri =i simboluri internaionale: kc (kilociclu), K (kaliu),
k. d. (cnocdaun-nocdaun), k. o. (cnocaut-nocaut), Kr. (kripton), Bk (berkeliu),
O. K. (o’key), kcal (kilocalorie), kg (kilogram), kgf (kilogram-for[),
kHz (kilohertz), kJ (kilojoule), kl (kilolitru), km (kilometru), km/h (kilometru
pe or[), kt (kiloton[), kV (kilovolt), kW (kilowatt), kWh (kilowatt-or[),
MKS (sistemul metru-kilogram-secund[).
H (nu CH)
— ]n cuvinte ca: arahid[, drahm[, exhibiie, haos, hart[, holer[, himer[,
hrisov, ipohondru, tehnic, arheolog, arhitect, dihofiz[, dihotomie, autohton,
psihologie, tehnologie =. a.
C (nu CH)
— ]n cuvinte ca: scolastic, clor, cor, coleric, crestomaie, crizantem[, crem,
cronic[, hipocondru (termen anatomic), cartografie, clorofil[, melancolie,
condriosfer[, coregrafie, cronologie, sincronie =. a.;
— ]n prenumele Cristian(a), Cristina, Cristofor;
CH (nu C sau K)
— ]nainte de e, i ]n cuvinte ca: alchimie, chiasm, chiasm[, chimie, chiromant,
chiromanie, chirurg, schem[, schematic, schism[ =. a.
Cu sau f[r[ H iniial
}n ]mprumuturi din diferite perioade care aveau la origine un h iniial, acesta
uneori a fost p[strat, iar alteori a fost omis. Acest lucru a cauzat multiple
fluctuaii ]n rostire =i scriere, astfel ]nc]t s-a simit nevoia de a se ]ntocmi listele
de cuvinte care se scriu ]ntr-un mod sau altul.

FONETICA

27

Se scriu f[r[ h iniial cuvinte ca: alvi[, alviar, angara, arac, arap, arman,
arm[sar, arpagic, arag, ar[gos, a=chie, (a) oropsi, ursuz; elice, emisfer[, emistih,
igien[, igienic, ilaritate, uman, umor, ipostaz[ (situaie), dar hipostaz[ (termen
medical), ipohondru (bolnav), dar hipocondru (termen anatomic), ipocrit, ipotec[,
ipotenuz[, eterogen, omofag, omofor, omoform, omogen, omogenitate, omograf,
omolog, (a) omologa, omonim, omoplat =. a.
Se scriu cu h iniial cuvinte ca: hai, haide, halva, halvagiu, ham, hambar,
harababur[, harbuz, hasmauchi, havuz, h[, (a) hurduca, hua, halebard[, halogen,
hangar, harna=ament, harp[ (harf[), harpon, hazard, hebdomadar, hecatomb[,
hectar, hectolitru, hegemon, hegemonie, hermeneutic[, hemoglobin[, hemoragie,
hermin[, hernie, hibrid, hidalgo, hidr[, hidrocentral[, hidroavion, hidrobiciclet[,
hieratic, hieroglif[, hieroglific, hispanic, histrion, hotel, hexaedru, hexagon, hipic,
hipodrom, histologie, homeopat, homocromie, homicid, hominid, humeral =. a.
M (nu N)
— ]nainte de b, p: alambic, (a) combina, companie, compatriot, imprevizibil,
improbabil, (a) ]mbina, (a) ]mp[ri, (a) plimba, plomb[, saltimbanc =. a.
N o t [. Regula nu se refer[ la numele proprii str[ine: Istanbul, Steinbeck.

S (nu Z)
— ]n secvenele fonice -asm([), -easm([) =i -ism([): agheasm[, catapeteasm[,
fantasm[, marasm, mireasm[, plasm[, pleonasm, sarcasm, spasm, schism[,
simbolism, sofism, totalitarism =. a.;
— ]n cuvintele: balsam, cens, chermes[, corosiv, desinen[, episod, laser,
n[prasnic, peisaj, premis[, rucsac, smal, (a) smuci, (a) smulge, smicea.
Z (nu S)
— ]n cuvinte ca: autobuz, atlaz (stof[), azbest, bazin, barcaz, bezmetic, bezn[,
cazn[, izlaz, microbuz, omnibuz, ov[z, pizm[, siloz, troleibuz, virtuoz.
X (nu CS)
— ]n cuvinte de origine str[in[: anex[, ax[, box, box[, excursie, exigent,
extracie, extremism, exuberan[, ortodox, sfinx, sintax[, toxic, vexat =. a.
CS (nu X)
— ]n cuvintele din fondul vechi: bucs[u, (a) ]mb]csi, micsandr[ s. a.;
— ]n unele ]mprumuturi care p[streaz[ acest grup consonantic din limba
de origine: cocs, rucsac, vacs, vecsel =. a.
N o t [. Conform tradiiei, se p[streaz[ cs ]n numele poetului Alecsandri.

Mai sus au fost prezentate regulile ortografice care vizeaz[, ]n fond,
fluctuaiile ]n rostirea =i, respectiv, scrierea literelor condiionate de poziia lor
]n cuv]nt (iniial[, medie sau final[), de caracterul sunetelor vecine, de faptul
dac[ se afl[ sub accent sau nu, de caracterul silabei precedente.
C]t prive=te regulile legate de formele gramaticale =i derivative, acestea vor
fi descrise ]n compartimentele respective.

