SlideShare uma empresa Scribd logo
1 de 820
Baixar para ler offline
Drept procesual civil 
Cuprins 
Capitolul I. Acţiunea civilă 
Secţiunea I. Condiţii de exercitare 
§1. Consideraţii introductive 
§2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) 
§3. Interesul 
§4. Capacitatea procesuală 
§5. Calitatea procesuală 
Secţiunea a II-a. Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în 
judecată) 
§1. Precizări prealabile 
§2. Cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale 
§3. Acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni 
(cereri) în constituire 
§4. Acţiuni (cereri) nepatrimoniale şi acţiuni (cereri) patrimoniale 
(personale, reale şi mixte) 
Capitolul II. Participanţii la procesul civil 
Secţiunea I. Instanţa 
§ 1. Rolul judecătorului în procesul civil 
1.1. Aspectele sub care se manifestă rolul activ al judecătorului 
1.2. Corelaţia dintre rolul activ al judecătorului şi unele principii generale 
ale procedurii civile 
1.2.1. Rolul activ al judecătorului şi principiul disponibilităţii 
1.2.2. Rolul activ al judecătorului şi principiul contradictorialităţii 
1.2.3. Rolul activ al judecătorului şi aflarea adevărului 
§2. Compunerea şi constituirea instanţei 
2.1. Compunerea instanţei 
2.2. Constituirea instanţei 
2.3. Incidentele procedurale privind compunerea sau constituirea 
instanţei 
2.3.1. Incompatibilitatea 
2.3.2. Abţinerea şi recuzarea
2.3.3. Alte incidente procedurale referitoare la alcătuirea instanţei 
Secţiunea a II-a. Părţile 
§1. Drepturile şi îndatoririle părţilor. Abuzul de drept procedural 
1.1. Enumerarea drepturilor procedurale ale părţilor 
1.2. îndatoririle procesuale ale părţilor 
1.3. Abuzul de drept procedural 
§2. Coparticiparea procesuală 
2.1. Noţiunea şi clasificarea coparticipării procesuale 
2.2. Efectele coparticipării procesuale 
§3. Participarea terţilor la judecată 
3.1. Precizări introductive 
3.2. Intervenţia voluntară 
3.2.1. Noţiune. Felurile intervenţiei voluntare 
3.2.2. Intervenţia voluntară principală 
3.2.3. Intervenţia voluntară accesorie 
3.3. Chemarea în judecată a altor persoane 
3.4. Chemarea în garanţie 
3.5. Arătarea titularului dreptului 
§4. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice în procesul civil 
4.1. Consideraţii introductive 
4.2. Reprezentarea persoanelor fizice prin mandatar neavocat 
4.3. Particularităţi privind reprezentarea prin avocat 
4.4. Sancţiunea în cazul nejustificării calităţii de reprezentant 
Secţiunea a III-a. Participarea procurorului la procesul civil 
§1. Precizări prealabile 
§2. Poziţia procesuală a procurorului în procesul civil 
§3. Formele participării procurorului la procesul civil 
3.1. Pornirea procesului civil 
3.2. Participarea la judecata procesului civil 
3.3. Exercitarea căilor de atac 
3.4. Cererea de punere în executare a hotărârilor
Capitolul III. Competenţa 
Secţiunea I. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti 
§1. Principiul stabilirii competenţei generale a instanţelor judecătoreşti 
§2. Competenţa în materia controlului de constituţionalitate 
§3. Competenţa în materie electorală 
3.1. Alegerile locale 
3.2. Alegerile parlamentare 
3.3. Alegerile prezidenţiale 
§4. Competenţa în materia contenciosului administrativ 
4.1. Competenţa instanţelor judecătoreşti ordinare de contencios 
administrativ 
4.2. Competenţa instanţelor judecătoreşti speciale de contencios 
administrativ 
4.3. Competenţa instanţelor judecătoreşti de a controla soluţiile unor 
jurisdicţii speciale administrative 
§5. Competenţa în anumite materii 
5.1. Competenţa în materia litigiilor de muncă 
5.2. Competenţa în materia rezolvării unor neînţelegeri referitoare la 
exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti 
5.3. Competenţa în materia actelor de stare civilă şi a înregistrărilor de 
stare civilă 
5.4. Competenţa în materia schimbării, rectificării şi modificării numelui 
5.5. Competenţa în materia protecţiei concurenţei comerciale 
5.6. Delimitarea competenţei instanţelor judecătoreşti de cea a notarului 
public 5.6.1. Procedura succesorală 
5.6.2. Alte proceduri notariale reglementate de Legea nr. 36/1995 
Secţiunea a II-a. Competenţa materială 
§1. Consideraţii introductive 
§2. Competenţa materială a judecătoriei 
§3. Competenţa materială a tribunalului 
§4. Competenţa materială a curţii de apel 
§5. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 
§6. Aspecte referitoare la criteriul valoric în delimitarea competenţei 
materiale
Secţiunea a III-a. 
Competenţa teritorială 
§1. Precizări introductive 
§2. Competenţa teritorială de drept comun 
§3. Competenţa teritorială alternativă (facultativă) 
§4. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională) 
Secţiunea a IV-a. Prorogarea competenţei 
§1. Prorogarea legală 
§2. Prorogarea judecătorească. Strămutarea 
2.1. Enumerarea cazurilor de prorogare judecătorească a competenţei 
2.2. Strămutarea pricinilor 
§3. Prorogarea convenţională (voluntară) 
Secţiunea a V-a. Incidente procedurale referitoare la competenţă 
§1. Excepţia de necompetenţă 
1.1. Invocare 
1.2. Soluţionare 
1.3. Particularităţile hotărârii de declinare a competenţei 
§2. Conflictele de competenţă 
2.1. Noţiune. Feluri. Condiţii 
2.2. Soluţionarea conflictelor de competenţă 
Capitolul IV. Actele de procedură şi termenele procedurale 
Secţiunea I. Nulitatea actelor de procedură 
§1. Noţiune 
§2. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură 
§3. Cazurile de nulitate 
§4. Invocarea nulităţii actelor de procedură 
§5. Efectele nulităţii actelor de procedură 
Secţiunea a II-a. Termenele procedurale 
§1. Noţiunea şi clasificare 
§2. Mod de calcul
§3. Durata termenelor procedurale 
Secţiunea a III-a. Decăderea şi repunerea în termen 
§1. Noţiunea şi importanţa decăderii 
§2. Condiţiile decăderii 
§3. Invocarea şi pronunţarea decăderii 
§4. Efectele decăderii 
§5. Repunerea în termen 
Capitolul V. Judecata în primă instanţă 
Secţiunea I. Cererea de chemare în judecată 
§1. Noţiune 
§2. Cuprinsul (elementele) cererii de chemare în judecată 
§3. Introducerea cererii de chemare în judecată şi constituirea dosarului 
§4. Efectele introducerii cererii de chemare în judecată 
Secţiunea a II-a. Întâmpinarea şi cererea reconvenţională 
§1. Întâmpinarea 
§2. Cererea reconvenţională 
Secţiunea a III-a. Măsurile asigurătorii 
§1. Precizări prealabile 
§2. Sechestrul asigurător 
2.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 
2.2. Procedura de înfiinţare a sechestrului asigurător 
2.3. Valorificarea bunurilor sechestrate asigurător. Ridicarea sechestrului 
asigurător 
§3. Poprirea asigurătorie 
§4. Sechestrul judiciar 
4.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 
4.2. Procedura de înfiinţare 
Secţiunea a IV-a. Citarea şi comunicarea actelor de procedură 
§1. Reguli generale 
§2. Cuprinsul citaţiei 
§3. Persoanele care urmează a fi citate şi modul de citare
§4. înmânarea citaţiei şi a altor acte de procedură 
Secţiunea a V-a. Excepţiile procesuale 
§1. Precizări prealabile 
§2. Definirea excepţiilor procesuale 
§3. Clasificarea excepţiilor procesuale 
3.1. Excepţii de procedură şi excepţii de fond 
3.2. Excepţii dilatorii şi excepţii peremptorii 
3.3. Excepţii absolute şi excepţii relative 
3.4. Consideraţii referitoare la inadmisibilităţi 
§4. Procedura de soluţionare a excepţiilor procesuale 
Secţiunea a VI-a. Probele 
§1. Consideraţii generale 
1.1. Noţiunea şi importanţa probelor în procesul civil 
1.2. Obiectul şi sarcina probei 
1.2.1. Obiectul probei 
1.2.2. Sarcina probei 
1.3. Reguli comune referitoare la admisibilitatea, administrarea şi 
aprecierea probelor 
1.3.1. Admisibilitatea probelor 
1.3.2. Administrarea probelor 
1.3.3. Aprecierea probelor 
1.4. Asigurarea dovezilor 
§2. Proba prin înscrisuri 
2.1. Definiţia şi clasificarea înscrisurilor 
2.2. Înscrisurile autentice 
2.2.1. Noţiune 
2.2.2. Avantajele înscrisului autentic. Forţa probantă 
2.2.3. Opozabilitatea erga omnes a înscrisului autentic 
2.2.4. Conversiunea înscrisului autentic în înscris sub semnătură privată 
sau în început de dovadă scrisă 
2.3. Înscrisurile sub semnătură privată 
2.3.1. Precizări introductive 
2.3.2. Formalitatea multiplului exemplar
2.3.3. Menţiunea „bun şi aprobat” 
2.3.4. Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată 260 
2.3.5. Data înscrisului sub semnătură privată 261 
2.4. înscrisul în formă electronică 
2.5. Administrarea probei prin înscrisuri 
2.5.1. Producerea înscrisurilor 
2.5.2. Procedura verificării de scripte 
2.5.3. Procedura falsului 
3. Proba prin declaraţiile martorilor 
3.1. Precizări introductive 
3.2. Admisibilitatea probei prin declaraţiile martorilor 
3.2.1. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a faptelor 
juridice stricto sensu 
3.2.2. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a actelor 
juridice 
3.3. Administrarea probei cu martori 
3.3.1. Propunerea martorilor 
3.3.2. Persoanele care pot fi ascultate ca martori 
3.3.3. Prezentarea şi ascultarea martorilor 
3.4. Aprecierea declaraţiilor martorilor 
§4. Proba prin rapoartele de expertiză 
4.1. Precizări introductive 
4.2. Admisibilitatea expertizei 
4.3. Administrarea expertizei 
4.4. Forţa probantă a raportului de expertiză 
§5. Cercetarea la faţa locului 
§6. Mărturisirea 
6.1. Definirea, natura juridică şi felurile mărturisirii 
6.2. Caracterele şi admisibilitatea mărturisirii 
6.3. Administrarea mărturisirii. Interogatoriul 
6.3.1. Propunerea şi încuviinţarea sau ordonarea interogatoriului 
6.3.2. Obiectul interogatoriului 
6.3.3. Persoanele care pot răspunde la interogatoriu
6.3.4. Luarea interogatoriului 
6.3.5. Efectele chemării la interogatoriu 
6.4. Problema indivizibilităţii mărturisirii judiciare 
6.5. Irevocabilitatea mărturisirii. Forţa probantă a mărturisirii 
§7. Prezumţiile 
7.1. Noţiune. Clasificare 
7.2. Prezumţiile legale 
7.3. Prezumţiile simple 
Secţiunea a VII-a. Suspendarea judecăţii şi perimarea 
§1. Suspendarea judecăţii 
1.1. Noţiunea şi felurile suspendării 
1.2. Suspendarea voluntară 
1.3. Suspendarea legală de drept 
1.4. Suspendarea legală facultativă 
1.5. Procedura şi efectele suspendării 
§2. Perimarea 
2.1. Consideraţii generale referitoare la perimare 
2.1.1. Noţiunea şi justificarea perimării 
2.1.2. Natura juridică a perimării. Delimitarea perimării de alte instituţii 
2.2. Sfera de aplicare şi condiţiile perimării 
2.2.1. Învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în 
primă instanţă sau într-o cale de atac 
2.2.2. Rămânerea pricinii în nelucrare timp de un an în materie civilă şi 
de 6 luni în materie comercială 
2.2.3. Lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii 
2.3. Procedura de constatare a perimării 
2.4. Efectele perimării 
Secţiunea a VIII-a. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor 
§1. Consideraţii generale 
§2. Desistarea 
2.1. Renunţarea la judecată 
2.2. Renunţarea la dreptul subiectiv pretins
§3. Achiesarea 
3.1. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului 
3.2. Achiesarea părţii la hotărârea pronunţată 
§4. Tranzacţia judiciară 
Capitolul VI. Căile de atac 
Secţiunea I. Apelul 
§1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile apelului 
§2. Obiectul apelului 
§3. Subiectele apelului 
3.1. Precizări prealabile 
3.2. Părţile din proces 
3.3. Persoane care nu au luat parte la judecata de fond 
3.4. Procurorul 
§4. Sesizarea instanţei de apel 
4.1. Instanţa competentă 
4.2. Termenul de apel 
A. Durată şi punct de plecare 
B. Întreruperea termenului de apel 
C. Sancţiunea nerespectării termenului de apel 
4.3. Cererea de apel şi efectele ei 
A. Cuprinsul şi timbrarea cererii de apel 
B. Depunerea cererii de apel 
C. Efectele cererii de apel 
§5. Procedura de judecată a apelului 
5.1. Procedura prealabilă la instanţa de apel. Întâmpinarea 
5.2. Judecarea apelului 
A. Compunerea instanţei 
B. Reguli privind judecata 
C. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel
Secţiunea a II-a. Contestaţia în anulare 
§1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile contestaţiei 
§2. Contestaţia în anulare obişnuită 
2.1. Motivele contestaţiei 
2.2. Admisibilitatea contestaţiei 
§3. Contestaţia în anulare specială 
3.1. Admisibilitatea contestaţiei 
3.2. Motivele contestaţiei 
§4. Sesizarea instanţei 
4.1. Instanţa competentă şi sesizarea ei 
4.2. Părţile în contestaţia în anulare 
4.3. Termenul de exercitare 
§5. Judecata contestaţiei în anulare 
Secţiunea a III-a. Revizuirea 
§ 1. Caracterizare. Sediul materiei 
§2. Obiectul revizuirii 
§3. Motivele de revizuire 
3.1. Dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot 
aduce la îndeplinire 
3.2. Dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut 
(extra petita) sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (minus petita), ori 
s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita) 
3.3. Dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă 
3.4. Dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, 
a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă 
hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma 
judecăţii ori dacă un magistrat (judecător sau procuror) a fost sancţionat 
disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în 
această cauză 
3.5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, 
reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o 
împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau 
modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei
revizuire se cere 
3.6. Dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate 
publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi 
deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere 
3.7. Dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi 
grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi 
persoane, având aceeaşi calitate 
3.8. Dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să 
înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa 
sa 
3.9. Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare 
a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri 
judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se 
producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate 
§4. Sesizarea instanţei 
4.1. Părţile. Instanţa competentă şi sesizarea ei 
4.2. Termenul de exercitare 
§5. Judecata revizuirii 
Capitolul VII. Proceduri speciale 
Secţiunea I. Ordonanţa preşedinţială 
§1. Consideraţii introductive 
§2. Condiţiile (speciale) de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale 
2.1. Precizări prealabile 
2.2. Urgenţa 
2.3. Caracterul vremelnic 
2.4. Neprejudecarea fondului 
§3. Sesizarea instanţei 
§4. Procedura de judecată 
§5. Sfera de aplicare a ordonanţei preşedinţiale 
5.1. Precizări introductive 
5.2. În materia raporturilor de familie 
5.3. În materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate 
5.4. În materia raporturilor locative 
5.5. În materia executării silite
5.6. În materie comercială 
5.7. În materia organizării şi funcţionării fundaţiilor 
Secţiunea a II-a. Oferta de plată 
§1. Sediul materiei. Justificare. Condiţiile ofertei de plată 
§2. Procedura ofertei de plată şi efectele ei 
Secţiunea a III-a. Procedura divorţului 
§1. Sediul materiei. Particularităţile procedurii 
§2. Instanţa competentă în materia divorţului 
§3. Sesizarea instanţei de divorţ 
3.1. Legitimarea procesuală 
3.2. Cererea de divorţ 
3.3. Cererea reconvenţională 
§4. Particularităţi privind faza judecăţii 
4.1. Depunerea cererii. Fixarea termenului. Citarea 
4.2. Obligativitatea înfăţişării personale a părţilor 
4.3. Şedinţa de judecată 
A. Publicitatea 
B. Prezenţa obligatorie a reclamantului 
C. Regimul probelor 
D. Luarea unor măsuri provizorii pe timpul judecării divorţului 
E. Judecarea unor cereri accesorii 
F. Particularităţi privind actele procesuale de dispoziţie în procesul de 
divorţ 
G. Hotărârea de divorţ şi efectele ei 
H. Căile de atac 
§5. Divorţul prin consimţământul soţilor 
Secţiunea a IV-a. Partajul judiciar 
§ 1. Sediul materiei. Cazurile în care partajul judiciar este obligatoriu şi 
căile procesuale de realizare 
§2. Sesizarea instanţei
2.1. Instanţa competentă 
2.2. Părţile în partaj 
2.3. Cererea de chemare în judecată 
§3. Împărţeala prin bună învoială în cadrul procesului de partaj 
§4. Procedura partajului 
§5. Hotărârea de partaj. Efecte. Executare 
Secţiunea a V-a. Procedura somaţiei de plată 
§1. Consideraţii introductive 
§2. Condiţii (speciale) de admisibilitate 
§3. Sesizarea instanţei 
§4. Particularităţi referitoare la procedura de judecată 
§5. Cererea în anulare 
§6. Învestirea cu formulă executorie. Particularităţi privind contestaţia la 
executare 
Capitolul VIII. Executarea silită 
Secţiunea I. Consideraţii generale 
§1. Definiţia executării silite şi caracteristicile constrângerii judiciare 
§2. Natura juridică a executării silite 
§3. Modalităţile executării silite 
Secţiunea a II-a. Participanţii la executarea silită 
§1. Consideraţii generale 
§2. Părţile în faza executării silite. Drepturile şi obligaţiile lor comune 
§3. Organele de executare 
§4. Instanţa judecătorească 
§5. Procurorul 
Secţiunea a III-a. Caracterul creanţelor puse în executare 
Secţiunea a IV-a. Titlurile executorii 
§1. Noţiuni generale 
§2. Hotărârile instanţelor judecătoreşti 
§3. Actele autentificate de notarul public 
§4. Hotărârile arbitrale
§5. Hotărârile judecătoreşti străine 
§6. Cambia, biletul la ordin şi cecul 
§7. Actele de sancţionare în materia contravenţiilor 
§8. Titlurile executorii privind creanţele fiscale 
§9. Contractele de împrumut bancar, creditor fiind Banca naţională şi 
contractele de credit bancar 
§10. Alte titluri executorii 
Secţiunea a V-a. Cererea de executare silită şi constituirea dosarului de 
executare 
Secţiunea a VI-a. Înştiinţarea prealabilă a debitorului 
Secţiunea a VII-a. Prescripţia dreptului de a cere (obţine) executarea 
silită 
§1. Consideraţii generale. Sediul materiei 
§2. Termenul de prescripţie 
§3. Suspendarea şi întreruperea cursului termenului de prescripţie 
A. Suspendarea cursului prescripţiei 
B. Întreruperea prescripţiei 
§4. Repunerea în termenul de prescripţie 
Secţiunea a VIII-a. Suspendarea executării silite 
§1. Noţiuni generale 
§2. Suspendarea acordată de creditor 
3. Suspendarea acordată de instanţa de judecată, pe baza căilor de 
atac contra hotărârilor judecătoreşti 
A. Suspendarea executării în cazul apelului 
B. Suspendarea executării în cazul recursului 