28


SILABA|IA +l TRECEREA CUVINTELOR
DINTR-UN R}ND }N ALTUL
}mp[rirea cuvintelor ]n silabe (numit[ pe scurt silabaie) nu se face la
]nt]mplare, ci dup[ anumite reguli. Aceste reguli se bazeaz[ pe particularit[ile
de structur[ sonor[ =i, parial, morfologic[ a limbii respective. Pentru limba
rom`n[ s]nt importante urm[toarele reguli:
1. Dou[ vocale al[turate, care nu formeaz[ un diftong, aparin la silabe
diferite: a-ur, a-e-ri-si, a-si-du-u, a-u-zi, ce-re-a-le, ca-si-e-ri-e, i-gi-e-n[, i-de-al,
la-u-d[, de-u-n[zi, ple-u-r[, so-ci-e-ta-te, vi-o-let, vr[-bi-u-[ etc.
2. Diftongii =i triftongii formeaz[ o singur[ silab[: aut, au-gust, coa-fur[,
co-niac, cuar, iot, (al) doi-lea, (al) trei-lea, fias-co, fer-moar, o-biect, pie-di-c[,
seif, tea-tru, a-ri-pioa-r[, le-oai-c[, leoar-c[, ho-oai-c[, cre-ioa-ne, t[-m]-ioa-s[,
vo-ioa-s[ etc.
3. Dac[ o vocal[ este urmat[ de un diftong sau de un triftong, desp[rirea
se face ]ntre vocal[ =i diftong sau triftong: ce-ea, ro-ua, cre-ioa-ne, t[-ioa-s[.
4. Dac[ exist[ doi diftongi al[turai, desp[rirea se face ]ntre ei: m[-sea-ua,
ploa-ia, oa-ia.
5. Semivocalele i =i u aflate ]ntre dou[ vocale trec la silaba urm[toare: cle-ios,
bo-ier, cre-ier, fu-ior, ma-ior, ra-ion, ]n-doa-ie, do-u[, no-u[, ro-u[ etc.
N o t [. I asilabic final, care arat[ c[ sunetul consonantic precedent este palatalizat, formeaz[
silab[ cu vocala anterioar[ consoanei: oa-meni, l[-c[-tu=i, vezi, mari etc.

6. Consoana situat[ ]ntre dou[ vocale, ]ntre un diftong sau un triftong =i o
vocal[, ori ]ntre doi diftongi, intr[ la silaba urm[toare: bu-ni-c[, a-poi, doi-n[,
tai-c[, ie-pu-roai-c[, lu-poai-c[, floa-re etc.
N o t a 1. Deoarece grupurile de litere ch, gh urmate de e sau de i noteaz[ c]te o singur[
consoan[ k’, g’, ele nu se despart la ]mp[rirea ]n silabe: ve-che, ve-ghe, li-chior, u-re-che, a-chiu etc.
N o t a 2. Aceast[ regul[ este valabil[ =i pentru cuvintele cu litera x intervocalic, care, de=i
noteaz[ un grup de dou[ consoane £ks¤ sau £gz¤, reprezint[ o unitate grafic[: a-x[, bo-x[, e-xact,
e-xa-ge-ra, e-xe-cu-tiv.

Dac[ litera x este urmat[ de o alt[ consoan[, ea trece la silaba precedent[,
iar consoana urm[toare trece la alt[ silab[: ex-ca-va-tor, ex-po-nent, tex-tu-al.
7. }n grupurile de dou[ consoane intervocalice, prima trece la silaba
dinainte, iar cealalt[ la silaba urm[toare: ac-cent, al-bi-n[, ar-t[, as-cult,
b[r-b[-te=-te, crean-g[, ir-lan-dez, m[s-lui, mier-l[, mus-ta-[, pas-t[, toam-n[,
un-d[ etc.
N o t [. Excepie fac grupurile biconsonantice formate dintr-o oclusiv[ (b, c, d, g, h, p, t) sau o
constrictiv[ labial[ (f, v) urmate de lichidele l sau r care trec la silaba urm[toare: a-tlet, du-blu, ta-bl[,
i-cre, li-vret, ca-dru, a-ple-cat, a-gre-a-bil, ne-gru, sa-cru, su-flet, =o-fran, vi-dr[, su-fle-ca, su-fra-ge-rie,
ne-vred-nic etc.

8. Dac[ ]ntre dou[ vocale se afl[ trei sau mai multe consoane, prima trece de
cele mai multe ori la silaba dinainte, iar celelalte la silaba urm[toare: ab-stract,
as-pru, ]m-pre-u-n[, cin-ste, is-pra-v[, ]n-gri-jit, ob-=ti-me, san-gvin, nos-tru etc.

FONETICA

29

N o t [. Fac excepie grupurile consonantice lpt, mpt, c, c=, pt, nc=, nc, ndv, rct, rtf =i stm. Primele
dou[ consoane ale acestor grupuri trec la silaba anterioar[, iar a treia aparine silabei urm[toare:
arc-tic, con-junc-i-e, punc-taj, somp-tu-os, sanc-i-u-ne, sfinc-=ii, punc-i-e, jert-fi-re etc.

}n grupul rstn separarea se face dup[ a treia consoan[: v]rst-nic.
Desp[rirea se face ]naintea ]ntregului grup de litere c]nd acesta noteaz[ o
singur[ consoan[, ]n neologisme neadaptate, ca tch = £c¤: ke-tchup.
Grupurile de litere sh, th, tsch, ts, tz din neologismele neadaptate complet la
scrierea rom`neasc[ nu se despart: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, ki-tschul,
kib-bu-tzuri.
La ]mp[rirea ]n silabe a compuselor sau a derivatelor cu prefixe nu se aplic[
regulile fonetice generale, ci se ine seama de p[rile componente ale cuvintelor,
consoanelor intervocalice: dez-a-cord, alt-fel, c]nd-va, ]ntr-a-ju-to-ra-re, dintr-un,
opt-zeci, un-spre-zece, drept-unghi, port-a-vi-on, trans-port, unt-de-lemn etc.
Silabaia are o mare importan[ practic[ la scriere, deoarece trecerea unui
cuv]nt dintr-un r]nd ]n altul se poate realiza numai dup[ silabe ]ntregi. }ntruc]t
silaba reprezint[ unitatea fonic[ minim[, ea nu poate fi divizat[ ]n alte p[ri
componente. De aceea cuvintele monosilabice (indiferent de lungimea lor) nu
pot fi trecute dintr-un r]nd ]n altul: chiar, corb, ochi, pom, trunchi, unchi, str]mt,
=chiop, =treang etc.
Nu se divizeaz[ de asemenea abrevierile (O. N. U., U. T. A., a. c., =. a. m. d.),
numeralele ordinale notate prin cifre plus -a sau -lea: a 3-a, al XX-lea. Se evit[
l[sarea sau trecerea ]n r]nduri diferite a silabelor iniiale =i, mai ales, finale
constituite dintr-o singur[ vocal[ (a-p[, a-le-e, e-r[, gli-e, i-ni-m[, o-r[, am-bi-gu-u),
a cuvintelor formate dintr-un singur sunet sau cele monosilabice care intr[ ]n
componena grupurilor de cuvinte conjuncte: m-au (luat), i-am (spus).
Nu se recomand[ nici divizarea cuvintelor compuse ]n locul unde st[ cratima.
SEMNELE ORTOGRAFICE
}n scrierea actual[ se folosesc urm[toarele semne ortografice: c r a t i m a
sau l i n i u a d e u n i r e, a p o s t r o f u l =i, ]n anumite ]mprejur[ri, p u n c t u l,
b a r a =i l i n i a d e p a u z [ (]ntrebuinate, cu excepia apostrofului, =i ca semne
de punctuaie).
Cratima sau liniua de unire (-) serve=te la legarea ]ntre ele a dou[ sau
mai multe cuvinte care se rostesc ]mpreun[. }n aceast[ funcie ea marcheaz[
grafic: 1) rostirea ]ntr-un diftong sau triftong a vocalei finale a unui cuv]nt cu
vocala iniial[ a cuv]ntului urm[tor (de-o parte, cartea-i nou[); 2) dispariia sau
elidarea (suprimarea) uneia dintre cele dou[ vocale (m-a=, n-am fost, ]ntr-adins,
dintr-o); 3) alipirea unor cuvinte neaccentuate, cu sau f[r[ includerea ]ntr-o
silab[ comun[ (din parte-mi, a-=i face, l-oi ajuta, veni-voi). Rostirea ]mpreun[
este frecvent[ mai ales c]nd cel puin unul dintre cuvintele al[turate este
monosilabic: un pronume neaccentuat, un verb auxiliar, o prepoziie, un articol
nehot[r]t sau adverbul negativ nu (s-a dus, ]ntr-o, nu-i acas[ Ion =. a.).
Folosirea ]n scris a cratimei este uneori obligatorie, alteori facultativ[. E
obligatorie c]nd cuvintele pe care le une=te se rostesc ]ntotdeauna ]mpreun[. De
exemplu, ]ntre unele forme neaccentuate de dativ ale pronumelor personale
sau reflexive =i forma de acuzativ o (ne-o spune, =i-o ia), la formele inversate ale

30


verbelor ]nsoite sau nu de pronume (auzit-ai, f[c]ndu-li-se mil[), la junctura
formelor neaccentuate ale pronumelor personale sau reflexive =i ale verbelor
auxiliare cu alte cuvinte pe care le ]nsoesc (te-a auzit, mi-i foame, l-am v[zut,
ad[-i). Exist[ ]ns[ situaii c]nd se poate alege ]ntre construcia cu cratim[ =i cea
f[r[ cratim[ (nu am sau n-am, m[ a=teapt[ sau m-a=teapt[, de obicei sau
de-obicei, pe aproape sau pe-aproape). Prima e specific[ rostirii literare, a doua
red[ vorbirea cotidian[ caracterizat[ printr-un tempo mai mult sau mai puin
rapid.
Ca semn ortografic, cratima se mai folose=te =i la scrierea unor derivate cu
prefixe (ex-ministru, str[-str[vechi) sau sufixe (rousseau-ism, C. F. R.-ist), a unor
cuvinte compuse (floarea-soarelui), a unor abrevieri (d-ta = dumneata, d-tale =
dumitale, S-E = sud-est), precum =i la desp[rirea cuvintelor ]n silabe (is-pra-v[,
nos-tru), la separarea elementului formativ enclitic al numeralelor ordinale
transcrise cu cifre romane sau arabe (secolul al XIX-lea, clasa a 9-a), la prepoziia
compus[ de-a din componena locuiunilor prepoziionale =i adverbiale (de-a
curmezi=ul, de-a gata, de-a baba-oarba).
Cratima este folosit[ de asemenea ]n lucr[ri de lingvistic[ la notarea unor
segmente izolate dintr-un cuv]nt: a- — din alene, -aj — din limbaj, -va — din
c]ndva =i a unor forme pronominale =i verbale exclusiv conjuncte: pronumele
mi-(-mi, -mi-), i-(-i, -i-), te-(-te, -te-), ne-(-ne, -ne-) =. a, forma scurt[ s- (-s, -s-) a
verbului a fi.
N o t [. Se pune cratim[ ]ntre toate silabele unui cuv]nt sau ale unui enun scurt ]n situaiile ]n
care se reproduce pronunarea sacadat[, motivat[ de ]mprejur[ri afective sau obiective: „Tot stadionul
scanda: «Ma-ra-do-na! Ma-ra-do-na!»“; Bolnavul are le-u-ce-mi-e.

Apostroful (’) indic[ grafic c[derea accidental[ ]n rostire a unor sunete de
la ]nceputul, de la mijlocul sau de la sf]r=itul unui cuv]nt: ’neaa! ]n loc de bun[
dimineaa!; dom’le! ]n loc de domnule!; Hai scoal’! ]n loc de Hai scoal[! Apostroful
poate marca de asemenea absena primelor cifre ale notaiei unui an: Revoluia
de la ’48 ]n loc de Revoluia de la 1848.
Ca semn ortografic, punctul (.) se folose=te la abrevieri: a. c. (= anul curent),
lt.-col. (= locotenent-colonel), acad. ( = academician), str. ( = strad[), prof.
(= profesor), C. F. R. (= C[ile Ferate Rom`ne), O. M. S. (= Organizaia Mondial[
a S[n[t[ii), I. (= Ion) Creang[ =. a.
Se scriu f[r[ punct simbolurile fizice, chimice, matematice, muzicale:
F (= for[), O (= oxigen), cos (= cosinus), pp (= pianissimo); abrevierile oficiale
ale unit[ilor de m[sur[: cm (= centimetru), ha (= hectar), kg (= kilogram),
l (= litru), kwh (= kilowatt-or[); abrevierile compuse din litere iniiale =i partea
final[: dra, drei (= domni=oara, domni=oarei), cca (= circa), bd (= bulevard);
simbolurile punctelor cardinale (E (= est), N (= nord), S (= sud), V (= vest));
abrevierile ce conin fragmente de cuvinte (Telecom (= Telecomunicaii), AGEPPI
(= Agenia pentru Protecia Propriet[ii Intelectuale), TAROM (Transportul Aerian
Rom`n); abrevierile ]mprumutate din alte limbi, ]n care ele se folosesc f[r[
punct: NATO, UNESCO, FIAT.
Linia de pauz[ (—) se folose=te la scrierea unor cuvinte compuse formate
dintr-un termen simplu =i altul compus sau din doi termeni compu=i care se
scriu fiecare cu cratim[: anglo—vest-german, sud-vest—nord-est.
N o t [. Uneori se admite =i folosirea cratimei ]n locul liniei de pauz[ (anglo-vest-german).