C. Suspendarea executării în cazul contestaţiei în anulare 
D. Suspendarea executării în cazul cererii de revizuire 
4. Suspendarea acordată de instanţă în temeiul contestaţiei la 
executare 
Secţiunea a IX-a. Perimarea executării silite 
§1. Noţiuni generale 
§2. Procedura perimării 
§3. Efectul perimării
§4. Cazurile în care nu se aplică perimarea 
Secţiunea a X-a. Alte incidente de temporizare a procedurii de 
executare 
§1. Existenţa proprietăţii comune asupra bunului urmărit 
§2. Beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune 
Secţiunea a XI-a. întoarcerea executării silite 
Secţiunea a XII-a. Contestaţia la executare 
§1. Noţiuni generale. Subiectele şi obiectul contestaţiei 
§2. Natura juridică a contestaţiei la executare 
§3. Competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare 
A. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în ţară 
B. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în străinătate 
C. Titluri executorii altele decât hotărârile judecătoreşti 
§4. Termenul de exercitare a contestaţiei la executare 
§5. Procedura de judecată a contestaţiei la executare 
Secţiunea a XIII-a. Obiectul executării silite 
§1. Noţiunea de obiect al executării silite 
§2. Bunurile neurmăribile aparţinând persoanelor fizice 
A. Bunuri exceptate de la urmărirea silită ca inalienabile 
B. Bunurile care deşi alienabile, sunt exceptate de lege de la urmărirea 
silită în considerarea scopului pentru care sunt folosite 
Anexă Teste grilă 
Răspunsuri corecte 
Abrevieri 
alin. - alineat 
art. - articol 
B.J. - Buletinul Jurisprudenţei 
C. fam. - Codul familiei 
C. proc. civ. - Codul de procedură civilă 
CA. - curte(a) de apel 
CC. - Curtea Constituţională 
CD. - Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem 
C.J. - Curierul Judiciar 
C.S.J. - Curtea Supremă de Justiţie
Col. civ. - Colegiul civil 
Dreptul - Revista Dreptul 
Ed. - Editura 
ed. - Ediţia 
E.D.P. - Editura Didactică şi Pedagogică 
I.C.C.J. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 
Jud. - Judecătoria 
Juridica - Revista Juridica 
J.N. - Revista Justiţia Nouă 
lit. - litera 
L.P. - Revista Legalitatea Populară 
O.G. - Ordonanţa Guvernului 
O.U.G. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 
p. - pagina 
P.R. - Revista Pandectele Române 
R.D.C. - Revista de drept comercial 
R.R.D. - Revista Română de Drept 
R.R.D, maritim - Revista Română de Drept Maritim 
R.R.D, muncii - Revista Română de Dreptul Muncii 
Repertoriu I - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în 
materie 
civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 
1952-1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1970 
Repertoriu II - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în 
materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 
1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 
Repertoriu III - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară 
în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 
1975-1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 
Repertoriu IV - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară 
în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 
1980-1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 
S.C.J. - Revista Studii şi Cercetări Juridice 
Trib. Bucureşti - Tribunalul (Municipiului) Bucureşti 
Trib. jud. - tribunal judeţean 
Trib. reg. - tribunal regional 
Trib. Suprem - Tribunalul Suprem 
Lista lucrărilor frecvent citate*' 
V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. 
Naţional, Bucureşti, 1996 
G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII 
Beck, Bucureşti, 2001 
Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. 
Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, 
Bucureşti, 1983
I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AH Beck, Bucureşti, 
2002 
E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, Bucureşti, 1932 
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2005 
Gr. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. 
Ştiinţifică, Bucureşti, 1960 
E. Garsonnet, Ch. Cezar-Bru, Trăite” th6orique et pratique de procădure 
civile et commerciale, Sirey, Paris, 1913 
Capitolul I Acţiunea civilă 
Secţiunea I. Condiţii de exercitare 
§1. Consideraţii introductive 
Înainte de a analiza condiţiile de exercitare a acţiunii civile, este 
necesar să stabilim ce se înţelege prin noţiunea de acţiune civilă. 
Pentru definirea acţiunii civile, trebuie pornit de la următoarele 
precizări făcute în literatura de specialitate: 
- acţiunea civilă este în strânsă legătură cu protecţia judiciară a 
drepturilor subiective civile, precum şi a unor situaţii juridice pentru a căror 
realizare calea judecăţii este obligatorie (în materie posesorie, în materia 
filiaţiei, a divorţului etc.); 
- acţiunea civilă cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le 
pune la dispoziţie pentru protejarea drepturilor subiective şi a situaţiilor 
juridice pentru a căror realizare calea judecăţii este obligatorie, fiecare din 
aceste mijloace procesuale reprezentând forme de manifestare a acţiunii 
civile (cereri, excepţii, căi de atac etc.); 
- acţiunea este uniformă, cuprinde aceleaşi mijloace procesuale, 
indiferent de dreptul ce se valorifică, dar când se exercită, acţiunea este 
influenţată de dreptul subiectiv (sau de situaţia juridică protejată de lege - 
situaţia juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie), 
dobândind din natura şi caracteristicile acestuia; 
- în momentul în care se apelează la acţiune, aceasta se 
individualizează, devine proces. 
Acţiunea civilă ar putea fi definită ca ansamblul mijloacelor procesuale 
(forme de manifestare a acţiunii civile - cereri, excepţii, căi de atac) prin care 
se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor subiective şi a situaţiilor 
juridice ocrotite de lege (situaţia juridică protejată de lege - situaţia juridică 
pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie). 
Trebuie reţinut că, deşi în frecvente cazuri noţiunea de acţiune civilă 
este utilizată pentru a desemna cererea de chemare în judecată, este totuşi 
necesar să nu se pună semnul egalităţii între cererea de chemare în judecată 
şi acţiunea civilă, deoarece cererea de chemare în judecată reprezintă numai 
una din formele concrete de manifestare a acţiunii civile (cea prin care se
pune în mişcare acţiunea civilă), e doar un mijloc procesual, însă, acţiunea 
civilă există mai înainte de cerere, chiar şi atunci când titularul dreptului 
subiectiv civil nu sesizează instanţa. 
* Avându-se în vedere numărul mare de trimiteri bibliografice ce s-a 
făcut la aceste lucrări în notele de subsol din prezenta lucrare ele sunt citate 
numai după numele autorilor. 
A se vedea: E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, voi. I, Bucureşti, 
1932, p. 119-125; /. Stoenescu, S. Tilberstein, Drept procesual civil. Teoria 
generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, E.D.P., Bucureşti, 
1983, p. 230 şi urm.; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură 
civilă, voi. I, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, p. 249-250; G. Boroi, Codul de 
procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 
124-125. 
În literatura noastră de specialitate nu există un punct de vedere unitar 
în ceea ce priveşte condiţiile (generale) de exercitare a acţiunii civile. În 
opinia dominantă, sunt reţinute patru condiţii (generale) de exercitare a 
acţiunii civile (ale oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile), 
condiţii care sunt, în acelaşi timp, şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca 
o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil: 
- afirmarea unui drept sau a unei situaţii juridice protejate de lege (în 
alte cuvinte, formularea unei pretenţii), 
- interesul, 
- capacitatea procesuală şi 
- calitatea procesuală. 
§2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) 
Pentru declanşarea oricărui proces civil este necesar să se formuleze o 
pretenţie. Astfel, art. 109 C. proc. civ. dispune că „oricine pretinde un drept 
împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei 
competente”. 
Este însă de reţinut că, deşi în cele mai multe cazuri prin punerea în 
mişcare a acţiunii civile se urmăreşte să se obţină protecţia judiciară 
(recunoaşterea sau, după caz, realizarea) a unui drept subiectiv civil, uneori, 
se solicită protecţia judiciară a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare 
calea judecăţii este obligatorie (de exemplu, în cazul acţiunilor posesorii). 
Aşadar, pentru exercitarea acţiunii civile (pentru a fi parte în procesul 
civil) este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv 
civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea 
judecăţii este obligatorie, deci să supună judecăţii o pretenţie. 
1 A se vedea: G. Tocilescu, Curs de procedură civilă, voi. II, Iaşi, 1889, 
p. 29; /. Stoenescu, S. Zilberstein, p. 279; V.M. Ciobanu, voi. I, p. 319-320; G.
Boroi, voi. I, p. 167. 
Într-o altă concepţie, se susţine că nu există suprapunere perfectă între 
condiţiile pentru a fi parte în procesul civil şi condiţiile pentru exercitarea 
acţiunii civile (condiţiile pentru a fi parte în proces ar fi: 
- capacitatea procesuală de folosinţă, 
- calitatea procesuală şi 
- interesul, 
iar condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile ar fi: 
- capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, 
- afirmarea unui drept, 
- calitatea procesuală şi 
- interesul) – 
Diferenţa: capacitatea de exerciţiu şi afirmarea unui drept (formularea 
unei pretenţii). 
I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 
2002, p. 147. Totuşi, părţile reprezintă unul din elementele acţiunii civile, 
ceea ce înseamnă că o persoană nu poate deveni parte în proces dacă nu a 
fost pusă în mişcare acţiunea civilă, iar pentru declanşarea acţiunii civile este 
necesar să se introducă o cerere de chemare în judecată, prin care să se 
formuleze o pretenţie, deci o persoană poate deveni parte în proces dacă 
sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare exercitării acţiunii civile. În 
consecinţă, alături de interes, calitate procesuală şi capacitate procesuală, 
trebuie reţinută şi afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) ca o 
condiţie atât pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi pentru a fi parte în 
proces. Desigur că nu este necesară verificarea de către instanţa de judecată 
a unei astfel de condiţii pentru fiecare parte din proces, fiind suficientă 
îndeplinirea cerinţei respective în persoana reclamantului, activitatea 
procesuală a celorlalte părţi urmând a viza pretenţia deja formulată. Redând 
aceeaşi idee într-o altă exprimare, vom spune că o persoană poate deveni 
parte în proces dacă supune judecăţii o pretenţie sau dacă solicită pentru 
sine ori chiar pentru o altă parte din proces pretenţia deja dedusă judecăţii 
sau dacă împotriva ei este formulată o pretenţie. 
Se admite că, pentru a se bucura de protecţie judiciară, dreptul 
subiectiv civil trebuie să întrunească anumite cerinţe: 
- să fie recunoscut şi ocrotit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui 
raport juridic care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de 
convieţuire socială; 
- să fie exercitat în limitele sale externe, de ordin material şi juridic, 
precum şi în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic şi 
social în vederea căruia este recunoscut de lege; 
- să fie exercitat cu bună-credinţă; 
- să fie actual. 
În legătură cu această din urmă cerinţă, se impun unele precizări. 
Cerinţa se referă la ipotezele în care se solicită instanţei realizarea
dreptului, nu şi atunci când se cere să se constate existenţa dreptului în 
starea în care se găseşte. 
De asemenea, în cazul în care dreptul subiectiv civil nu este actual, 
deci este supus unui termen suspensiv sau unei condiţii suspensive, titularul 
poate solicita anumite măsuri de asigurare ori conservare sau poate proceda 
la o asigurare a dovezilor. 
În sfârşit, în cazurile expres prevăzute de lege, se poate introduce o 
acţiune preventivă, care nu îl va prejudicia cu nimic pe debitor, deoarece 
hotărârea obţinută se va putea pune în executare numai după ce dreptul 
subiectiv a devenit actual. 
Astfel, potrivit art. 110 C. proc. civ.: 
- cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de 
locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen (termenul 
de locaţiune); 
- executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii 
periodice poate fi cerută înainte de termen; 
- preşedintele instanţei poate încuviinţa, înainte de împlinirea 
termenului, cererea pentru executarea la termen a unor obligaţii ori de câte 
ori va aprecia că cererea este îndreptăţită pentru a preîntâmpina 
reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar suferi-o dacă ar aştepta 
împlinirea termenului. 
Subliniem că existenţa dreptului subiectiv civil pretins (sau, după caz, a 
situaţiei juridice afirmate), precum şi îndeplinirea cerinţelor menţionate mai 
sus se stabilesc de către instanţă, după dezbateri contradictorii, la sfârşitul 
judecăţii. 
Tocmai de aceea, condiţia de exercitare a acţiunii civile în discuţie nu 
vizează însăşi existenţa dreptului subiectiv, ci numai afirmarea lui 
(formularea unei pretenţii). 
În cazul în care, în urma probelor administrate şi după dezbaterile 
contradictorii, instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant nu 
există, atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată 
(nefondată). 
Dacă însă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, ceea 
ce înseamnă că s-a invocat excepţia de prematuritate a cererii (care este o 
excepţie de fond, absolută şi peremptorie), cererea de chemare în judecată 
va fi respinsă ca prematură, fără a mai fi cercetată pe fondul pretenţiei, iar 
reclamantul va fi îndreptăţit să reitereze cererea în momentul în care dreptul 
subiectiv devine actual, fără a i se putea opune excepţia puterii de lucru 
judecat. 
Excepţia de prematuritate a cererii este o excepţie de fond, absolută şi 
peremptorie. 
Dacă la declanşarea acţiunii civile dreptul subiectiv pretins de 
reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură chiar şi atunci 
când data împlinirii termenului suspensiv ar fi foarte apropiată sau condiţia 
suspensivă ar fi pe punctul de a se realiza; dacă însă, în momentul în care
instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, 
dreptul subiectiv a devenit actual (s-a împlinit termenul suspensiv ori s-a 
realizat condiţia 
§3. Interesul 
Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare 
acţiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în 
conţinutul acesteia. Interesul poate să fie atât material, cât şi moral. în 
doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: 
- să fie legitim; 
- să fie născut şi actual; 
- să fie personal şi direct. 
Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de 
convieţuire socială. în legătură cu această cerinţă, se arată uneori că 
interesul trebuie să fie şi juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur 
economic (spre exemplu, dorinţa unui comerciant de a elimina concurenţa pe 
o anumită piaţă relevantă) sau pur teoretic nu ar justifica exerciţiul acţiunii 
civile1. 
Interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în 
care se exercită acţiunea civilă (forma procedurală concretă), în sensul că 
partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment 
la acţiune (la forma concretă de manifestare a acţiunii). Această cerinţă 
trebuie să se verifice şi în cazurile prevăzute de art. 110 C. proc. civ., precum 
şi în ipoteza cererilor în constatare (art. 111 C. proc. civ.), ori în caz de 
asigurare a dovezilor (art. 235 şi urm. C. proc. civ.). 
Interesul trebuie să fie personal2 şi direct, în sensul că folosul practic 
trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe 
altcineva. Această cerinţă există şi atunci când forma procedurală nu este 
promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea 
le recunoaşte legitimare procesuală, întrucât folosul practic se produce 
asupra titularului. 
suspensivă), atunci cererea de chemare în judecată nu va mai putea fi 
respinsă ca prematură, ci va trebui cercetată pe fond - E. Herovanu, p. 150; 
V.M. Ciobanu, voi. I, p. 269, nota 92. 
' Alteori, se consideră că această primă cerinţă a interesului, enunţată 
sub forma de „interes legitim juridiceşte proteguit”, vizează mai puţin 
exerciţiul dreptului la acţiune, ci mai degrabă priveşte temeinicia sau 
netemeinicia pretenţiei formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes 
este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenţiei. 
în cadrul acestei concepţii, prin cerinţa în discuţie se înţelege că interesul 
trebuie să nu contravină legii, precum şi că trebuie să fie în legătură cu 
pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia 
juridică legală pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie. 
Tocmai de aceea se spune că procesul civil este (în principiu) un 
proces al intereselor private (individuale). Pot exista şi situaţii în care să nu 
fie vorba de un interes individual, ci de un interes colectiv (interesul unei
categorii de persoane, mai mult sau mai puţin determinate, care se găsesc 
sau se pot găsi în aceeaşi situaţie ori într-o situaţie comparabilă, spre 
exemplu, interesul consumatorilor unui anumit produs), iar de un asemenea 
interes s-ar putea prevala în justiţie numai organele expres prevăzute de 
lege. 
Lipsa interesului sau a uneia din cerinţele acestuia se invocă pe cale de 
excepţie, excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond, absolută şi 
peremptorie, iar în cazul în care instanţa consideră că această excepţie este 
întemeiată, cererea de chemare în judecată (sau, după caz, alt mijloc 
procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile) va fi respinsă ca lipsită de 
interes. 
Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi 
peremptorie. 
Sunt numeroase exemple în practică în care forma procedurală a fost 
respinsă ca lipsită de interes: 
- invocarea, de către partea care a fost legal citată, a nulităţii 
decurgând din neînmânarea citaţiei părţii adverse cu cel puţin 5 zile înainte 
de termenul de judecată, - invocarea, pe calea apelului, a lipsei 
procedurii de citare cu cealaltă parte la termenul când a avut loc dezbaterea 
în fond la prima instanţă; 