FONETICA

31

Bara (/) se utilizeaz[ ]n prescurtarea prefixului contra- =i a cuv]ntului care
urmeaz[ dup[ el: c/val (= contravaloare), c/exp. (= contraexpertiz[), precum =i
]n abrevieri de felul: m/sec (= metru pe secund[), km/h (= kilometru pe or[).
SCRIEREA CU MAJUSCUL{
De=i difer[ de la o limb[ la alta, scrierea cu majuscul[ (liter[ mare) transmite
o informaie ]n plus fa[ de cea cu minuscul[ (liter[ mic[). }n limba rom`n[,
iniiala majuscul[ marcheaz[ ]n scris ]nceputul unui enun, deosebe=te grafic
substantivele proprii de cele comune, ajut[ la evidenierea anumitor formule
sau pronume de politee, abrevieri =i simboluri, poate avea diferite ]ntrebuin[ri
stilistice. }n cele ce urmeaz[, ne vom limita doar la unele reguli privind scrierea
cu iniial[ majuscul[.
I
1. Oric]t de scurt ar fi un text, el ]ncepe ]n mod obligatoriu cu iniial[
majuscul[:
A=a. Bun. Frumos. S[ vedem ce facem mai departe. (I. D r u [)
2. Conform acestei reguli, se scrie cu iniial[ majuscul[ primul cuv]nt al
titlului sau al capitolului unui text, primul cuv]nt care urmeaz[ dup[ titlu,
primul cuv]nt al unei adrese (Profesorului Ion Moraru, C[tre asociaia...), primul
cuv]nt al unei formule de adresare ]n vocativ la ]nceputul unei scrisori (Scump[
mam[, Iubii p[rini), primul cuv]nt al notelor din subsolul paginii ]n textele
=tiinifice (Op. cit., Ibidem).
3. Majuscula se folose=te de asemenea dup[ anumite semne de punctuaie:
punct, semnul ]ntreb[rii, semnul exclam[rii, puncte de suspensie, dou[ puncte.
4. Este obligatorie marcarea cu iniial[ majuscul[ a primului cuv]nt dup[
punct ca semn de punctuaie, nu =i dup[ punct ca semn ortografic (]n abrevieri):
Cerne un fum argintiu =i subire pe acoperi=ul casei b[tr]ne=ti. Fac focul =i vecinii
din dreapta =i cei din st]nga. Fumeg[ casele satului ]ntreg... (I. D r u [)
Pe la patru dup[-amiaz[ am fost acas[.
5. Dup[ celelalte semne de punctuaie (semnul exclam[rii, semnul
interog[rii, puncte de suspensie, dou[ puncte) majuscula se folose=te numai
atunci c]nd ]ncepe o nou[ comunicare:
Bravo, Filip! Ai facut o treab[ grozav[. (A. B u s u i o c)
Ce mai nou e pe acas[? Ce se mai aude-n sat? (L. D e l e a n u)
Apoi unul a zis: „Acum hai s[ facem un monument iernii“. (S. Va n g h e l i)
Coloana dispare... Abia se mai aude de undeva, de printre v[i toaca c[ruelor... (I. D r u [)
Dac[ semnele de punctuaie numite nu indic[ sf]r=itul unei idei, textul continu[
cu liter[ mic[: Duminicile b]z]iam la stran[ =i h]r=ti! c]te-un colac! (I. Creang[)
E bucurie mare: s-a ]ntors un om (I. D r u [)
— D-apu... m[i tu Onache, m[i... cum de te-o ajuns capu’?! (I. D r u [)
Tot cu iniial[ mic[ se scriu =i cuvintele autorului dup[ vorbirea direct[ sau
dup[ un citat:
— }ncotro inei calea, cre=tinilor? nu le d[du vornicul r[gaz. (S. L e s n e a)

32


6. Ca excepie, se scrie cu iniial[ majuscul[ primul cuv]nt al textului unei
scrisori, al unei cereri sau al unui memoriu (de=i dup[ formula de adresare se
pune virgul[):
B[die Mihai,
Ai plecat =i mata din Ie=i, l[s]nd ]n sufletul meu sc]rb[ =i am[real[. (Ion Creang[
c [ t r e M i h a i E m i n e s c u)
Domnule primar,
Subsemnatul, Ion Doru, domiciliat ]n Chi=in[u...
7. Se scrie, de obicei, cu iniial[ majuscul[ primul cuv]nt al fiec[rui vers,
f[r[ a se ine cont de punctuaie.
Nu ajunge, vream s[ zic,
S[ fii mare cu cel mic,
C[ puterea se adun[
Din toi micii ]mpreun[. (T. A r g h e z i)
Mai drept ca mine e acest popor
Ce ine vatra [rii, nu se plimb[,
+i preuit sau nu de-un impostor,
Nu poate s[ existe f[r[ limb[. (L. L a r i)
}n poezia modern[ ]ns[ aceast[ regul[ poate s[ nu se respecte:
Pe meleagul meu str[bun
calc[ totul ]n picioare,
l[ud]ndu-se cu-n tun
c[ pot spulbera popoare. (N. D a b i j a)
8. Se poate scrie cu iniial[ majuscul[ orice cuv]nt ]n cadrul unui text pentru
a-i atribui o semnificaie simbolic[ specific[:
+i cine / Au ]ndr[znit s-arunce-n noi cu a=a ru=ine, / Ca s[ vedem M[rirea
c[zut[-n ]njosire / +i Eroismul sacru pl[tit cu umilire? (V A l e c s a n d r i)
.
II
Scrierea cu iniial[ majuscul[ sau minuscul[ are rolul de a deosebi grafic
numele proprii de cele comune. De=i s-ar p[rea c[ regula este simpl[
(substantivele proprii se scriu cu iniial[ majuscul[, iar cele comune cu iniiala
minuscul[), aplicarea ei ]n practic[ este uneori dificil[. Ridic[ probleme, ]n
primul r]nd, substantivele proprii compuse. Nu totdeauna e clar dac[ se scrie
cu iniial[ majuscul[ fiecare termen din componena lor (cu excepia
instrumentelor gramaticale — prepoziii, conjuncii, articole) sau numai primul
termen (chiar dac[ e instrument gramatical).
Conform Normelor ortografice ]n vigoare exist[ mai multe reguli ]n aceast[
privin[. Astfel, se scriu cu majuscul[:
1. Numele de persoan[ (prenumele =i numele de familie), pseudonimele =i
poreclele: Alexandra, Alexei, Ani=oara, Corneliu, Ileana, Petric[, Viorel; Cazacu,
Ciobanu, Gr[jdieru, P[curaru, Scobioal[; Bostan, Buzil[, D]rlog, Ghebosu, +chiopu,
|]ncu, P[cal[, Pr]slea =. a.
2. Numele proprii ce indic[ comunit[i ]ntregi formate pe baz[ de rudenie
(dinastii, clanuri =. a.), folosite la plural:
Erau, pe semne, ni=te r[fuieli str[vechi ce se duceau cu veacurile, pentru c[