- exercitarea apelului sau, după caz, a recursului de către partea care a 
câştigat la judecata finalizată cu hotărârea atacată; 
- introducerea unei contestaţii în anulare pe motiv că partea adversă nu 
a fost legal citată la termenul când a avut loc judecata; 
- cererea prin care creditorul urmăreşte aducerea unor bunuri în 
patrimoniul debitorului său, deşi acesta este solvabil etc. 
§4. Capacitatea procesuală 
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a 
capacităţii civile. 
Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei 
persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. 
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea 
lor şi încetează la moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această 
capacitate însă, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, 
capacitatea procesuală de folosinţă poate fi limitată. 
Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se 
dobândeşte la data înregistrării, iar pentru persoanele juridice care nu sunt 
supuse înregistrării, la data actului de dispoziţie, la data recunoaşterii actului 
de dispoziţie, la data autorizării, ori la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe 
prevăzute de lege, după caz. 
Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este dominat
de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, în sensul că persoana 
juridică nu poate avea decât acele drepturi şi nu îşi poate asuma prin acte 
juridice decât acele obligaţii care corespund scopului ei. 
Încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice are loc 
la data încetării persoanei juridice însăşi, prin comasare, divizare totală sau 
dizolvare (în acest ultim caz, persoana juridică încetează la data încheierii 
operaţiunilor de lichidare). 
Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei 
persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini 
singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată. 
1 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 52/1975, în CD. 1975, p. 
228. 
2 CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 731/1996, în 
Culegere 1993-1998, p. 285. 
3 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1789/1989, în Dreptul nr. 
6/1990, p. 73. 
În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exerciţiu deplină se 
dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani. Minora de 16 sau, după caz, de 15 
ani dobândeşte, prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu. încetarea 
capacităţii de exerciţiu depline are loc, definitiv sau temporar, după caz, prin 
moarte, prin punere sub interdicţie judecătorească, ori în situaţia anulării 
căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani. 
În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită 
total de capacitate de exerciţiu, ori să aibă numai o capacitate de exerciţiu 
restrânsă. Articolul 42 C. proc. civ. se referă la instituţiile reprezentării, 
asistării şi autorizării. 
Reprezentarea (legală) intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de 
capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi cei puşi sub interdicţie 
judecătorească). Aceştia nu stau personal în proces, ci prin reprezentanţii lor 
legali (părinţi, tutore sau curator, după caz). Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. 
civ., când cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal şi 
există urgenţă în soluţionarea cauzei, la cererea părţii interesate, instanţa va 
numi un curator special, care să îl reprezinte pe incapabil până la numirea 
reprezentantului legal. De asemenea, instanţa va numi un curator şi atunci 
când există contrarietate de interese între reprezentant şi reprezentat (de 
exemplu, în procesele de ieşire din indiviziune în care figurează printre părţi, 
alături de minor, unul sau ambii părinţi ai acestuia, care deci stau în proces 
atât în nume propriu, cât şi ca reprezentanţi legali ai uneia dintre părţi). 
Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu 
restrânsă (minorii între 14-18 ani). Aceştia vor fi citaţi şi vor sta personal în 
proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vor semna alături de 
minori cererile adresate instanţei, iar în acest scop părinţii sau tutorele vor 
trebui citaţi. 
Dacă minorul împlineşte în cursul procesului vârsta de 14 ani,
reprezentarea legală se transformă în asistare, astfel încât minorul va fi citat 
personal. În litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, se citează numai 
minorul personal şi tot el efectuează exclusiv actele de procedură. 
În cazul în care partea cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are 
ocrotitor legal şi există urgenţă, instanţa, la cererea celui interesat, va numi 
un curator special. De asemenea, instanţa va numi un curator special şi 
atunci când există contrarietate de interese între cel cu capacitate de 
exerciţiu restrânsă şi cel ce îl asistă (ocrotitorul legal). 
Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit 
de capacitate de exerciţiu sau minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi 
ocrotitorul legal care îl asistă efectuează acte procesuale de dispoziţie. 
Pentru aceste acte este necesară autorizarea specială a organului 
competent, de regulă, autoritatea tutelară. 
În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exerciţiu se dobândeşte, în 
temeiul legii, de la data înfiinţării lor şi sfârşeşte odată cu încetarea persoanei 
juridice. Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile 
prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au 
fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăşi. 
1 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2609/1974, în CD. 1974, p. 
199; CA. Ploieşti, secţia civilă, decizia nr. 248/1998, în Culegere 1998, p. 219. 
Vom mai reţine şi prevederea înscrisă în art. 41 alin. (2) C. proc. civ., 
potrivit căreia, asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot 
sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Întrucât 
acest text de lege instituie o excepţie, iar excepţiile sunt de strictă 
interpretare şi aplicare, rezultă că asemenea entităţi nu pot sta în judecată 
ca reclamante, afară de cazul în care printr-o normă specială s-ar dispune 
altfel. 
Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie de fond, absolută 
şi peremptorie. Actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de 
folosinţă sunt nule, aceeaşi fiind sancţiunea şi în cazul actelor de procedură 
făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă 
(a cărei capacitate de folosinţă a încetat prin deces). 
Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor 
procedurale sunt anulabile. Însă, potrivit art. 161 C. proc. civ., instanţa poate 
acorda un termen pentru împlinirea lipsurilor, iar actele vor putea fi 
confirmate, total sau parţial, de reprezentantul sau ocrotitorul legal. Dacă 
lipsurile nu se împlinesc în termenul acordat de instanţă, cererea se va anula. 
Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu va putea fi invocată în orice stare a 
pricinii, chiar şi de către adversar, care are interesul să se pronunţe o 
hotărâre valabilă. 
§5. Calitatea procesuală 
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana
reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală 
activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care 
este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală 
pasivă). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este 
obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de 
acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se 
poate realiza interesul respectiv. 
Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât 
calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe 
care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de 
fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. 
După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea 
procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea 
dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil (de regulă, în cazul cererilor 
personale, iar în cazul cererilor reale numai dacă se invocă lipsa calităţii 
procesuale pasive), fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului (de 
exemplu, dacă se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active în cazul 
cererilor reale). 
Uneori, această verificare este uşor de realizat, deoarece chiar legea 
stabileşte cine are calitate procesuală activă, cum ar fi: 
- în cazul divorţului (art. 38 C. fam.), 
- al stabilirii filiaţiei faţă de mamă (art. 52 C. fam.), 
- al tăgăduirii paternităţii (art. 54 C. fam.), 
- al contestării recunoaşterii de paternitate (art. 58 C. fam.), 
- al stabilirii paternităţii (art. 59 C. fam.). 
De asemenea, verificarea existenţei calităţii procesuale nu prezintă 
dificultăţi deosebite în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea 
unui drept de creanţă (cereri personale), deoarece în raportul juridic 
obligaţional dedus judecăţii sunt determinaţi atât subiectul activ, cât şi 
subiectul pasiv. În schimb, în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte 
valorificarea unui drept real principal, pentru a se stabili calitatea procesuală 
activă trebuie să se administreze aceleaşi probe ca şi pentru dovedirea 
temeiniciei cererii, dar nici într-un astfel de caz lipsa calităţii procesuale nu se 
confundă cu netemeinicia, deoarece în cazul unei acţiuni reale introduse de o 
persoană fără calitate dreptul subiectiv există, dar cererea de chemare în 
judecată nu a fost introdusă de titularul dreptului respectiv, pe când, în cazul 
unei acţiuni (cereri) netemeinice (nefondate), nu există dreptul pretins de 
reclamant. 
1 A se vedea şi C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 906/1997, în 
B.J. 1997, p. 514. 
2 C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 725/1995 şi decizia nr. 
316/1995, în B.J. 1995, p. 285 şi p. 420. 
Este lovită de nulitate decizia instanţei care a soluţionat apelul în 
contradictoriu cu persoana decedată - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, 
decizia nr. 839/1999, în Juridica nr. 1/2000, p. 39.
4 Întrucât uzucapiunea apare ca o sancţiune îndreptată împotriva 
proprietarului nediligent, acesta (proprietarul nediligent), iar nu Consiliul 
General al Municipiului Bucureşti, are calitate procesuală pasivă într-o 
acţiune prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate 
prin uzucapiune - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1528/1996, în 
Culegere 1993-1998, p. 95. 
1 Obligaţia de a desfiinţa construcţia ridicată fără autorizaţie 
incumbă beneficiarului lucrării (clientul antreprenorului), căruia îi revenea şi 
obligaţia de a solicita eliberarea autorizaţiei de construire, astfel că persoana 
care a executat imobilul în baza unui contract (antreprenorul - constructorul) 
nu poate fi obligată la desfiinţarea construcţiei, fiind un terţ faţă de raportul 
juridic creat între beneficiarul lucrării (client) şi autoritatea administrativă. În 
acest context, instanţa trebuia să respingă cererea, constatând lipsa calităţii 
procesuale pasive – C. A. Bucureşti, secţia a III-a civilă, decizia nr. 226/1998, 
în Culegere 1993-1998, p. 187. 
Acţiune în grăniţuire şi acţiune în revendicare introduse împotriva 
soţilor (proprietate comună în devălmăşie, proprietate devălmaşă). Acţiunea 
prin care se solicită delimitarea prin semne exterioare a limitelor dintre două 
proprietăţi vecine, în cadrul căreia se revendică o suprafaţă din terenul vecin 
aflat în proprietate comună în devălmăşie, trebuie introdusă împotriva 
ambilor soţi - CA. Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 1013/2001, în Curierul 
Judiciar nr. 4/2002, p. 36. 
2 Revenind asupra jurisprudenţei sale anterioare, Curtea 
Constituţională, prin decizia nr. 349/2001 (M. Of. nr. 240 din 10 aprilie 2002), 
a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) C. fam. sunt neconstituţionale în 
măsura în care nu recunosc decât soţului mamei, iar nu şi mamei şi copilului, 
dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii. 
3 Într-o acţiune în revendicare, calitatea procesuală activă aparţine 
proprietarului, iar calitatea procesuală pasivă revine celui care stăpâneşte, ca 
posesor sau chiar ca detentor, bunul revendicat. Dacă, la data intentării 
acţiunii, reclamantul nu mai este proprietar al bunului pe care îl revendică, 
întrucât dreptul de proprietate asupra acelui bun fusese anterior dobândit de 
o altă persoană prin oricare din modurile de transmitere (dobândire) a 
proprietăţii prevăzute de lege, atunci acţiunea în revendicare se va respinge 
ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă (spre 
exemplu, în cazul unui imobil expropriat, fostul proprietar nu mai este 
îndreptăţit să exercite acţiunea în revendicarea imobilului respectiv - C.S.J., 
secţia civilă, decizia nr. 1276/1995, în B.J. 1995, p. 42). 
În alte cuvinte, admiterea acţiunii în revendicare presupune, printre 
altele, că dreptul de proprietate asupra bunului revendicat nu a ieşit din 
patrimoniul reclamantului, prin nici unul din modurile de transmitere 
(dobândire) a proprietăţii, deci că reclamantul a pierdut numai stăpânirea 
materială a bunului respectiv. În cazul în care dreptul de proprietate asupra 
acelui bun a fost transmis (dobândit de) către o altă persoană, atunci 
acţiunea în revendicare exercitată de fostul proprietar se va respinge; însă, în
funcţie de împrejurările concrete ale speţei, se va putea invoca, inclusiv pe 
cale incidentală în cadrul acţiunii în revendicare, nevalabilitatea dobândirii 
dreptului de proprietate de către terţa persoană (prin raportare la dispoziţiile 
legale în vigoare la momentul la care a avut loc dobândirea). 
Pentru ipoteza revendicării unui bun proprietate comună pe cote-părţi 
(coproprietate sau indiviziune), se admite că legitimarea (calitatea) 
procesuală activă aparţine tuturor titularilor dreptului de proprietate comună, 
deci acţiunea în revendicarea bunului proprietate comună deţinut de o terţă 
persoană trebuie introdusă de toţi coproprietarii (coindivizarii), unul dintre 
aceştia nefiind îndreptăţit să acţioneze singur, fără acordul expres al 
celorlalţi; dacă nu s-ar obţine acordul unuia dintre titulari în vederea 
declanşării acţiunii în revendicare, va trebui să se solicite partajul, după care 
acţiunea în revendicare va putea fi exercitată de către copărtaşul în lotul 
căruia a fost inclus bunul aflat în posesia (detenţia) terţului 
(a se vedea, de exemplu: Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 
1105/1969, în CD. 1969, p. 237; decizia nr. 1030/1975, în CD. 1975, p. 222; 
C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1467/1992, în Dreptul nr. 7/1993, p. 91; decizia 
nr. 295/1993, în B.J. 1993, p. 131; decizia nr. 892/1995, în B.J. 1995, p. 103; 
CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 285/1998, în Culegere 1993- 
1998, p. 172; decizia nr. 184/1999, în Culegere 1999, p. 186; secţia a IlI-a 
civilă, decizia nr. 2025/1999, în Culegere 1999, p. 204; C. Bîrsan, Drept civil. 
Drepturile reale principale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 201; E. Popa, 
Acţiunea în revendicare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 66-67. 
Pentru opinia că acţiunea în revendicarea bunului proprietate comună 
aflat în posesia unei terţe persoane poate fi introdusă de un singur 
coproprietar, a se vedea, totuşi, L Pop, Dreptul de proprietate şi 
dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 254-255). 
De asemenea, s-a decis că în raporturile dintre coproprietari 
(coindivizari) nu poate fi folosită acţiunea în revendicare, titularii având 
drepturi simultane şi concurente asupra bunului proprietate comună, nici 
unul neavând vreun drept exclusiv până la efectuarea partajului - Trib. 
Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1335/1978, în CD. 1978, p. 32. 
Pentru ipoteza revendicării unui bun proprietate comună în devălmăşie, 
se admite că trebuie făcută distincţia după cum bunul revendicat este mobil 
sau imobil, în sensul că acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate 
în devălmăşie poate fi introdusă numai de către unul dintre soţi, fără acordul 
expres al celuilalt, întrucât se aplică prezumţia de mandat tacit reciproc, în 
schimb, această prezumţie nu se mai aplică în cazul acţiunii în revendicare a 
unui bun imobil proprietate comună a soţilor, deci o asemenea acţiune 
trebuie introdusă de ambii soţi. 
Drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise în cursul 
procesului, ceea ce echivalează cu o transmisiune a calităţii procesuale, 
active sau pasive. 
Transmisiunea poate fi legală sau convenţională. 
În cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală se realizează pe calea
moştenirii (succesiunii), moştenitorii care acceptă succesiunea preluând 
poziţia procesuală pe care o avea de cuius, cu excepţia cazurilor în care 
legea nu permite aceasta, deoarece este vorba de drepturi legate nemijlocit 
de persoană (drepturi cu caracter strict personal) sau prevede o altă soluţie 
în caz de deces al unei părţi (de exemplu, dacă unul dintre soţi decedează în 
timp ce procesul de divorţ este pendente, atunci căsătoria încetează prin 
deces, iar dosarul se va închide). 
Sunt situaţii în care acţiunea nu trece asupra moştenitorilor dar, dacă a 
fost pornită de titular, atunci ea poate fi continuată de moştenitorii acestuia, 
în alte cuvinte, în privinţa declanşării procesului, moştenitorii nu au calitate 
procesuală activă, dar ar putea avea loc o transmisiune a calităţii procesuale 
active, dacă procesul a fost declanşat de autorul lor: 
- acţiunea în stabilirea maternităţii, 
- acţiunea în stabilirea paternităţii, 
- acţiunea în tăgăduirea paternităţii; 
precizăm că, în privinţa calităţii procesuale pasive, primele două acţiuni - 
acţiunea în stabilirea maternităţii, acţiunea în stabilirea paternităţii - pot fi 
introduse direct împotriva moştenitorilor). 
În cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea 
reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces. 
Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate avea loc ca 
urmare: 
- a cesiunii de creanţă, 
- a vânzării sau donării bunului litigios, 
- a preluării datoriei cu consimţământul creditorului, 
- precum şi a altor mijloace juridice indirecte de schimbare a subiectului 
activ sau pasiv al raportului juridic substanţial dedus judecăţii. 