FONETICA

33

acum nimeni n-ar fi putut spune ce au Ciobanii cu Olarii =i de ce Ungurenii nu-i
pot suferi pe Olari, iar Ciobanii pe C[r[bu=i. (I. D r u [)
Str[nepoii Ureche=tilor, Dragomire=tilor, Movile=tilor i-ar zice ]n versuri,
]n ode =i ]n proz[. (A l. R u s s o)
R[m]nei ]n umbr[ sf]nt[, Basarabi =i voi Mu=atini, / Desc[lec[tori de ar[,
d[t[tori de legi =i datini. (M. E m i n e s c u)
3. Numele de persoan[ compuse ale c[ror elemente s-au contopit: Ababei,
Barb[neagr[, Cincilei, Delavrancea, M]n[scurt[, Taievorb[ =. a.
4. Numele proprii de personaje mitice =i religioase: Alah, Aghiu[, Buda,
Hristos, Dumnezeu, Domnul (cu sens de Dumnezeu), Iehova, Jupiter, Mesia,
Mahomed, M]ntuitorul, Precista, Profetul, Scaraochi, Venera, Zeus s. a.
5. Denumirile geografice simple: Anglia, Atena, Brazilia, Bucovina, Carpai,
C[l[ra=i, Crimeea, Dardanele, Ecuador, Himalaia, Madagascar, Mexic, Tokio,
Volintiri, Vulc[ne=ti =. a.
6. Denumirile simple de specii =i soiuri de plante =i animale folosite ca
termeni =tiinifici: Aurora (floarea-soarelui), Feteasca (vi[ de vie), Victoria (ro=ii),
Cardinal (vi[ de vie) =. a.
7. Numele punctelor cardinale folosite ca toponime sau ca p[ri componente
ale acestora: Apus, Nord, R[s[rit, Vest, Occident, Est, Sud-Vest =. a.; B[li-Nord,
C[l[ra=i-Sud =. a.
+i nu m[-nv]rt cum v]ntul bate/ Din R[s[rit sau din Apus. (P Z a d n i p r u)
.
N o t [. }n restul cazurilor numele punctelor cardinale se scriu cu liter[ mic[: v]nt de nord, sat din
sudul republicii, partea de est a ora=ului =. a.

8. Numele simple de a=tri =i de constelaii: Berbecul, Dragonul, G[inu=a,
Leb[da, Marte, Mercur, Raria, Saturn, |apul, V[rs[torul =. a.
N o t [. Substantivele Lun[, P[m]nt, Soare se scriu cu majuscul[ ]n terminologia astronomic[,
fiind nume proprii de a=tri. }n limbajul obi=nuit ele se scriu cu iniial[ mic[.

9. Denumirile simple ale tuturor s[rb[torilor: Arminden, Boboteaz[, Cr[ciun,
Dr[gaica, Mo=i, Pa=ti, Rusalii, S]nziene =. a.
10. Denumirile simple ale produselor agricole =i industriale: Albina (ma=in[
de g[urit), Doina, Fluiera= (ig[ri), Iarna (frigider), Codru (coniac), Vierul
(tractor) =. a. (]n text se scriu ]ntre ghilimele).
11. Numele de animale: Azor, Grivei, B[laia, Duman, Joian, Joiana, Murgu,
Pl[van, Rujana, +argu, Zefir, Ursu, Lupu =. a.
12. Simbolurile elementelor chimice: C (= carbon), O (= oxigen),
H (= hidrogen) =. a.
13. Simbolurile punctelor cardinale: E (= est), V (= vest), N (= nord),
S (= sud), S-E (= sud-est) =. a.
14. Simbolurile unor unit[i de m[sur[: A (= amper), CP (= cal-putere),
VA (= volt-amper) =. a.
15. Abrevierile formate din litere iniiale: O.Z.N. (= obiect zbur[tor
neidentificat), F.M.I. (= Fondul Monetar Internaional), O.N.U. (= Organizaia

34


Naiunilor Unite), M. S. (= Maiestatea sa), P S. S. (= Preasfinia sa), N. B. (= nota
.
bene = fii atent), P S. (= post-scriptum) =. a.
.
N o t [ . La unele formule de politee abreviate se scrie cu majuscul[ numai prima liter[: D-lor (= Domniile
lor), D-lui (= Domnia lui), D-sa (= Domnia sa), D-sale (= Domniei sale), D-ta (= Domnia ta), D-tale (= Domniei
tale), Dv. (= Domnia voastr[), Dvs. (= Domnia voastr[), dar =i dvs., dv., d-voastr[ (= dumneavoastr[).

16. Denumirile geografice compuse (continente, ape, forme de relief etc.)
=i teritorial-administrative (toate elementele componente, except]nd cuvintele
auxiliare): Baurci-Moldoveni, Extremul Orient, Marea Britanie, Asia Mijlocie,
Poiana de la Lac, Jora de Jos =. a.
17. Denumirile geografice compuse, ]n care termenul generic (alee, balt[,
bulevard, chei, c]mpie, cale, deal, delt[, insul[, istm, mare, munte, ocean, pasaj,
peninsul[, pia[, podi=, r]u, sat, stat, ar[, vale, v]rf =. a.), indiferent de poziia pe
care o ocup[, face corp cu celelalte elemente constitutive fiind concepute ca o
singur[ unitate: Aleea Clasicilor (parc), Balta Alb[, Codrii Cosminului, Dealul
Crucii (str.), Dumbrava Ro=ie, Cheile Bicazului, C]mpia Lipcanilor, Coasta de Azur,
Arhipelagul Britanic, Insula Pa=telui, Insula +erpilor, Lacul S[rat, Peninsula
Scandinavic[, Piaa Unirii Principatelor, Poiana Cunicea, Podul }nalt, Satu-Nou,
|ara Rom`neasc[, Valea B]cului; C[u=eni-Gar[, Bucov[-Sat, Bocancea-Schit,
Cop[ceni-Deal, Bro=teni-Vale =. a.
N o t [ . C]nd termenii generici nu fac parte organic[ din numele geografice, teritorial-administrative, ei se scriu cu iniial[ mic[: parcul La Izvor, piaa Ovidiu, peninsula Florida, str]mtoarea
Bosfor, =oseaua Balcani =. a.

18. Denumirile astronomice compuse (toate elementele, cu excepia
cuvintelor auxiliare): Calea-Laptelui, Calea-Robilor, Carul-Mare, Ciobanul-cu-Oile,
Clo=ca-cu-Pui, C]inele-Mare, Cornul-Caprei, Steaua Polar[, Ursa-Mic[ =. a.
19. Denumirile compuse ale organelor =i organizaiilor de stat =i politice,
naionale sau internaionale, ale ]ntreprinderilor =i instituiilor, indiferent de
natura =i importana lor: Federaia Sindical[ Mondial[, Muzeul Republican de
Arte, Academia Agricol[, Institutul de Cercet[ri ]n Domeniul Industriei U=oare din
Moldova, Camera Lorzilor, Camera Comunelor, Ministerul Afacerilor Interne,
Organizaia Internaional[ a Muncii =. a.
N o t [ . C]nd denumirile conin un nume propriu sau un nume simbolic, acesta se scrie cu
iniial[ majuscul[ =i se ia ]ntre ghilimele: Capela Corala „Academia“, Universitatea Pedagogic[ de Stat
„Ion Creang[“ din Chi=in[u, Fabrica de }nc[l[minte „Zorile“ =. a.

20. Denumirile compuse de s[rb[tori (toate elementele, cu excepia
cuvintelor auxiliare): Anul Nou, Buna-Vestire, Duminica Mare, Patruzeci-de-Sfini,
Ziua Independenei, Ziua Internaional[ a Copiilor =. a.
N o t [: }n denumirile compuse care ]ncep cu o cifr[, numele lunii se scrie cu iniial[ majuscul[:
1 Mai, 1 Decembrie, 31 August =. a.

21. Denumirile de ordine, medalii, premii, distincii =i titluri onorifice (ele
se iau de obicei ]ntre ghilimele): „Meritul Militar“, „Pentru Vitejie“, „Meritul Civic“,
„Ordinul Republicii“, „Me=ter-Faur“, „Maestru al Literaturii“, „Maestru ]n Art[“,
„Premiul de Stat al Republicii Moldova“ =. a.

FONETICA

35

III
Se scriu cu iniial[ majuscul[ la primul cuv]nt (=i la altele numai c]nd s]nt
nume proprii):
1. Denumirile de monumente: Arcul de triumf, Biserica Adormirii Maicii
Domnului, Coloana f[r[ sf]r=it, Masa t[cerii, Palatul po=telor, Poarta Brandeburg =. a.
2. Titlurile publicaiilor periodice, ale operelor social-politice, literare,
=tiinifice, religioase etc.: Bugetul de stat al Republicii Moldova pe anul 2000, Decretul
p[cii, Regulamentul organic, Frunze de dor (nuvela), Capra cu trei iezi (poveste),
Dacia literar[ (revist[), Se caut[ un paznic (film), Lacul lebedelor (balet) =. a.
3. Denumirile compuse de soiuri =i specii folosite ca termeni =tiinifici (]n
literatura de specialitate): Coarn[ neagr[ (vi[ de vie), Galben moldovenesc
(piersic), Marele alb (porcin[), Brun[ leton[ (bovin[), +asla muscat (vi[ de vie),
Ro=ie de step[ (bovin[), Uria=ul sur (iepure) =. a.
4. Denumirile compuse ale m[rcilor de produse industriale =i agricole: Flori
de c]mp (s[pun), Lapte-de-pas[re (bomboane), Roz de mas[ (vin) =. a.
5. Formulele de politee de tipul: Altea sa (voastr[), Domnia sa (ei, lui, ta,
voastr[), Excelena sa (ta, voastr[), Maiestatea sa (ta, voastr[), Preacuvio=ia sa
(ta, voastr[), Preasfinia sa (ta, voastr[).
N o t a 1. }n textele comunicatelor =i ale altor documente oficiale se scriu cu iniial[ majuscul[
toate cuvintele din structura formelor de reveren[: }naltele P[ri Contractante.
N o t a 2. Nu se scriu cu iniial[ majuscul[ pronumele de politee dumneata, dumneavoastr[,
dumnealui, dumneaei.

IV
Se scriu cu iniial[ mic[:
1. Numele comune simple =i compuse care au la baz[ personaje literare sau
folclorice folosite pentru tipizarea caracterelor omene=ti: donchihote, donjuan,
gobseck, adonis, cicerone, harpagon, hercule, narcis, prometeu, mecena, pepelea =. a.
2. Numele de fiine mitice c]nd se folosesc ca nume comune: drac, diavol,
elf, nimf[, rusalie, satir, trol, z]n[ =. a.
3. Denumirile unor obiecte sau unit[i de m[sur[ care au la baz[ un nume
propriu (al inventatorului sau al creatorului lor): boicot, diesel, faeton, raglan,
sandvi=, savarin[, stradivarius, ford, amper, ohm, röntgen, watt, weber =. a.
4. Numele unor obiecte denumite dup[ ora=ul sau ara de origine: americ[,
astrahan, bengal, boston, bristol, cotnar, damasc, havan[, niagar[, oland[ =. a.
5. Denumirile subdiviziunilor unor organizaii, instituii =i ]ntreprinderi
(servicii, secii, sectoare etc.): laboratorul de fizic[ nuclear[ (al Institutului de
Fizic[ Teoretic[), catedra de romanistic[ (a Universit[ii...), direcia de transport
(a Ministerului...) =. a.
6. Numele de popoare: chinez, bulgar, iugoslav, rus, englez, polonez, mongol,
italian =. a.
7. Numele lunilor =i ale zilelor s[pt[m]nii: august, ianuarie, februarie, iunie,
iulie; mari, miercuri =. a.