Din punctul de vedere al întinderii transmisiunii calităţii procesuale, 
aceasta poate fi: 
- universală (cazul moştenitorului legal unic şi al legatarului universal, 
fuziunea, absorbţia, transformarea persoanei juridice), 
- cu titlu universal (cazul moştenitorilor legali şi al legatarului cu titlu 
universal; divizarea totală sau parţială) şi 
- cu titlu particular (legatul cu titlu particular; transmisiunea 
convenţională). 
Cel care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al transmisiunii preia 
procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc 
transmisiunea, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiindu-i 
opozabile. 
Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi 
peremptorie. 
Dacă instanţa constată lipsa calităţii procesuale (active sau pasive), va 
respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau ca fiind 
introdusă împotriva unei persoane fără calitate. 
Dacă într-o acţiune (cerere) reală se invocă lipsa calităţii procesuale 
active, iar instanţa, după ce a unit excepţia cu fondul, constată că
reclamantul nu este titularul dreptului real principal, cererea va fi respinsă ca 
fiind introdusă de o persoană fără calitate, iar nu ca nefondată. 
Legislaţia noastră, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 66 C. proc. 
civ., nu cunoaşte instituţia înlocuirii persoanei chemate în judecată şi care nu 
are calitate procesuală pasivă, cu persoana care ar avea această calitate. De 
altfel, chiar şi în cazul prevăzut de art. 66 alin. (1) C. proc. civ., înlocuirea 
pârâtului cu cel indicat ca titular al dreptului nu poate avea loc decât cu 
consimţământul reclamantului. 
Calitatea procesuală nu trebuie confundată cu interesul, deşi, uneori, 
delimitarea între aceste două condiţii de exerciţiu ale dreptului la acţiune nu 
este uşor de făcut. 
Aparent, orice persoană care are un interes personal să acţioneze are şi 
calitatea procesuală activă şi, invers, absenţa calităţii procesuale este 
însoţită de o lipsă de interes. S-ar putea spune că legea atribuie calitatea 
procesuală celui care are interes, iar din această perspectivă interesul ar fi 
principala condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune. Există însă numeroase 
situaţii în care dreptul la acţiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deşi 
acestea ar justifica un interes personal, ori poate fi exercitat de cineva care 
nu are un interes personal şi/sau direct. 
1 Legatarul cu titlu particular este succesor în drepturile autorului său 
numai în limitele legatului transmis. Prin urmare, legatarul unei sume de bani 
nu are calitate procesuală activă într-o acţiune în revendicare care are ca 
obiect un bun imobil din patrimoniul autorului său, întrucât vocaţia sa 
succesorală priveşte strict suma de bani - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, 
decizia nr. 923/1995, în Culegere 1993-1998, p. 87. 
Uneori, dintre persoanele susceptibile a avea interesul să acţioneze, 
legea limitează numărul titularilor dreptului la acţiune, nerecunoscând 
calitatea procesuală anumitor persoane. Spre exemplu: 
- numai soţii pot cere desfacerea căsătoriei prin divorţ, 
- paternitatea poate fi tăgăduită de către soţul mamei (moştenitorii pot 
însă continua acţiunea pornită de acesta), cu precizarea că acţiunea în 
tăgăduirea paternităţii poate fi pornită şi de procuror [în baza art. 45 alin. (1) 
C. proc. civ.], precum şi de mamă sau copilul respectiv, 
- dreptul la acţiune pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine 
numai copilului, 
- cererile de nulitate pot fi intentate de un număr mai mic sau mai mare 
de persoane, în funcţie de natura lor etc. 
Alteori, legea atribuie calitate procesuală unor persoane sau organe 
care nu ar justifica un interes personal. 
Potrivit art. 974 C. civ., „creditorii pot exercita toate drepturile şi 
acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”. În 
cazul acţiunii oblice, interesul nu îi este personal celui ce exercită acţiunea, ci 
debitorului acestuia. Este adevărat că şi creditorul justifică un interes, dar 
acesta nu este direct, ci indirect.
În ipotezele avute în vedere de art. 44 alin. (1) C. fam. - modificarea 
măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale 
între părinţii divorţaţi şi copii - , art. 109, 143 şi art. 151 C. fam., calitatea 
procesuală activă este recunoscută şi autorităţii tutelare. În aceste situaţii, 
interesul este personal, dar aparţine minorului sau incapabilului, după caz. 
(ART. 44 
În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi 
sau a copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de paisprezece ani, a autorităţii 
tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea 
modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau 
patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii. 
Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se 
va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii. 
ART. 109 
Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin 
felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin 
neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, 
învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de 
devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii 
tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti. 
Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie. 
ART. 143 
Interdicţia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toţi cei 
prevăzuţi în art. 115. 
ART. 151 
Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa 
judecătorească va pronunţa, ascultînd concluziile procurorului, ridicarea ei. 
Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum 
şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115. 
Hotărîrea care pronunţă ridicarea interdicţiei îşi produce efectele de la 
data cînd a rămas definitivă. Ea se va comunica, de către instanţa 
judecătorească care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris 
hotărîrea de punere sub interdicţie, spre a fi de asemenea transcrisă în 
registrul prevăzut de art. 144 şi, totodată, spre a se face, în acelaşi registru 
menţiune despre ridicarea interdicţiei, pe marginea hotărîrii care a pronunţat 
interdicţia. 
Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă 
unui al treilea decît de la data cînd, potrivit dispoziţiilor alineatului precedent, 
a fost făcută menţiune despre ridicarea interdicţiei, afară numai dacă cel de-al 
treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale. 
ART. 115 
Au obligaţia ca, în termen de cel mult cinci zile de la data cînd află de 
existenta unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute în art. 
113, să înştiinţeze autoritatea tutelară: 
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi 
locatarii casei în care locuieşte minorul;
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, 
precum şi biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei moşteniri; 
c) instanţele judecătoreşti, procuratura şi miliţia, cu prilejul 
pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate; 
d) organele administraţiei de stat, organizaţiile obşteşti, instituţiile de 
ocrotire, precum şi orice altă persoană.) 
Articolul 45 alin. (1) C. proc. civ. recunoaşte procurorului dreptul de a 
porni orice acţiune civilă (de a introduce orice cerere de chemare în judecată, 
inclusiv cele cu caracter strict personal) dacă apreciază că aceasta este 
necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale 
persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri 
expres prevăzute de lege. 
în literatura juridică se arată că autoritatea tutelară şi procurorul 
urmăresc şi realizarea unui interes general. Se observă însă că, în aceste 
cazuri, interesul, în înţelesul de folos practic material sau moral, se răsfrânge 
numai asupra persoanei în favoarea căreia s-a acţionat. De altfel, în situaţia 
unui interes general, particularii nici nu ar trebui să aibă calitate procesuală 
activă, ci aceasta ar trebui acordată numai Ministerului Public sau altui organ 
anume desemnat prin lege. 
Faptul că interesul şi calitatea procesuală sunt două condiţii distincte 
pentru exerciţiul dreptului la acţiune rezultă cu claritate şi în ipotezele în care 
legea acordă calitate procesuală unor entităţi (grupuri), care, ca persoane 
juridice, nu acţionează în vederea realizării unui interes propriu, ci exercită 
dreptul la acţiune urmărind valorificarea unui interes colectiv. Astfel, spre 
exemplu, Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor acordă 
calitate procesuală activă asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care 
pot să introducă, împotriva agenţilor economici ce au prejudiciat interesele 
legitime ale consumatorilor, cereri de chemare în judecată. 
Sintetizând cele arătate mai sus, rezultă următoarele situaţii ce se pot 
ivi în practică: 
- dreptul la acţiune se exercită de o persoană fizică sau juridică având 
un interes personal. în acest caz, de regulă, cel ce justifică un interes 
personal are şi calitatea 
procesuală, însă legea poate să nu acorde calitatea procesuală activă 
unor persoane care ar justifica totuşi un interes propriu; 
- dreptul la acţiune este exercitat de o persoană sau un organ ce 
urmăreşte realizarea interesului unei alte persoane. Este necesar ca legea să 
recunoască expres calitatea procesuală activă persoanei (nu avem în vedere 
pe reprezentantul titularului dreptului) sau organului; 
- dreptul la acţiune este exercitat de reprezentanţii unor grupuri, în 
interesul acestor grupuri. In această situaţie, interesul este personal, iar 
calitatea procesuală activă aparţine grupului (aşa numitele acţiuni sociale). 
Ca exemplu, menţionăm art. 28 din Legea nr. 1/2000, referitor la comitetul 
constituit pentru dobândirea personalităţii juridice de către formele 
asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere;
- dreptul la acţiune este exercitat în interesul grupului de către unul 
dintre membrii acestuia (aşa numitele acţiuni sociale ut singuli), acesta din 
urmă neavând împuternicirea de a reprezenta grupul. Pentru această 
ipoteză, este necesar ca legea să recunoască expres calitatea procesuală 
activă celui ce acţionează în locul grupului, cum este cazul, spre exemplu, al 
art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia, hotărârile adunării 
generale (a unei societăţi pe acţiuni) contrare legii sau actului constitutiv pot 
fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la 
adunarea generală ori au votat contra şi au cerut să se treacă aceasta în 
procesul-verbal al şedinţei, precum şi al art. 174 alin. (2) din Legea nr. 
31/1990, conform căruia, hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi 
atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au 
votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei; 
- dreptul la acţiune este exercitat de grup în apărarea intereselor unui 
membru al grupului. În lipsa unei dispoziţii legale exprese, grupul nu are 
calitate procesuală; 
- dreptul la acţiune este exercitat în interesele membrilor unui grup, de 
către aceştia. Nu suntem în prezenţa unui interes colectiv, ci a unei sume de 
interese individuale, aplicându-se regulile de la coparticiparea procesuală. 
Când însă grupului i se recunoaşte, prin lege, calitatea procesuală, se ridică 
problema de a şti dacă membrii grupului mai pot exercita dreptul la acţiune. 
în rezolvarea acesteia, trebuie pornit de la faptul că grupul are calitate 
procesuală numai dacă interesul este colectiv, ceea ce înseamnă că toţi 
membrii săi au un interes de aceeaşi natură, chiar dacă prejudiciile lor nu 
sunt egale. În consecinţă, ar avea calitate procesuală activă un membru al 
grupului care ar invoca un prejudiciu special, ce nu a fost suferit de toţi 
ceilalţi membri ai grupului; 
- dreptul la acţiune este exercitat de un grup, care urmăreşte realizarea 
unui interes colectiv. Prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit 
cu unul colectiv, însă numai dacă legea acordă expres calitate procesuală 
activă grupului. Este cazul sindicatelor şi al anumitor asociaţii (pentru 
protecţia consumatorilor, pentru protecţia mediului) care acţionează fără să 
urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci a unor drepturi 
ale aderenţilor, aceştia din urmă (aderenţii) fiind destinatarii regulilor de 
drept ce se urmăresc a fi valorificate; 
- dreptul la acţiune este exercitat în apărarea unui interes general. În 
principiu, numai Ministerul Public ar trebui să aibă calitate procesuală şi nici 
un grup sau persoană nu s-ar putea prevala direct de acest interes, însă 
violarea unui interes general nu exclude şi violarea unui interes colectiv sau 
individual. Uneori, legea desemnează anumite organe ca având calitate 
procesuală pentru valorificarea unui interes ce poate fi considerat ca fiind 
general. Astfel, art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, referitor la contestaţia 
privind constituţionalitatea unui partid politic, prevede că aceasta poate fi 
formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului (pe baza unei 
hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi) sau de 
Guvern.
Secţiunea a II-a. Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în 
judecată) 
§1. Precizări prealabile 
Înainte de a aborda această problemă, dorim să facem o precizare de 
ordin terminologic. În literatura juridică se vorbeşte frecvent de «clasificarea 
acţiunilor civile», însă această terminologie tradiţională este relativ 
improprie, deoarece acţiunea civilă este uniformă, indiferent de dreptul 
subiectiv sau de interesul civil ce se urmăreşte a se valorifica. Totuşi, mai 
ales în practică, dar şi în unele texte de lege, noţiunea de «acţiune» este 
folosită şi în sensul de cerere de chemare în judecată, deşi aceasta din urmă 
este numai actul de procedură prin care se pune în mişcare acţiunea civilă. 
În doctrină, de regulă, acţiunile (cererile de chemare în judecată) sunt 
clasificate după următoarele criterii: 
- calea procedurală aleasă de parte pentru a obţine protecţia judiciară a 
dreptului subiectiv, în funcţie de care deosebim cereri principale, cereri 
accesorii şi cereri incidentale; 
- scopul material urmărit (de a obţine executarea obligaţiei sau 
recunoaşterea unui drept), în funcţie de care deosebim, acţiuni (cereri) în 
realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni (cereri) în constituire; 
- natura dreptului subiectiv ce se valorifică, în raport de care distingem 
acţiuni (cereri) nepatrimoniale şi acţiuni (cereri) patrimoniale, acestea din 
urmă subclasificându-se în acţiuni (cereri) reale, acţiuni (cereri) personale şi 
acţiuni (cereri) mixte. 
Anterior adoptării acestei legi, instanţa supremă a decis că, în scopul 
prevenirii constituirii unor partide politice care ar putea să propage concepţii 
contrare ordinii de stat şi de drept în România, trebuie să se recunoască 
oricărei persoane fizice sau juridice, care justifică un interes, calitatea de a 
face contestaţie la hotărârea de înregistrare a unui partid - C.S.J., secţia 
civilă, decizia nr. 1740/1991, în Dreptul nr. 1/1991, p. 110. Ni se pare că 
soluţia trebuia nuanţată şi că, în orice caz, motivarea este 
necorespunzătoare, deoarece, s-ar părea că era vorba de un interes general, 
care, în lipsa unui organ anume desemnat de lege la acea dată, putea fi 
invocat numai de reprezentantul Ministerului Public. 
§2. Cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale 
În funcţie de calea procedurală aleasă de parte, cererile de chemare în 
judecată se împart în: cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale. 
Cererea principală este aceea prin care se declanşează procedura 
judiciară. 
Cererea este accesorie dacă rezolvarea ei depinde de soluţia din 
cererea principală.
Cererea incidentală este acea cerere care poate avea o existenţă de 
sine stătătoare (ca şi cerere principală), dar care este formulată într-un 
proces deja început. 
Trebuie precizat că nu întotdeauna actul de procedură, prin care se 
sesizează instanţa, în întregul său reprezintă cererea principală. Astfel, dacă 
prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea unui contract pentru 
vicii de consimţământ, repunerea părţilor contractante în situaţia anterioară 
încheierii contractului, precum şi cheltuieli de judecată, numai capătul de 
cerere referitor la anularea contractului are caracterul de cerere principală, 
celelalte, două capete de cerere fiind accesorii, rezolvarea lor fiind în funcţie 
de soluţia dată capătului de cerere principal. Iar dacă pârâtul formulează o 
cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantului la plata unei 
sume de bani ce reprezintă dobânzile aferente preţului plătit, cererea 
respectivă este o cerere incidentală, deoarece ar putea forma obiectul unei 
judecăţi separate, însă a fost introdusă într-un proces început deja. 
Această clasificare prezintă interes practic sub următoarele aspecte: 
- din punctul de vedere al competenţei (materiale şi teritoriale), cererile 
accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece 
cererea principală (art. 17 C. proc. civ.); 
- există cereri care se pot formula numai pe cale principală (de 
exemplu, cererea în tăgăduirea paternităţii), ori numai pe cale accesorie 
(spre exemplu, cererea soţului care solicită ca, în caz de desfacere a 
căsătoriei prin divorţ, să poarte în continuare numele de familie dobândit prin 
încheierea căsătoriei); 
- unele cereri accesorii şi incidentale trebuie rezolvate din oficiu de 
către instanţa sesizată cu cererea principală (astfel, art. 42 C. fam. obligă 
instanţa ca, în caz de pronunţare a divorţului, să se pronunţe din oficiu în 
legătură cu încredinţarea copiilor minori şi stabilirea pensiei de întreţinere); 
- prin intermediul unor cereri incidentale pot fi atrase în proces terţe 
persoane, care dobândesc calitatea de parte, iar hotărârea pronunţată le va 
fi opozabilă; 
- termenul de apel sau de recurs este cel prevăzut de lege pentru 
cererea principală, chiar dacă se atacă numai soluţia pronunţată cu privire la 
cererea accesorie sau incidentală şi care, dacă ar fi formulată separat, ar fi 
supusă unui alt termen de apel sau recurs. 
1 Spre exemplu, termenul de apel sau de recurs va fi cel prevăzut de 
art. 619 alin. (1) C. proc. civ. (30 de zile de la comunicare) chiar dacă se 
atacă hotărârea pronunţată într-un proces de divorţ numai în privinţa soluţiei 