36


8. Numele obiectelor de studiu: aritmetica, botanica, geografia, desenul, limba
=i literatura rom`n[ =. a.
9. Denumirile epocilor istorice, geografice: antichitate, capitalism, feudalism,
socialism; mezozoic, paleozoic, cretaceu, paleolitic, perioada glaciar[ =. a.
10. Denumirile simple =i compuse ale funciilor de stat, biserice=ti, politice
=i militare: arhiepiscop, cancelar, cardinal, consilier, deputat, domn (domnitor),
general, han, ]mp[rat, mare=al, ministru, mitropolit, pa=[, patriarh, pre=edinte,
rege, =ah, secretar, senator, voievod, prim-ministru, prim-vicepre=edinte, ministru
adjunct =. a.

38


NO|IUNI GENERALE
Morfologia este o disciplin[ lingvistic[ (parte component[ a gramaticii)
care studiaz[ modific[rile formale, flexiunea, caracteristicile gramaticale,
posibilit[ile de variere ale cuv]ntului (ca unitate ontologic[ a limbii =i ca element
al sistemului lexical) pentru a exprima raporturile asociative (paradigmatice)
dintre diferitele sale forme (a=a-numitele logoforme).
Pentru morfologie cuv]ntul este, ]n primul r]nd, un sistem de logoforme ce
reflect[ un complex de sensuri gramaticale. Astfel, logoformele admir, admiri,
admir[, admir[m, admirai, admir[, forme flexionare ale cuv]ntului a admira,
p[str]nd intact sensul lexical al acestuia, exprim[ diferite sensuri gramaticale.
Chiar dac[ sensul lexical al lexemului a admira nu este cunoscut pentru toi, el
poate fi lesne g[sit ]n dicionare. }ns[ dicionarele explicative nu conin toate
informaiile necesare pentru a caracteriza orice logoform[ a unui cuv]nt (lexem).
Ele nu ]nregistreaz[ verbe la perfectul simplu, pers. a III-a, plural, substantive
la num[rul singular, cazul dativ, forma nehot[r]t[, adjective feminine la plural,
cazul genitiv etc. Informaiile acestea pot fi aflate numai din morfologie.
Fiind biplan, nivelul morfologic ca =i cel lexical ]=i organizeaz[ unit[ile
prin corelaia dintre latura lor ideal[ (planul coninutului) =i cea material[
(planul expresiei). Planul coninutului este constituit din totalitatea sensurilor
(lexicale =i gramaticale), iar planul expresiei este conturat de mijloacele
formale prin care s]nt redate aceste sensuri. }n =irul de logoforme verbale de
mai sus elementele de expresie gramatical[ s]nt: -i, -[, -[m, -ai, -[, iar cele de
coninut gramatical — prezent, indicativ, pers. I—III, singular =i plural.
De remarcat c[ numai unit[ile planului expresiei se afl[ ]n c]mpul
observaiei directe, pe c]nd cele din planul coninutului nu se v[d cu ochiul, ele
trebuie reconstituite prin anumite operaii ale g]ndirii. Astfel, ]n =irul de
logoforme: luptam, biruiam, muream oricine poate observa c[ segmentul -am se
repet[. }ns[ ceea ce exprim[ acest segment este ascuns de privirea unui simplu
observator. Numai cei ce au ]nv[at =i ]nva[ gramatica =tiu c[ -am este
corespondentul material al sensului gramatical imperfect, pers. I sau a III-a.
Morfologia, deci, studiaz[ variatele corelaii dintre sensurile gramaticale ale
cuvintelor =i mijloacele prin care s]nt exprimate ele.
Printre noiunile de baz[ ale morfologiei se num[r[: s e n s u l g r a m a t i c a l,
l o g o f o r m a, p a r a d i g m a, c a t e g o r i a g r a m a t i c a l [, p a r t e a d e
v o r b i r e. }n cele ce urmeaz[ ele vor fi examinate fiecare ]n parte.

39

Sensul gramatical

Ca obiect de studiu al morfologiei, s e n s u l g r a m a t i c a l reprezint[ latura
abstract[ (de coninut) a unui lexem. El ]nsoe=te ]n mod obligatoriu sensul
lexical al acestuia =i se caracterizeaz[ prin regularitate, adic[ prin repetare
regulat[ ]n diverse cuvinte omogene. Spre deosebire de sensul lexical, care este
individual =i distinge net un cuv]nt de altul, sensul gramatical este comun unei
clase ]ntregi de cuvinte. De exemplu, ceea ce reune=te urm[toarele logoforme
foarte ]ndep[rtate ca sens lexical: aduc, adorm, aflu, birui, cuget, c]nt, caut, chem,
doinesc, g[sesc, ]mpart, ]n=el, ]nv[, merg, muncesc, mor, ofer, pl]ng, sper, strig este
coninutul lor gramatical comun, alc[tuit din urm[toarele sensuri gramaticale:
indicativ, prezent, persoana I, singular, diateza activ[.
MIJLOACELE DE EXPRIMARE A SENSURILOR GRAMATICALE
Orice cuv]nt este reprezentat la nivel morfologic (]n planul expresiei) de un
sistem de forme proprii, numite logoforme. Logoformele aceluia=i cuv]nt se
reunesc prin identitatea sensului lexical =i se deosebesc prin diversele sensuri
gramaticale pe care le exprim[. Bun[oar[, seria de logoforme concureaz[,
concura, concurase, concur[ exprim[ acela=i sens lexical „a lua parte la un
concurs“, dar ele se deosebesc prin sensurile gramaticale: prezent — imperfect
— mai mult ca perfect — perfect simplu, iar seria concuram, concurai, concura,
concuram, concurai, concurau const[ din logoforme care, pe l]ng[ sensul lexical
comun, au =i un sens gramatical comun — imperfect, de=i se deosebesc prin alte
sensuri gramaticale, cele de persoan[ =i num[r.
Logoforma este, a=adar, unitatea de expresie a nivelului morfologic, care
constituie una din modific[rile regulate ale aceluia=i lexem. Logoforma exprim[,
de obicei, un complex de sensuri gramaticale (v. exemplele de mai sus), dar poate
fi =i purt[toarea unui singur sens gramatical (cuvintele neflexibile: asear[, deci,
m]ine, devreme, t]rziu etc. s]nt considerate logoforme cu raport de unu la unu
]ntre coninut =i expresie). Pe l]ng[ aceasta, logoforma p[streaz[ sensul abstract
al p[rii de vorbire din care face parte lexemul pe care-l reprezint[. Astfel, seriile
de logoforme: 1) mas[, masa, mesei, mesele, meselor; 2) bogat[, bogata, bogatele,
bogatelor; 3) lucrez, lucreaz[, lucrase, lucra se deosebesc, ]n primul r]nd, prin faptul
c[ in de clase morfologice diferite (substantiv, adjectiv, verb). Fiecare dintre aceste
serii de logoforme, pe l]ng[ sensul lexical (sememul) comun, p[streaz[ respectiv
=i sensul abstract (numit categorial) de „obiect“, „calitate“, „proces“, propriu
claselor morfologice din care fac parte. Sensul categorial, fiind abstract =i general,
nu este actualizat ]n cadrul logoformei printr-o anumit[ unitate de expresie, pe