date cu privire la un capăt de cerere accesoriu (încredinţarea copiilor minori, 
împărţirea bunurilor etc.) - Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2483/1979, 
în CD. 1979, p. 274. 
Totuşi, în cazul divorţului prin acordul soţilor, întrucât soluţia din 
capătul de cerere principal nu este supusă apelului, urmează să se admită că 
nu îşi găseşte aplicare principiul accesorium sequitur principale, deci 
hotărârea, în privinţa soluţiei date asupra unei cereri accesorii, este supusă
apelului (recursului) în termenul de drept comun. 
Subliniem că, uneori, se afirmă că nulitatea absolută a unui act juridic 
se constată, întrucât nulitatea absolută ar opera în puterea legii, din chiar 
momentul încheierii actului juridic, iar instanţa doar o constată, fără să facă o 
apreciere proprie. Însă, neexistând nulităţi de drept, indiferent de felul 
nulităţii, instanţa verifică existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate 
absolută sau relativă, iar, dacă este cazul, va pronunţa nulitatea, deci va 
anula actul juridic. În alte cuvinte, cererea prin care se solicită declararea 
nulităţii absolute a unui act juridic (ca şi cererea în declararea nulităţii 
relative) este o cerere în realizare, iar nu în constatare. A se vedea, G. Boroi, 
Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 
2002, p. 231. 
Dacă însă, în contractul sinalagmatic, părţile au prevăzut un pact 
comisoriu de gradul II, III sau IV, atunci nu ar mai fi vorba despre o cerere în 
realizare, ci în constatare, întrucât intervenţia instanţei vizează doar 
constatarea existenţei unei neexecutări culpabile, validitatea pactului 
comisoriu şi corecta sa aplicare de către partea îndreptăţită (în alte cuvinte, 
instanţa va constata că a operat rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea în 
temeiul pactului comisoriu). 
80. Rezoluţiunea convenţională. Clauzele contractuale exprese privind 
rezoluţiunea contractului pentru neexecutare poartă denumirea de pacte 
comisorii. Ele sunt derogatorii de la prevederile art. 1021 C. civ., în sensul că 
urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanţei judecătoreşti în 
pronunţarea rezoluţiunii contractelor. 
După modul în care sunt redactate, după stipulaţiile pe care le cuprind, 
pactele comisorii pot să producă efecte mai mult sau mai puţin energice. 
a) Uneori, pactul comisoriu cuprinde clauza că în caz de neexecutare a 
contractului de către una dintre părţi contractul se desfiinţează. 
O asemenea clauză nu face decât să repete prevederile art. 1020 C. 
civ. şi, aşa fiind, va trebui să se dea curs tuturor regulilor prevăzute pentru 
rezoluţiunea judiciară, cu posibilităţile de apreciere recunoscute instanţei 
judecătoreşti, inclusiv posibilitatea de acordare a termenului de graţie. 
- posibilitate de acordare a unui termen de graţie; 
- posibilitatea de apreciere recunoscută instanţei judecătoreşti 
(posibilitatea de constata că rezoluţiunea nu a avut loc pentru ipoteza 
executării obligaţiei anterior declaraţiei unilaterale de rezoluţiune); 
- declaraţia unilaterală de rezoluţiune a părţii îndreptăţite; 
- necesitatea ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în 
întârziere, în formele prevăzute de lege; 
- 
b) Alteori, pactul comisoriu cuprinde clauza că în cazul în care o parte 
nu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere 
contractul ca desfiinţat. O asemenea clauză este interpretată în sensul că 
rezoluţiunea se va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a 
părţii îndreptăţite. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia
va putea totuşi să constate că deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen, 
totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune; 
aşa fiind, instanţa, deşi nu poate acorda un termen de graţie, poate totuşi să 
constate că rezoluţiunea nu a avut loc. 
c) În alte situaţii, pactul comisoriu poate să cuprindă clauza că în caz de 
neexecutare de către una dintre părţi a obligaţiei sale, contractul se 
consideră rezolvit de plin drept. În această situaţie se consideră că instanţa 
judecătorească sesizată nu mai are posibilitatea nici să acorde termen de 
graţie şi nici să aprecieze asupra oportunităţii pronunţării rezoluţiunii. 
Rezoluţiunea operează de drept. 
Totuşi, pentru a opera este necesar ca partea care nu şi-a îndeplinit 
obligaţia să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, ştiut fiind 
că în dreptul nostru civil simpla ajungere la termen a obligaţiei neexecutate 
nu este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere - dies non interpellat 
pro hominem. 
Astfel, spre exemplu, s-a decis că, având în vedere caracterul alimentar 
al prestaţiei debitorului într-un contract de întreţinere şi faptul că acesta 
trebuie să fie executată în mod succesiv, obligaţia nu poate fi transformată în 
bani, fără acordul creditorului. Întrucât, în speţă, pârâtul a încercat în mod 
unilateral să modifice obligaţia asumată şi că nu a executat în natură 
întreţinerea la care s-a obligat, acţiunea în rezoluţiune promovată de 
reclamanta-creditoare a întreţinerii este întemeiată. A se vedea CA. 
Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 637/1999, în C.A.B. Culegere... 
1991, p. 52-53. 
2 A se vedea Trib. Jud. Maramureş, decizia civilă nr. 1288/1988, în 
R.R.D. nr. 5/1989, p. 72, precum şi nota redacţiei sub aceeaşi decizie. 
Aşa cum se precizează într-o decizie a fostului Tribunal Suprem, chiar 
când părţile reproduc în convenţia lor art. 1020 C. civ. rezoluţiunea 
contractului nu are loc de drept, ci numai prin hotărâre judecătorească. În 
acest caz, instanţa are facultatea să acorde cumpărătorului termen de graţie 
pentru plata preţului (Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 2299 din 18 
noiembrie 1955, în CD. 1955,1, p. 55); sau, după cum s-a decis ulterior de 
suprema instanţă, „dacă pactul comisoriu nu prevede în mod expres 
rezoluţiunea contractului fără chemare în judecată, urmează că aceasta nu 
operează decât dacă debitorul a fost chemat în judecată”; a se vedea C.S.J., 
Secţia civilă, decizia nr. 824 din 5 martie 1999, Buletinul jurisprudenţei 1990- 
2003, p. 280. 
Aşadar, dacă instanţa va constata că debitorul şi-a executat obligaţiile, 
deşi tardiv, dar totuşi înainte de punerea sa în întârziere, rezoluţiunea 
contractului nu se va aplica. 
d) În sfârşit, există şi un pact comisoriu mult mai energic, potrivit 
căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, 
fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate
prealabilă. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată 
a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia 
să fi fost adusă la îndeplinire. 
În legătură cu toate pactele comisorii este necesar să facem însă o 
primă observaţie generală, şi anume aceea că singurul în drept a aprecia 
dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat 
sau se declară gata să-şi execute obligaţiile. Înscrierea în contract a unui 
pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea 
silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune. 
Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde 
rezoluţiunea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un 
pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. 
Înscrierea unor pacte comisorii exprese, cu excepţia primului exemplu 
de mai sus al pactului care repetă prevederile art. 1020 C. civ., nu mai face 
necesară intervenţia instanţei judecătoreşti. Dacă totuşi se apelează la ea, 
instanţa va putea face numai verificările pe care înseşi clauzele 
convenţionale de rezoluţiune le permit. 
§3. Acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni 
(cereri) în constituire 
În funcţie de scopul material urmărit, se disting: cererile (acţiunile) în 
realizarea dreptului, cererile (acţiunile) în constatare şi cererile (acţiunile) în 
constituire de drepturi. 
a) Acţiunile (cererile) în realizarea dreptului (numite şi în condamnare, 
în adjudecare sau în executare), consacrate de art. 109 alin. (1) C. proc. civ., 
sunt acelea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv 
solicită instanţei să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest 
lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. 
Aşadar, prin cererea în realizare reclamantul urmăreşte condamnarea 
pârâtului, adică obligarea acestuia, prin hotărâre, la executarea obligaţiei 
corelative dreptului subiectiv afirmat, iar, în caz de nevoie, hotărârea va 
putea fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită. 
În practică, cererile de chemare în judecată care fac parte din această 
categorie sunt cele mai frecvente: 
- cererile în revendicare, 
- cererile prin care se solicită plata unor sume de bani cu titlu de 
despăgubiri, - predarea unor bunuri, 
- îndeplinirea unor obligaţii contractuale, 
- cererea prin care se solicită anularea unui act juridic (indiferent că s-ar 
invoca o cauză de nulitate relativă sau de nulitate absolută), 
- cererea prin care se solicită instanţei pronunţarea rezoluţiunii sau 
rezilierii etc. 
b) Prin acţiunile (cererile) în constatare (numite şi cereri în 
recunoaşterea dreptului sau în confirmare), reglementate de art. 111 C. proc. 
civ., reclamantul solicită instanţei numai să constate existenţa unui drept
subiectiv al său, ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa, 
deci, reclamantul solicită constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport 
juridic concret. 
Datorită faptului că reclamantul nu urmăreşte condamnarea pârâtului, 
hotărârile pronunţate cu privire la cererile în constatare nu pot fi titluri 
executorii, nefiind susceptibile de executare silită. Este vorba, desigur, de 
soluţia dată capătului principal de cerere (indiferent dacă cererea în 
constatare a fost admisă ori respinsă), însă, dacă s-au acordat şi cheltuieli de 
judecată, această dispoziţie a instanţei poate fi pusă în executare silită. S-a 
subliniat, în mod justificat, că din împrejurarea că hotărârea pronunţată într-o 
cerere în constatare nu constituie titlu executoriu nu trebuie trasă concluzia 
că judecata cererii în constatare s-ar face după procedura necontencioasă, 
iar nu după cea contencioasă . 
Cererea în constatare are un caracter subsidiar faţă de cererea în 
realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere 
realizarea dreptului. 
Se consideră că art. 111 C. proc. civ. se referă la toate mijloacele de 
realizare a dreptului, inclusiv la contestaţia la executare, iar nu numai la 
cererile în realizare de drept comun. 
În practică, uneori, problema de a stabili dacă partea are sau nu la 
îndemână calea unei cereri în realizarea dreptului ridică unele dificultăţi. 
Exemplificativ, menţionăm că ar fi admisibilă cererea în constatare în 
următoarele situaţii: 
- dacă unul dintre soţi solicită să se constate că unul sau mai multe 
bunuri dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ori, dimpotrivă, 
sunt bunuri proprii (partajarea bunurilor în timpul căsătoriei neputându-se 
face decât pentru motive temeinice); 
- dacă debitorul, înainte de declanşarea executării silite, solicită să se 
constate că a intervenit prescripţia dreptului creditorului de a cere şi obţine 
executarea silită (o eventuală contestaţie la executare ar urma să fie 
respinsă ca prematură, deci debitorul nu are la îndemână o cerere în 
realizare decât după ce s-a declanşat executarea silită); 
- când constructorul pe terenul altuia solicită instanţei să constate 
calitatea în care a construit (în intervalul de timp cuprins între momentul 
edificării construcţiei şi cel al invocării accesiunii imobiliare artificiale, 
constructorul nu are la îndemână o cerere în realizarea drepturilor sale 
potrivit art. 494 C. civ. sau născute în temeiul convenţiei încheiate cu 
proprietarul terenului) etc. 
Cererea în constatare nu se confundă cu cererea privitoare la 
constatarea unor situaţii de fapt în cadrul procedurii de asigurare a dovezilor 
(art. 235-241 C. proc. civ.) şi nici cu constatarea, de către notarul public, a 
unor fapte arătate de lege (art. 91-92 din Legea nr. 36/1995). 
De altfel, din împrejurarea că art. 111 C. proc. civ. vorbeşte despre 
cererea pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, rezultă în 
mod clar că, în cazul în care se solicită constatarea unei situaţii de fapt, în 
temeiul art. 111 C. proc. civ., cererea se respinge ca inadmisibilă.
Spre exemplu, cererea este inadmisibilă: 
- dacă se solicită instanţei să constate identitatea de persoană dintre 
reclamant şi cel care figurează cu un alt nume într-un act juridic; 
- dacă se solicită să se constate că un înscris s-a pierdut în anumite 
împrejurări etc. 
În schimb, nu ar fi vorba despre o situaţie de fapt, ci despre un raport 
juridic (deci, cererea în constatare ar fi admisibilă), dacă s-ar solicita 
constatarea: 
- existenţei consimţământului pârâtului la efectuarea unor lucrări de 
îmbunătăţire a imobilului; 
- calităţii în care o persoană a construit pe terenul altei persoane 
(constructor de bună-credinţă, de rea-credinţă ori constructor în temeiul unei 
convenţii cu proprietarul); 
- inexistenţa unor raporturi de rudenie între reclamant şi pârât etc. 
Cererile în constatare sunt clasificate, la rândul lor, în cereri în 
constatare pozitive şi cereri în constatare negative, după cum se solicită 
constatarea existenţei unui drept (unui raport juridic substanţial între 
reclamant şi pârât), respectiv constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului, 
clasificare ce rezultă din chiar prevederile art. 111 C. proc. civ. 
În literatura de specialitate, cererile în constatare mai sunt clasificate în 
declaratorii, interogatorii şi provocatorii. 
1 C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3107/1994, în B.J. 1994, p. 85. 
2 V.M. Ciobanu, voi. I, p, 293. Acţiunea în constatare judecându-se 
după regulile aplicabile procedurii contencioase, este necesară, printre altele, 
existenţa unui pârât. Tocmai de aceea, s-a decis că dacă reclamanta solicită 
instanţei să constate că este unica moştenitoare a unei anumite persoane, 
fără însă a arăta cu cine înţelege să se judece, cererea de chemare în 
judecată se va anula, în temeiul art. 133 C. proc. civ. - CA. Bucureşti, secţia a 
IV-a civilă, decizia nr. 594/1998, citată de G. Boroi, op. cit, voi. I, p. 476, nr. 
26. 
3 Este inadmisibilă acţiunea în constatare prin care se solicită a se 
constata că între părţi a intervenit o convenţie privind vânzarea-cumpărarea 
unui teren, întrucât partea interesată poate să ceară direct realizarea 
dreptului, prin constrângerea debitorului la executarea prestaţiei asumate - 
C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1533/1993, în B.J. 1993, p. 134. 
4 Dacă reclamanta avea deschisă calea unei acţiuni în contencios 
administrativ pentru realizarea dreptului său, acţiunea în constatare este 
inadmisibilă - CA. Galaţi, în Sinteza practicii judiciare 1996, p. 80. 
5 Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 3/1974, pct. 2, în îndreptar 
interdisciplinar, p. 233. 
6 Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1629/1967, în CD. 1967, p. 
280. 
Acţiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găseşte în 
posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre
judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedeşte că 
acest drept îi este contestat de pârât (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 
1528/1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. 52; CA. Iaşi, decizia civilă nr. 799/1997, în 
Culegere 1997, p. 48), deoarece nu are la îndemână calea unei acţiuni în 
realizare, respectiv a acţiunii în revendicare, aceasta din urmă presupunând 
existenţa unui proprietar neposesor şi a unui posesor neproprietar (Trib. 
Bucureşti, secţia a III-a civilă, decizia nr. 2140/1997, în Culegere 1993-1997, 
p. 270). 
2 Jud. Constanţa, sentinţa civilă nr. 6412/1972, în R.R.D. nr. 8/1973, 
p. 123. 
3 Trib. Jud. Timiş, decizia civilă nr. 327/1984, în R.R.D. nr. 7/1984, 
p. 57. 
4 Calitatea de constructor de bună-credinţă nu poate fi opusă de 
către persoana care a construit pe terenul altuia decât proprietarului acelui 
teren, singurul care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune intentată 
pentru constatarea unei asemenea situaţii juridice - Trib. Bucureşti, secţia a 
IV-a civilă, decizia nr. 15/1997, în Culegere 1993-1997, p. 303. 
5 Dacă reclamantul nu se referă la un drept determinat sau 
determinabil, ci solicită să se constate că nu are nici un fel de datorie către 
pârâţi, acţiunea este inadmisibilă - Trib. jud. Cluj, decizia civilă nr. 12/1983, în 
R.R.D. nr. 6/1983, p. 55. 
Cererile declaratorii ar fi acelea prin care se solicită instanţei 
constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic. 
Cererile interogatorii ar fi acelea prin care, în mod preventiv, titularul 
dreptului cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual să-i conteste 
dreptul, pentru a răspunde şi a se lua act dacă recunoaşte sau nu dreptul, 
deci ar fi acele cereri prin care reclamantul se îndreaptă împotriva unei 
persoane pentru a o obliga să se pronunţe asupra unei facultăţi de opţiune 
(se dă ca exemplu cererea prin care moştenitorii legali cheamă în judecată o 
persoană care se pretinde legatar universal, pentru a fi obligată să exhibe 
testamentul, în caz contrar confirmându-se drepturile lor asupra întregii averi 
a defunctului). 
Este calificată ca provocatorie acea cerere prin care titularul unui drept 
cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, îi 
cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său (ar trebui adăugat 
faptul că tulburarea se bazează pe un pretins drept al pârâtului, altfel cererea 
în constatare ar fi inadmisibilă); pârâtul este provocat să îşi valorifice 
pretenţiile, respectiv să încerce să îşi dovedească dreptul, sub sancţiunea de 
a nu-l mai putea invoca dacă nu şi-l demonstrează (ca exemplu: 
- cererea posesorie bazată pe o tulburare ce rezultă dintr-un act juridic 
care încalcă posesia sau folosinţa paşnică a titularului, 
- cererea prin care se solicită constatarea prescripţiei dreptului de a 
cere şi obţine executarea silită a unui debit). 
S-au exprimat şi rezerve faţă de această clasificare a cererilor în 
constatare, arătându-se că, pe de o parte, ea nu prezintă utilitate practică,
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi
120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi

Mais conteúdo relacionado

Mais procurados

8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-iexodumuser
 
Учасники судового процесу: права та обов'язки
Учасники судового процесу: права та обов'язкиУчасники судового процесу: права та обов'язки
Учасники судового процесу: права та обов'язкиKyiv National Economic University
 
221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchableexodumuser
 
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)Fenti Anita Sari
 
E drejta e unionit evropian
E drejta e unionit evropian E drejta e unionit evropian
E drejta e unionit evropian Melos Jashari
 
E drejta e procedures penale
E drejta e procedures penaleE drejta e procedures penale
E drejta e procedures penaleNasuf GËRMIZAJ
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penalexodumuser
 
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me Përgjigje
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me PërgjigjeE Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me Përgjigje
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me PërgjigjeRefik Mustafa
 
клопотання фабула, финал
клопотання фабула, финалклопотання фабула, финал
клопотання фабула, финалbykvu
 
Punim seminarik Qellimet dhe Parimet e Kombeve te Bashkuara
Punim seminarik  Qellimet dhe Parimet e Kombeve te BashkuaraPunim seminarik  Qellimet dhe Parimet e Kombeve te Bashkuara
Punim seminarik Qellimet dhe Parimet e Kombeve te BashkuaraArberSusuri
 
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptxCAHYOANUGROHO
 
25317763 e-drejta-e-peocedures-penale
25317763 e-drejta-e-peocedures-penale25317763 e-drejta-e-peocedures-penale
25317763 e-drejta-e-peocedures-penalezogaj
 
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmerise
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmeriseAktgjykimi per shkak te pandegjueshmerise
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmeriseendritrrustemi9
 
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit ne procedure penale
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit  ne procedure penalePermbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit  ne procedure penale
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit ne procedure penaleDonikë Mjaki
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionalaexodumuser
 
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986alifhn
 

Mais procurados (20)

8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i8323820 curs-penal-general-i
8323820 curs-penal-general-i
 
Учасники судового процесу: права та обов'язки
Учасники судового процесу: права та обов'язкиУчасники судового процесу: права та обов'язки
Учасники судового процесу: права та обов'язки
 
221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable221710914 birsan-vol-2-searchable
221710914 birsan-vol-2-searchable
 
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)
UAS HUKUM PERADILAN HAM (Fenti Anita Sari)
 
E drejta e unionit evropian
E drejta e unionit evropian E drejta e unionit evropian
E drejta e unionit evropian
 
E drejta e procedures penale
E drejta e procedures penaleE drejta e procedures penale
E drejta e procedures penale
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
Kriminalistika
KriminalistikaKriminalistika
Kriminalistika
 
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me Përgjigje
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me PërgjigjeE Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me Përgjigje
E Dreja e Procedures Penale - Pyetje Me Përgjigje
 
клопотання фабула, финал
клопотання фабула, финалклопотання фабула, финал
клопотання фабула, финал
 
Punim seminarik Qellimet dhe Parimet e Kombeve te Bashkuara
Punim seminarik  Qellimet dhe Parimet e Kombeve te BashkuaraPunim seminarik  Qellimet dhe Parimet e Kombeve te Bashkuara
Punim seminarik Qellimet dhe Parimet e Kombeve te Bashkuara
 
General knowledge (international affairs) by tanbircox
General knowledge (international affairs) by tanbircox General knowledge (international affairs) by tanbircox
General knowledge (international affairs) by tanbircox
 
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx
3.-HUKUM-ACARA-ISTIMEWA-HAPER.pptx
 
แนวข้อสอบเจ้าหน้าที่บันทึกข้อมูล และนักวิชาการคอมพิวเตอร์
แนวข้อสอบเจ้าหน้าที่บันทึกข้อมูล และนักวิชาการคอมพิวเตอร์แนวข้อสอบเจ้าหน้าที่บันทึกข้อมูล และนักวิชาการคอมพิวเตอร์
แนวข้อสอบเจ้าหน้าที่บันทึกข้อมูล และนักวิชาการคอมพิวเตอร์
 
25317763 e-drejta-e-peocedures-penale
25317763 e-drejta-e-peocedures-penale25317763 e-drejta-e-peocedures-penale
25317763 e-drejta-e-peocedures-penale
 
тема 17
тема 17тема 17
тема 17
 
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmerise
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmeriseAktgjykimi per shkak te pandegjueshmerise
Aktgjykimi per shkak te pandegjueshmerise
 
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit ne procedure penale
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit  ne procedure penalePermbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit  ne procedure penale
Permbledhje te perseritjeve per pergatitjen e kollokfiumit ne procedure penale
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionala
 
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986
Mantak chia -_cultivating_female___ual._energy_1986
 

Destaque

263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015exodumuser
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penalexodumuser
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_iiexodumuser
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii 016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii exodumuser
 
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008exodumuser
 
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept  penal parte speciala.[conspecte.md]Drept  penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]exodumuser
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept  penal european   suport de curs.[conspecte.md] Drept  penal european   suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md] exodumuser
 
22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-iexodumuser
 
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-specialaexodumuser
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept  penal.[conspecte.md]Drept  penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]exodumuser
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penalexodumuser
 
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdfexodumuser
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...exodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdfexodumuser
 

Destaque (19)

263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
263373958 drept-procesual-civil-vol-2-boroi-2015
 
Ciobanu ncpc
Ciobanu ncpcCiobanu ncpc
Ciobanu ncpc
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penal
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii 016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
124788712 tratat-de-drept-penal-partea-generală-vol-i-florin-streteanu-2008
 
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept  penal parte speciala.[conspecte.md]Drept  penal parte speciala.[conspecte.md]
Drept penal parte speciala.[conspecte.md]
 
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
Drept  penal european   suport de curs.[conspecte.md] Drept  penal european   suport de curs.[conspecte.md]
Drept penal european suport de curs.[conspecte.md]
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i22273417 drept-penal-special-curs-i
22273417 drept-penal-special-curs-i
 
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
174199222 curs-drept-penal-partea-speciala
 
Drept penal.[conspecte.md]
Drept  penal.[conspecte.md]Drept  penal.[conspecte.md]
Drept penal.[conspecte.md]
 
Drept penal
Drept penal Drept penal
Drept penal
 
129583273 drept-penal
129583273 drept-penal129583273 drept-penal
129583273 drept-penal
 
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
169855412 2012-drept-penal-ve-pdf
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 

Mais de exodumuser

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfexodumuser
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publiceexodumuser
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publiceexodumuser
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publiceexodumuser
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publiceexodumuser
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapexodumuser
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdfexodumuser
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitiiexodumuser
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...exodumuser
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueexodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeexodumuser
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...exodumuser
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005exodumuser
 
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006exodumuser
 
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007exodumuser
 
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...exodumuser
 
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationala
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationalaGhid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationala
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationalaexodumuser
 

Mais de exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
 
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
229235694 nulităţile-in-procesul-penal-practică-judiciară-al-vasiliu-2006
 
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007
268921250 probele-in-procesul-penal-practică-judiciară-i-ciolcă-2007
 
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...
229237451 tehnici-speciale-de-investigare-in-justiţia-penală-m-udroiu-r-slăvo...
 
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationala
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationalaGhid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationala
Ghid cu privire_la_cooperarea_juridica_internationala
 