40


c]nd sensurile lexicale =i cele gramaticale s]nt exprimate prin unit[i distincte ale
expresiei. Acestea s]nt morfemele (p r e f i x, r [ d [ c i n [, s u f i x — pentru
semantica lexical[ =i s u f i x g r a m a t i c a l sau d e s i n e n [ — pentru
semantica morfologic[). Prefixul, sufixul =i desinena se mai numesc a f i x e.
R [ d [ c i n a este segmentul (indivizibil ]n unit[i similare mai mici) comun
pentru o familie de cuvinte, adic[ pentru cuvintele ]nrudite. Este purt[toarea
sensului lexical =i are ]ntotdeauna realizare pozitiv[: copil, copil-ul, copil-ului,
copil-a= etc.
P r e f i x u l este un segment afixal plasat ]naintea r[d[cinii. Rolul lui de
baz[ este cel derivatologic, adic[ de formare a cuvintelor. De aceea prefixului i se
confer[, de obicei, valoare lexical[: a ]n-noda, a dez-noda, a con-lucra, a de-veni.
Uneori ]ns[ prefixele contribuie =i la exprimarea anumitor sensuri gramaticale
(de ex.: gradul superlativ: arhi-plin, extra-fin, hiper-tensiv, ultra-modern).
S u f i x u l este un segment afixal plasat dup[ r[d[cin[. Spre deosebire de
prefixe, care nu s]nt susceptibile de a exprima sensuri gramaticale, sufixele
exprim[ ]n egal[ m[sur[ at]t sensuri lexicale, c]t =i sensuri gramaticale. Exist[,
de aceea, sufixe de dou[ feluri: lexicale =i gramaticale. Sufixele lexicale servesc
la formarea cuvintelor noi (a gaz-ifica, a ideal-iza, lucr-[tor, frumu=ic-[), iar
cele gramaticale, la modific[ri ]n cadrul sistemului de logoforme ale p[rilor de
vorbire (lucr-ez, iub-esc, hot[r-[sc, b[u-r[m).
D e s i n e n a este un afix gramatical prin excelen[. Ea exprim[ numai
sensuri gramaticale. Spre deosebire de r[d[cin[, desinena poate avea realizare
negativ[ (zero). Desinena se deosebe=te de celelalte elemente componente ale
unui cuv]nt, deoarece se deta=eaz[ net de tema pe l]ng[ care st[ (dac[ st[).
Celelalte elemente componente — prefixul, r[d[cina =i sufixul — fac parte din
tem[ =i exprim[ ]mpreun[ sensul lexical, comun pentru toate logoformele
paradigmei cuv]ntului. Modific[rile formale ale cuv]ntului realizate cu ajutorul
sufixelor gramaticale =i al desinenelor poart[ numele de f l e x i u n e e x t e r n [,
iar cele realizate prin varierea r[d[cinii, prin alternana sunetelor poart[ numele
de f l e x i u n e i n t e r n [.
N o t [. Pentru denumirea mijloacelor de exprimare a sensurilor gramaticale se folose=te
termenul morf. Morful reprezint[ un segment de expresie, indivizibil ]n alte unit[i semnificative mai
mici, cu ajutorul c[ruia se exprim[ numai sensuri gramaticale. }n logoformele t]n[r/∅, tiner/i, t]n[r/[,
tiner/e, elementele finale izolate prin bare s]nt morfe, adic[ elemente din planul expresiei, care
exprim[ sensurile gramaticale de gen =i num[r. }n acest sens morful se deosebe=te de morfem, care
este o unitate bilateral[ (at]t de expresie, c]t =i de coninut). Morfele pot fi segmentale (sufixele,
desinena =i cuvintele auxiliare), nesegmentale (desinena zero, de exemplu) =i suprasegmentale
(accentul =i intonaia). Alternana sunetelor este un fenomen morfologic =i fonologic totodat[. De
aceea elementele expresiei cu ajutorul c[rora se realizeaz[ acest fenomen se numesc morfoneme.

Logoformele cuv]ntului pot fi analitice =i sintetice. Analitice s]nt
logoformele care realizeaz[ semantica gramatical[ printr-o structur[ complex[
(un element-baz[ =i un element auxiliar), ]n care modificarea elementului-baz[ are loc concomitent cu modificarea elementului auxiliar. Elementul
auxiliar nu face parte din corpul cuv]ntului, ci se plaseaz[ l]ng[ acesta (am
c]ntat, voi c]nta, voi fi c]ntat, c]ntat-am etc.). Sintetice se numesc logoformele
care realizeaz[ semantica gramatical[ prin modific[ri ]n cadrul aceluia=i cuv]nt
(lucrez, lucr[m, lucrai, lucrasem =. a.).
Totalitatea logoformelor constituie p a r a d i g m a cuv]ntului. Paradigmele

Gramatica limbii romane

Recomendados

Recomendados

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

Mais procurados (20)

Destaque

Destaque (20)

Semelhante a Gramatica limbii romane

Semelhante a Gramatica limbii romane (20)

Gramatica limbii romane