120042399 drept-procesual-civil-ciobanu-boroi

  • 1. Drept procesual civil Cuprins Capitolul I. Acţiunea civilă Secţiunea I. Condiţii de exercitare §1. Consideraţii introductive §2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) §3. Interesul §4. Capacitatea procesuală §5. Calitatea procesuală Secţiunea a II-a. Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în judecată) §1. Precizări prealabile §2. Cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale §3. Acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni (cereri) în constituire §4. Acţiuni (cereri) nepatrimoniale şi acţiuni (cereri) patrimoniale (personale, reale şi mixte) Capitolul II. Participanţii la procesul civil Secţiunea I. Instanţa § 1. Rolul judecătorului în procesul civil 1.1. Aspectele sub care se manifestă rolul activ al judecătorului 1.2. Corelaţia dintre rolul activ al judecătorului şi unele principii generale ale procedurii civile 1.2.1. Rolul activ al judecătorului şi principiul disponibilităţii 1.2.2. Rolul activ al judecătorului şi principiul contradictorialităţii 1.2.3. Rolul activ al judecătorului şi aflarea adevărului §2. Compunerea şi constituirea instanţei 2.1. Compunerea instanţei 2.2. Constituirea instanţei 2.3. Incidentele procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei 2.3.1. Incompatibilitatea 2.3.2. Abţinerea şi recuzarea
  • 2. 2.3.3. Alte incidente procedurale referitoare la alcătuirea instanţei Secţiunea a II-a. Părţile §1. Drepturile şi îndatoririle părţilor. Abuzul de drept procedural 1.1. Enumerarea drepturilor procedurale ale părţilor 1.2. îndatoririle procesuale ale părţilor 1.3. Abuzul de drept procedural §2. Coparticiparea procesuală 2.1. Noţiunea şi clasificarea coparticipării procesuale 2.2. Efectele coparticipării procesuale §3. Participarea terţilor la judecată 3.1. Precizări introductive 3.2. Intervenţia voluntară 3.2.1. Noţiune. Felurile intervenţiei voluntare 3.2.2. Intervenţia voluntară principală 3.2.3. Intervenţia voluntară accesorie 3.3. Chemarea în judecată a altor persoane 3.4. Chemarea în garanţie 3.5. Arătarea titularului dreptului §4. Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice în procesul civil 4.1. Consideraţii introductive 4.2. Reprezentarea persoanelor fizice prin mandatar neavocat 4.3. Particularităţi privind reprezentarea prin avocat 4.4. Sancţiunea în cazul nejustificării calităţii de reprezentant Secţiunea a III-a. Participarea procurorului la procesul civil §1. Precizări prealabile §2. Poziţia procesuală a procurorului în procesul civil §3. Formele participării procurorului la procesul civil 3.1. Pornirea procesului civil 3.2. Participarea la judecata procesului civil 3.3. Exercitarea căilor de atac 3.4. Cererea de punere în executare a hotărârilor
  • 3. Capitolul III. Competenţa Secţiunea I. Competenţa generală a instanţelor judecătoreşti §1. Principiul stabilirii competenţei generale a instanţelor judecătoreşti §2. Competenţa în materia controlului de constituţionalitate §3. Competenţa în materie electorală 3.1. Alegerile locale 3.2. Alegerile parlamentare 3.3. Alegerile prezidenţiale §4. Competenţa în materia contenciosului administrativ 4.1. Competenţa instanţelor judecătoreşti ordinare de contencios administrativ 4.2. Competenţa instanţelor judecătoreşti speciale de contencios administrativ 4.3. Competenţa instanţelor judecătoreşti de a controla soluţiile unor jurisdicţii speciale administrative §5. Competenţa în anumite materii 5.1. Competenţa în materia litigiilor de muncă 5.2. Competenţa în materia rezolvării unor neînţelegeri referitoare la exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti 5.3. Competenţa în materia actelor de stare civilă şi a înregistrărilor de stare civilă 5.4. Competenţa în materia schimbării, rectificării şi modificării numelui 5.5. Competenţa în materia protecţiei concurenţei comerciale 5.6. Delimitarea competenţei instanţelor judecătoreşti de cea a notarului public 5.6.1. Procedura succesorală 5.6.2. Alte proceduri notariale reglementate de Legea nr. 36/1995 Secţiunea a II-a. Competenţa materială §1. Consideraţii introductive §2. Competenţa materială a judecătoriei §3. Competenţa materială a tribunalului §4. Competenţa materială a curţii de apel §5. Competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie §6. Aspecte referitoare la criteriul valoric în delimitarea competenţei materiale
  • 4. Secţiunea a III-a. Competenţa teritorială §1. Precizări introductive §2. Competenţa teritorială de drept comun §3. Competenţa teritorială alternativă (facultativă) §4. Competenţa teritorială exclusivă (excepţională) Secţiunea a IV-a. Prorogarea competenţei §1. Prorogarea legală §2. Prorogarea judecătorească. Strămutarea 2.1. Enumerarea cazurilor de prorogare judecătorească a competenţei 2.2. Strămutarea pricinilor §3. Prorogarea convenţională (voluntară) Secţiunea a V-a. Incidente procedurale referitoare la competenţă §1. Excepţia de necompetenţă 1.1. Invocare 1.2. Soluţionare 1.3. Particularităţile hotărârii de declinare a competenţei §2. Conflictele de competenţă 2.1. Noţiune. Feluri. Condiţii 2.2. Soluţionarea conflictelor de competenţă Capitolul IV. Actele de procedură şi termenele procedurale Secţiunea I. Nulitatea actelor de procedură §1. Noţiune §2. Clasificarea nulităţilor actelor de procedură §3. Cazurile de nulitate §4. Invocarea nulităţii actelor de procedură §5. Efectele nulităţii actelor de procedură Secţiunea a II-a. Termenele procedurale §1. Noţiunea şi clasificare §2. Mod de calcul
  • 5. §3. Durata termenelor procedurale Secţiunea a III-a. Decăderea şi repunerea în termen §1. Noţiunea şi importanţa decăderii §2. Condiţiile decăderii §3. Invocarea şi pronunţarea decăderii §4. Efectele decăderii §5. Repunerea în termen Capitolul V. Judecata în primă instanţă Secţiunea I. Cererea de chemare în judecată §1. Noţiune §2. Cuprinsul (elementele) cererii de chemare în judecată §3. Introducerea cererii de chemare în judecată şi constituirea dosarului §4. Efectele introducerii cererii de chemare în judecată Secţiunea a II-a. Întâmpinarea şi cererea reconvenţională §1. Întâmpinarea §2. Cererea reconvenţională Secţiunea a III-a. Măsurile asigurătorii §1. Precizări prealabile §2. Sechestrul asigurător 2.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 2.2. Procedura de înfiinţare a sechestrului asigurător 2.3. Valorificarea bunurilor sechestrate asigurător. Ridicarea sechestrului asigurător §3. Poprirea asigurătorie §4. Sechestrul judiciar 4.1. Noţiune şi condiţii de înfiinţare 4.2. Procedura de înfiinţare Secţiunea a IV-a. Citarea şi comunicarea actelor de procedură §1. Reguli generale §2. Cuprinsul citaţiei §3. Persoanele care urmează a fi citate şi modul de citare
  • 6. §4. înmânarea citaţiei şi a altor acte de procedură Secţiunea a V-a. Excepţiile procesuale §1. Precizări prealabile §2. Definirea excepţiilor procesuale §3. Clasificarea excepţiilor procesuale 3.1. Excepţii de procedură şi excepţii de fond 3.2. Excepţii dilatorii şi excepţii peremptorii 3.3. Excepţii absolute şi excepţii relative 3.4. Consideraţii referitoare la inadmisibilităţi §4. Procedura de soluţionare a excepţiilor procesuale Secţiunea a VI-a. Probele §1. Consideraţii generale 1.1. Noţiunea şi importanţa probelor în procesul civil 1.2. Obiectul şi sarcina probei 1.2.1. Obiectul probei 1.2.2. Sarcina probei 1.3. Reguli comune referitoare la admisibilitatea, administrarea şi aprecierea probelor 1.3.1. Admisibilitatea probelor 1.3.2. Administrarea probelor 1.3.3. Aprecierea probelor 1.4. Asigurarea dovezilor §2. Proba prin înscrisuri 2.1. Definiţia şi clasificarea înscrisurilor 2.2. Înscrisurile autentice 2.2.1. Noţiune 2.2.2. Avantajele înscrisului autentic. Forţa probantă 2.2.3. Opozabilitatea erga omnes a înscrisului autentic 2.2.4. Conversiunea înscrisului autentic în înscris sub semnătură privată sau în început de dovadă scrisă 2.3. Înscrisurile sub semnătură privată 2.3.1. Precizări introductive 2.3.2. Formalitatea multiplului exemplar
  • 7. 2.3.3. Menţiunea „bun şi aprobat” 2.3.4. Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată 260 2.3.5. Data înscrisului sub semnătură privată 261 2.4. înscrisul în formă electronică 2.5. Administrarea probei prin înscrisuri 2.5.1. Producerea înscrisurilor 2.5.2. Procedura verificării de scripte 2.5.3. Procedura falsului 3. Proba prin declaraţiile martorilor 3.1. Precizări introductive 3.2. Admisibilitatea probei prin declaraţiile martorilor 3.2.1. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a faptelor juridice stricto sensu 3.2.2. Admisibilitatea probării prin declaraţii de martori a actelor juridice 3.3. Administrarea probei cu martori 3.3.1. Propunerea martorilor 3.3.2. Persoanele care pot fi ascultate ca martori 3.3.3. Prezentarea şi ascultarea martorilor 3.4. Aprecierea declaraţiilor martorilor §4. Proba prin rapoartele de expertiză 4.1. Precizări introductive 4.2. Admisibilitatea expertizei 4.3. Administrarea expertizei 4.4. Forţa probantă a raportului de expertiză §5. Cercetarea la faţa locului §6. Mărturisirea 6.1. Definirea, natura juridică şi felurile mărturisirii 6.2. Caracterele şi admisibilitatea mărturisirii 6.3. Administrarea mărturisirii. Interogatoriul 6.3.1. Propunerea şi încuviinţarea sau ordonarea interogatoriului 6.3.2. Obiectul interogatoriului 6.3.3. Persoanele care pot răspunde la interogatoriu
  • 8. 6.3.4. Luarea interogatoriului 6.3.5. Efectele chemării la interogatoriu 6.4. Problema indivizibilităţii mărturisirii judiciare 6.5. Irevocabilitatea mărturisirii. Forţa probantă a mărturisirii §7. Prezumţiile 7.1. Noţiune. Clasificare 7.2. Prezumţiile legale 7.3. Prezumţiile simple Secţiunea a VII-a. Suspendarea judecăţii şi perimarea §1. Suspendarea judecăţii 1.1. Noţiunea şi felurile suspendării 1.2. Suspendarea voluntară 1.3. Suspendarea legală de drept 1.4. Suspendarea legală facultativă 1.5. Procedura şi efectele suspendării §2. Perimarea 2.1. Consideraţii generale referitoare la perimare 2.1.1. Noţiunea şi justificarea perimării 2.1.2. Natura juridică a perimării. Delimitarea perimării de alte instituţii 2.2. Sfera de aplicare şi condiţiile perimării 2.2.1. Învestirea instanţei cu o cerere care a declanşat o judecată în primă instanţă sau într-o cale de atac 2.2.2. Rămânerea pricinii în nelucrare timp de un an în materie civilă şi de 6 luni în materie comercială 2.2.3. Lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii 2.3. Procedura de constatare a perimării 2.4. Efectele perimării Secţiunea a VIII-a. Actele procesuale de dispoziţie ale părţilor §1. Consideraţii generale §2. Desistarea 2.1. Renunţarea la judecată 2.2. Renunţarea la dreptul subiectiv pretins
  • 9. §3. Achiesarea 3.1. Achiesarea pârâtului la pretenţiile reclamantului 3.2. Achiesarea părţii la hotărârea pronunţată §4. Tranzacţia judiciară Capitolul VI. Căile de atac Secţiunea I. Apelul §1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile apelului §2. Obiectul apelului §3. Subiectele apelului 3.1. Precizări prealabile 3.2. Părţile din proces 3.3. Persoane care nu au luat parte la judecata de fond 3.4. Procurorul §4. Sesizarea instanţei de apel 4.1. Instanţa competentă 4.2. Termenul de apel A. Durată şi punct de plecare B. Întreruperea termenului de apel C. Sancţiunea nerespectării termenului de apel 4.3. Cererea de apel şi efectele ei A. Cuprinsul şi timbrarea cererii de apel B. Depunerea cererii de apel C. Efectele cererii de apel §5. Procedura de judecată a apelului 5.1. Procedura prealabilă la instanţa de apel. Întâmpinarea 5.2. Judecarea apelului A. Compunerea instanţei B. Reguli privind judecata C. Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de apel
  • 10. Secţiunea a II-a. Contestaţia în anulare §1. Sediul materiei. Caracterizare. Felurile contestaţiei §2. Contestaţia în anulare obişnuită 2.1. Motivele contestaţiei 2.2. Admisibilitatea contestaţiei §3. Contestaţia în anulare specială 3.1. Admisibilitatea contestaţiei 3.2. Motivele contestaţiei §4. Sesizarea instanţei 4.1. Instanţa competentă şi sesizarea ei 4.2. Părţile în contestaţia în anulare 4.3. Termenul de exercitare §5. Judecata contestaţiei în anulare Secţiunea a III-a. Revizuirea § 1. Caracterizare. Sediul materiei §2. Obiectul revizuirii §3. Motivele de revizuire 3.1. Dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire 3.2. Dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut (extra petita) sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut (minus petita), ori s-a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita) 3.3. Dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă 3.4. Dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat (judecător sau procuror) a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în această cauză 3.5. Dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei
  • 11. revizuire se cere 3.6. Dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere 3.7. Dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate 3.8. Dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa 3.9. Dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate §4. Sesizarea instanţei 4.1. Părţile. Instanţa competentă şi sesizarea ei 4.2. Termenul de exercitare §5. Judecata revizuirii Capitolul VII. Proceduri speciale Secţiunea I. Ordonanţa preşedinţială §1. Consideraţii introductive §2. Condiţiile (speciale) de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale 2.1. Precizări prealabile 2.2. Urgenţa 2.3. Caracterul vremelnic 2.4. Neprejudecarea fondului §3. Sesizarea instanţei §4. Procedura de judecată §5. Sfera de aplicare a ordonanţei preşedinţiale 5.1. Precizări introductive 5.2. În materia raporturilor de familie 5.3. În materia raporturilor de vecinătate şi de proprietate 5.4. În materia raporturilor locative 5.5. În materia executării silite
  • 12. 5.6. În materie comercială 5.7. În materia organizării şi funcţionării fundaţiilor Secţiunea a II-a. Oferta de plată §1. Sediul materiei. Justificare. Condiţiile ofertei de plată §2. Procedura ofertei de plată şi efectele ei Secţiunea a III-a. Procedura divorţului §1. Sediul materiei. Particularităţile procedurii §2. Instanţa competentă în materia divorţului §3. Sesizarea instanţei de divorţ 3.1. Legitimarea procesuală 3.2. Cererea de divorţ 3.3. Cererea reconvenţională §4. Particularităţi privind faza judecăţii 4.1. Depunerea cererii. Fixarea termenului. Citarea 4.2. Obligativitatea înfăţişării personale a părţilor 4.3. Şedinţa de judecată A. Publicitatea B. Prezenţa obligatorie a reclamantului C. Regimul probelor D. Luarea unor măsuri provizorii pe timpul judecării divorţului E. Judecarea unor cereri accesorii F. Particularităţi privind actele procesuale de dispoziţie în procesul de divorţ G. Hotărârea de divorţ şi efectele ei H. Căile de atac §5. Divorţul prin consimţământul soţilor Secţiunea a IV-a. Partajul judiciar § 1. Sediul materiei. Cazurile în care partajul judiciar este obligatoriu şi căile procesuale de realizare §2. Sesizarea instanţei
  • 13. 2.1. Instanţa competentă 2.2. Părţile în partaj 2.3. Cererea de chemare în judecată §3. Împărţeala prin bună învoială în cadrul procesului de partaj §4. Procedura partajului §5. Hotărârea de partaj. Efecte. Executare Secţiunea a V-a. Procedura somaţiei de plată §1. Consideraţii introductive §2. Condiţii (speciale) de admisibilitate §3. Sesizarea instanţei §4. Particularităţi referitoare la procedura de judecată §5. Cererea în anulare §6. Învestirea cu formulă executorie. Particularităţi privind contestaţia la executare Capitolul VIII. Executarea silită Secţiunea I. Consideraţii generale §1. Definiţia executării silite şi caracteristicile constrângerii judiciare §2. Natura juridică a executării silite §3. Modalităţile executării silite Secţiunea a II-a. Participanţii la executarea silită §1. Consideraţii generale §2. Părţile în faza executării silite. Drepturile şi obligaţiile lor comune §3. Organele de executare §4. Instanţa judecătorească §5. Procurorul Secţiunea a III-a. Caracterul creanţelor puse în executare Secţiunea a IV-a. Titlurile executorii §1. Noţiuni generale §2. Hotărârile instanţelor judecătoreşti §3. Actele autentificate de notarul public §4. Hotărârile arbitrale
  • 14. §5. Hotărârile judecătoreşti străine §6. Cambia, biletul la ordin şi cecul §7. Actele de sancţionare în materia contravenţiilor §8. Titlurile executorii privind creanţele fiscale §9. Contractele de împrumut bancar, creditor fiind Banca naţională şi contractele de credit bancar §10. Alte titluri executorii Secţiunea a V-a. Cererea de executare silită şi constituirea dosarului de executare Secţiunea a VI-a. Înştiinţarea prealabilă a debitorului Secţiunea a VII-a. Prescripţia dreptului de a cere (obţine) executarea silită §1. Consideraţii generale. Sediul materiei §2. Termenul de prescripţie §3. Suspendarea şi întreruperea cursului termenului de prescripţie A. Suspendarea cursului prescripţiei B. Întreruperea prescripţiei §4. Repunerea în termenul de prescripţie Secţiunea a VIII-a. Suspendarea executării silite §1. Noţiuni generale §2. Suspendarea acordată de creditor 3. Suspendarea acordată de instanţa de judecată, pe baza căilor de atac contra hotărârilor judecătoreşti A. Suspendarea executării în cazul apelului B. Suspendarea executării în cazul recursului C. Suspendarea executării în cazul contestaţiei în anulare D. Suspendarea executării în cazul cererii de revizuire 4. Suspendarea acordată de instanţă în temeiul contestaţiei la executare Secţiunea a IX-a. Perimarea executării silite §1. Noţiuni generale §2. Procedura perimării §3. Efectul perimării
  • 15. §4. Cazurile în care nu se aplică perimarea Secţiunea a X-a. Alte incidente de temporizare a procedurii de executare §1. Existenţa proprietăţii comune asupra bunului urmărit §2. Beneficiul de discuţiune şi beneficiul de diviziune Secţiunea a XI-a. întoarcerea executării silite Secţiunea a XII-a. Contestaţia la executare §1. Noţiuni generale. Subiectele şi obiectul contestaţiei §2. Natura juridică a contestaţiei la executare §3. Competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare A. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în ţară B. Hotărâri ale instanţelor judecătoreşti pronunţate în străinătate C. Titluri executorii altele decât hotărârile judecătoreşti §4. Termenul de exercitare a contestaţiei la executare §5. Procedura de judecată a contestaţiei la executare Secţiunea a XIII-a. Obiectul executării silite §1. Noţiunea de obiect al executării silite §2. Bunurile neurmăribile aparţinând persoanelor fizice A. Bunuri exceptate de la urmărirea silită ca inalienabile B. Bunurile care deşi alienabile, sunt exceptate de lege de la urmărirea silită în considerarea scopului pentru care sunt folosite Anexă Teste grilă Răspunsuri corecte Abrevieri alin. - alineat art. - articol B.J. - Buletinul Jurisprudenţei C. fam. - Codul familiei C. proc. civ. - Codul de procedură civilă CA. - curte(a) de apel CC. - Curtea Constituţională CD. - Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem C.J. - Curierul Judiciar C.S.J. - Curtea Supremă de Justiţie
  • 16. Col. civ. - Colegiul civil Dreptul - Revista Dreptul Ed. - Editura ed. - Ediţia E.D.P. - Editura Didactică şi Pedagogică I.C.C.J. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Jud. - Judecătoria Juridica - Revista Juridica J.N. - Revista Justiţia Nouă lit. - litera L.P. - Revista Legalitatea Populară O.G. - Ordonanţa Guvernului O.U.G. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului p. - pagina P.R. - Revista Pandectele Române R.D.C. - Revista de drept comercial R.R.D. - Revista Română de Drept R.R.D, maritim - Revista Română de Drept Maritim R.R.D, muncii - Revista Română de Dreptul Muncii Repertoriu I - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1970 Repertoriu II - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976 Repertoriu III - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1975-1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982 Repertoriu IV - /. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980-1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 S.C.J. - Revista Studii şi Cercetări Juridice Trib. Bucureşti - Tribunalul (Municipiului) Bucureşti Trib. jud. - tribunal judeţean Trib. reg. - tribunal regional Trib. Suprem - Tribunalul Suprem Lista lucrărilor frecvent citate*' V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996 G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001 Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
  • 17. I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AH Beck, Bucureşti, 2002 E. Herovanu, Principiile procedurei judiciare, Bucureşti, 1932 I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2005 Gr. Porumb, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960 E. Garsonnet, Ch. Cezar-Bru, Trăite” th6orique et pratique de procădure civile et commerciale, Sirey, Paris, 1913 Capitolul I Acţiunea civilă Secţiunea I. Condiţii de exercitare §1. Consideraţii introductive Înainte de a analiza condiţiile de exercitare a acţiunii civile, este necesar să stabilim ce se înţelege prin noţiunea de acţiune civilă. Pentru definirea acţiunii civile, trebuie pornit de la următoarele precizări făcute în literatura de specialitate: - acţiunea civilă este în strânsă legătură cu protecţia judiciară a drepturilor subiective civile, precum şi a unor situaţii juridice pentru a căror realizare calea judecăţii este obligatorie (în materie posesorie, în materia filiaţiei, a divorţului etc.); - acţiunea civilă cuprinde toate mijloacele procesuale pe care legea le pune la dispoziţie pentru protejarea drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea judecăţii este obligatorie, fiecare din aceste mijloace procesuale reprezentând forme de manifestare a acţiunii civile (cereri, excepţii, căi de atac etc.); - acţiunea este uniformă, cuprinde aceleaşi mijloace procesuale, indiferent de dreptul ce se valorifică, dar când se exercită, acţiunea este influenţată de dreptul subiectiv (sau de situaţia juridică protejată de lege - situaţia juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie), dobândind din natura şi caracteristicile acestuia; - în momentul în care se apelează la acţiune, aceasta se individualizează, devine proces. Acţiunea civilă ar putea fi definită ca ansamblul mijloacelor procesuale (forme de manifestare a acţiunii civile - cereri, excepţii, căi de atac) prin care se poate realiza protecţia judiciară a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege (situaţia juridică protejată de lege - situaţia juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie). Trebuie reţinut că, deşi în frecvente cazuri noţiunea de acţiune civilă este utilizată pentru a desemna cererea de chemare în judecată, este totuşi necesar să nu se pună semnul egalităţii între cererea de chemare în judecată şi acţiunea civilă, deoarece cererea de chemare în judecată reprezintă numai una din formele concrete de manifestare a acţiunii civile (cea prin care se
  • 18. pune în mişcare acţiunea civilă), e doar un mijloc procesual, însă, acţiunea civilă există mai înainte de cerere, chiar şi atunci când titularul dreptului subiectiv civil nu sesizează instanţa. * Avându-se în vedere numărul mare de trimiteri bibliografice ce s-a făcut la aceste lucrări în notele de subsol din prezenta lucrare ele sunt citate numai după numele autorilor. A se vedea: E. Herovanu, Principiile procedurii judiciare, voi. I, Bucureşti, 1932, p. 119-125; /. Stoenescu, S. Tilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ed. a ll-a, E.D.P., Bucureşti, 1983, p. 230 şi urm.; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, voi. I, Ed. Naţional, Bucureşti, 1996, p. 249-250; G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 124-125. În literatura noastră de specialitate nu există un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte condiţiile (generale) de exercitare a acţiunii civile. În opinia dominantă, sunt reţinute patru condiţii (generale) de exercitare a acţiunii civile (ale oricărei forme concrete de manifestare a acţiunii civile), condiţii care sunt, în acelaşi timp, şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte într-un proces civil: - afirmarea unui drept sau a unei situaţii juridice protejate de lege (în alte cuvinte, formularea unei pretenţii), - interesul, - capacitatea procesuală şi - calitatea procesuală. §2. Afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) Pentru declanşarea oricărui proces civil este necesar să se formuleze o pretenţie. Astfel, art. 109 C. proc. civ. dispune că „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”. Este însă de reţinut că, deşi în cele mai multe cazuri prin punerea în mişcare a acţiunii civile se urmăreşte să se obţină protecţia judiciară (recunoaşterea sau, după caz, realizarea) a unui drept subiectiv civil, uneori, se solicită protecţia judiciară a unei situaţii juridice pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie (de exemplu, în cazul acţiunilor posesorii). Aşadar, pentru exercitarea acţiunii civile (pentru a fi parte în procesul civil) este necesar ca o persoană să pretindă (să afirme) un drept subiectiv civil sau să se prevaleze de o situaţie juridică pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie, deci să supună judecăţii o pretenţie. 1 A se vedea: G. Tocilescu, Curs de procedură civilă, voi. II, Iaşi, 1889, p. 29; /. Stoenescu, S. Zilberstein, p. 279; V.M. Ciobanu, voi. I, p. 319-320; G.
  • 19. Boroi, voi. I, p. 167. Într-o altă concepţie, se susţine că nu există suprapunere perfectă între condiţiile pentru a fi parte în procesul civil şi condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile (condiţiile pentru a fi parte în proces ar fi: - capacitatea procesuală de folosinţă, - calitatea procesuală şi - interesul, iar condiţiile pentru exercitarea acţiunii civile ar fi: - capacitatea procesuală de folosinţă şi de exerciţiu, - afirmarea unui drept, - calitatea procesuală şi - interesul) – Diferenţa: capacitatea de exerciţiu şi afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii). I. Leş, Tratat de drept procesual civil, ed. a ll-a, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2002, p. 147. Totuşi, părţile reprezintă unul din elementele acţiunii civile, ceea ce înseamnă că o persoană nu poate deveni parte în proces dacă nu a fost pusă în mişcare acţiunea civilă, iar pentru declanşarea acţiunii civile este necesar să se introducă o cerere de chemare în judecată, prin care să se formuleze o pretenţie, deci o persoană poate deveni parte în proces dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare exercitării acţiunii civile. În consecinţă, alături de interes, calitate procesuală şi capacitate procesuală, trebuie reţinută şi afirmarea unui drept (formularea unei pretenţii) ca o condiţie atât pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi pentru a fi parte în proces. Desigur că nu este necesară verificarea de către instanţa de judecată a unei astfel de condiţii pentru fiecare parte din proces, fiind suficientă îndeplinirea cerinţei respective în persoana reclamantului, activitatea procesuală a celorlalte părţi urmând a viza pretenţia deja formulată. Redând aceeaşi idee într-o altă exprimare, vom spune că o persoană poate deveni parte în proces dacă supune judecăţii o pretenţie sau dacă solicită pentru sine ori chiar pentru o altă parte din proces pretenţia deja dedusă judecăţii sau dacă împotriva ei este formulată o pretenţie. Se admite că, pentru a se bucura de protecţie judiciară, dreptul subiectiv civil trebuie să întrunească anumite cerinţe: - să fie recunoscut şi ocrotit de lege, adică să nu intre în conţinutul unui raport juridic care să contravină normelor legale imperative sau regulilor de convieţuire socială; - să fie exercitat în limitele sale externe, de ordin material şi juridic, precum şi în limitele sale interne, adică numai potrivit scopului economic şi social în vederea căruia este recunoscut de lege; - să fie exercitat cu bună-credinţă; - să fie actual. În legătură cu această din urmă cerinţă, se impun unele precizări. Cerinţa se referă la ipotezele în care se solicită instanţei realizarea
  • 20. dreptului, nu şi atunci când se cere să se constate existenţa dreptului în starea în care se găseşte. De asemenea, în cazul în care dreptul subiectiv civil nu este actual, deci este supus unui termen suspensiv sau unei condiţii suspensive, titularul poate solicita anumite măsuri de asigurare ori conservare sau poate proceda la o asigurare a dovezilor. În sfârşit, în cazurile expres prevăzute de lege, se poate introduce o acţiune preventivă, care nu îl va prejudicia cu nimic pe debitor, deoarece hotărârea obţinută se va putea pune în executare numai după ce dreptul subiectiv a devenit actual. Astfel, potrivit art. 110 C. proc. civ.: - cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen (termenul de locaţiune); - executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau a altei prestaţii periodice poate fi cerută înainte de termen; - preşedintele instanţei poate încuviinţa, înainte de împlinirea termenului, cererea pentru executarea la termen a unor obligaţii ori de câte ori va aprecia că cererea este îndreptăţită pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar suferi-o dacă ar aştepta împlinirea termenului. Subliniem că existenţa dreptului subiectiv civil pretins (sau, după caz, a situaţiei juridice afirmate), precum şi îndeplinirea cerinţelor menţionate mai sus se stabilesc de către instanţă, după dezbateri contradictorii, la sfârşitul judecăţii. Tocmai de aceea, condiţia de exercitare a acţiunii civile în discuţie nu vizează însăşi existenţa dreptului subiectiv, ci numai afirmarea lui (formularea unei pretenţii). În cazul în care, în urma probelor administrate şi după dezbaterile contradictorii, instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant nu există, atunci cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată (nefondată). Dacă însă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual, ceea ce înseamnă că s-a invocat excepţia de prematuritate a cererii (care este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie), cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca prematură, fără a mai fi cercetată pe fondul pretenţiei, iar reclamantul va fi îndreptăţit să reitereze cererea în momentul în care dreptul subiectiv devine actual, fără a i se putea opune excepţia puterii de lucru judecat. Excepţia de prematuritate a cererii este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Dacă la declanşarea acţiunii civile dreptul subiectiv pretins de reclamant nu este actual, cererea va fi respinsă ca prematură chiar şi atunci când data împlinirii termenului suspensiv ar fi foarte apropiată sau condiţia suspensivă ar fi pe punctul de a se realiza; dacă însă, în momentul în care
  • 21. instanţa urmează a se pronunţa asupra excepţiei de prematuritate a cererii, dreptul subiectiv a devenit actual (s-a împlinit termenul suspensiv ori s-a realizat condiţia §3. Interesul Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conţinutul acesteia. Interesul poate să fie atât material, cât şi moral. în doctrină se arată că interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: - să fie legitim; - să fie născut şi actual; - să fie personal şi direct. Interesul este legitim atunci când nu contravine legii sau regulilor de convieţuire socială. în legătură cu această cerinţă, se arată uneori că interesul trebuie să fie şi juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur economic (spre exemplu, dorinţa unui comerciant de a elimina concurenţa pe o anumită piaţă relevantă) sau pur teoretic nu ar justifica exerciţiul acţiunii civile1. Interesul trebuie să fie născut şi actual, deci să existe în momentul în care se exercită acţiunea civilă (forma procedurală concretă), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune (la forma concretă de manifestare a acţiunii). Această cerinţă trebuie să se verifice şi în cazurile prevăzute de art. 110 C. proc. civ., precum şi în ipoteza cererilor în constatare (art. 111 C. proc. civ.), ori în caz de asigurare a dovezilor (art. 235 şi urm. C. proc. civ.). Interesul trebuie să fie personal2 şi direct, în sensul că folosul practic trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva. Această cerinţă există şi atunci când forma procedurală nu este promovată de titularul dreptului, ci de alte persoane sau organe cărora legea le recunoaşte legitimare procesuală, întrucât folosul practic se produce asupra titularului. suspensivă), atunci cererea de chemare în judecată nu va mai putea fi respinsă ca prematură, ci va trebui cercetată pe fond - E. Herovanu, p. 150; V.M. Ciobanu, voi. I, p. 269, nota 92. ' Alteori, se consideră că această primă cerinţă a interesului, enunţată sub forma de „interes legitim juridiceşte proteguit”, vizează mai puţin exerciţiul dreptului la acţiune, ci mai degrabă priveşte temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate, deoarece, pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenţiei. în cadrul acestei concepţii, prin cerinţa în discuţie se înţelege că interesul trebuie să nu contravină legii, precum şi că trebuie să fie în legătură cu pretenţia formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat ori cu situaţia juridică legală pentru a cărei realizare calea judecăţii este obligatorie. Tocmai de aceea se spune că procesul civil este (în principiu) un proces al intereselor private (individuale). Pot exista şi situaţii în care să nu fie vorba de un interes individual, ci de un interes colectiv (interesul unei
  • 22. categorii de persoane, mai mult sau mai puţin determinate, care se găsesc sau se pot găsi în aceeaşi situaţie ori într-o situaţie comparabilă, spre exemplu, interesul consumatorilor unui anumit produs), iar de un asemenea interes s-ar putea prevala în justiţie numai organele expres prevăzute de lege. Lipsa interesului sau a uneia din cerinţele acestuia se invocă pe cale de excepţie, excepţia lipsei de interes fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar în cazul în care instanţa consideră că această excepţie este întemeiată, cererea de chemare în judecată (sau, după caz, alt mijloc procedural ce intră în conţinutul acţiunii civile) va fi respinsă ca lipsită de interes. Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Sunt numeroase exemple în practică în care forma procedurală a fost respinsă ca lipsită de interes: - invocarea, de către partea care a fost legal citată, a nulităţii decurgând din neînmânarea citaţiei părţii adverse cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, - invocarea, pe calea apelului, a lipsei procedurii de citare cu cealaltă parte la termenul când a avut loc dezbaterea în fond la prima instanţă; - exercitarea apelului sau, după caz, a recursului de către partea care a câştigat la judecata finalizată cu hotărârea atacată; - introducerea unei contestaţii în anulare pe motiv că partea adversă nu a fost legal citată la termenul când a avut loc judecata; - cererea prin care creditorul urmăreşte aducerea unor bunuri în patrimoniul debitorului său, deşi acesta este solvabil etc. §4. Capacitatea procesuală Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacităţii civile. Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă începe la naşterea lor şi încetează la moartea lor. Nimeni nu poate fi lipsit total de această capacitate însă, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege, capacitatea procesuală de folosinţă poate fi limitată. Capacitatea procesuală de folosinţă a persoanelor juridice se dobândeşte la data înregistrării, iar pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării, la data actului de dispoziţie, la data recunoaşterii actului de dispoziţie, la data autorizării, ori la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege, după caz. Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este dominat
  • 23. de principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi şi nu îşi poate asuma prin acte juridice decât acele obligaţii care corespund scopului ei. Încetarea capacităţii procesuale de folosinţă a persoanei juridice are loc la data încetării persoanei juridice însăşi, prin comasare, divizare totală sau dizolvare (în acest ultim caz, persoana juridică încetează la data încheierii operaţiunilor de lichidare). Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată. 1 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 52/1975, în CD. 1975, p. 228. 2 CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 731/1996, în Culegere 1993-1998, p. 285. 3 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1789/1989, în Dreptul nr. 6/1990, p. 73. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani. Minora de 16 sau, după caz, de 15 ani dobândeşte, prin căsătorie, capacitate deplină de exerciţiu. încetarea capacităţii de exerciţiu depline are loc, definitiv sau temporar, după caz, prin moarte, prin punere sub interdicţie judecătorească, ori în situaţia anulării căsătoriei înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani. În cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, o persoană poate fi lipsită total de capacitate de exerciţiu, ori să aibă numai o capacitate de exerciţiu restrânsă. Articolul 42 C. proc. civ. se referă la instituţiile reprezentării, asistării şi autorizării. Reprezentarea (legală) intervine în cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exerciţiu (minorii sub 14 ani şi cei puşi sub interdicţie judecătorească). Aceştia nu stau personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali (părinţi, tutore sau curator, după caz). Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. civ., când cel lipsit de capacitate de exerciţiu nu are reprezentant legal şi există urgenţă în soluţionarea cauzei, la cererea părţii interesate, instanţa va numi un curator special, care să îl reprezinte pe incapabil până la numirea reprezentantului legal. De asemenea, instanţa va numi un curator şi atunci când există contrarietate de interese între reprezentant şi reprezentat (de exemplu, în procesele de ieşire din indiviziune în care figurează printre părţi, alături de minor, unul sau ambii părinţi ai acestuia, care deci stau în proces atât în nume propriu, cât şi ca reprezentanţi legali ai uneia dintre părţi). Asistarea intervine în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorii între 14-18 ani). Aceştia vor fi citaţi şi vor sta personal în proces, dar asistaţi, după caz, de părinţi sau tutore, care vor semna alături de minori cererile adresate instanţei, iar în acest scop părinţii sau tutorele vor trebui citaţi. Dacă minorul împlineşte în cursul procesului vârsta de 14 ani,
  • 24. reprezentarea legală se transformă în asistare, astfel încât minorul va fi citat personal. În litigiile ce izvorăsc din contractul de muncă, se citează numai minorul personal şi tot el efectuează exclusiv actele de procedură. În cazul în care partea cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are ocrotitor legal şi există urgenţă, instanţa, la cererea celui interesat, va numi un curator special. De asemenea, instanţa va numi un curator special şi atunci când există contrarietate de interese între cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi cel ce îl asistă (ocrotitorul legal). Autorizarea intervine în cazul în care reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi ocrotitorul legal care îl asistă efectuează acte procesuale de dispoziţie. Pentru aceste acte este necesară autorizarea specială a organului competent, de regulă, autoritatea tutelară. În cazul persoanelor juridice, capacitatea de exerciţiu se dobândeşte, în temeiul legii, de la data înfiinţării lor şi sfârşeşte odată cu încetarea persoanei juridice. Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăşi. 1 Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2609/1974, în CD. 1974, p. 199; CA. Ploieşti, secţia civilă, decizia nr. 248/1998, în Culegere 1998, p. 219. Vom mai reţine şi prevederea înscrisă în art. 41 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia, asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Întrucât acest text de lege instituie o excepţie, iar excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, rezultă că asemenea entităţi nu pot sta în judecată ca reclamante, afară de cazul în care printr-o normă specială s-ar dispune altfel. Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosinţă sunt nule, aceeaşi fiind sancţiunea şi în cazul actelor de procedură făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă (a cărei capacitate de folosinţă a încetat prin deces). Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Însă, potrivit art. 161 C. proc. civ., instanţa poate acorda un termen pentru împlinirea lipsurilor, iar actele vor putea fi confirmate, total sau parţial, de reprezentantul sau ocrotitorul legal. Dacă lipsurile nu se împlinesc în termenul acordat de instanţă, cererea se va anula. Excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu va putea fi invocată în orice stare a pricinii, chiar şi de către adversar, care are interesul să se pronunţe o hotărâre valabilă. §5. Calitatea procesuală Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana
  • 25. reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv. Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, fie înainte de începerea dezbaterilor, dacă acest lucru este posibil (de regulă, în cazul cererilor personale, iar în cazul cererilor reale numai dacă se invocă lipsa calităţii procesuale pasive), fie în cadrul dezbaterilor asupra fondului dreptului (de exemplu, dacă se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active în cazul cererilor reale). Uneori, această verificare este uşor de realizat, deoarece chiar legea stabileşte cine are calitate procesuală activă, cum ar fi: - în cazul divorţului (art. 38 C. fam.), - al stabilirii filiaţiei faţă de mamă (art. 52 C. fam.), - al tăgăduirii paternităţii (art. 54 C. fam.), - al contestării recunoaşterii de paternitate (art. 58 C. fam.), - al stabilirii paternităţii (art. 59 C. fam.). De asemenea, verificarea existenţei calităţii procesuale nu prezintă dificultăţi deosebite în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă (cereri personale), deoarece în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii sunt determinaţi atât subiectul activ, cât şi subiectul pasiv. În schimb, în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real principal, pentru a se stabili calitatea procesuală activă trebuie să se administreze aceleaşi probe ca şi pentru dovedirea temeiniciei cererii, dar nici într-un astfel de caz lipsa calităţii procesuale nu se confundă cu netemeinicia, deoarece în cazul unei acţiuni reale introduse de o persoană fără calitate dreptul subiectiv există, dar cererea de chemare în judecată nu a fost introdusă de titularul dreptului respectiv, pe când, în cazul unei acţiuni (cereri) netemeinice (nefondate), nu există dreptul pretins de reclamant. 1 A se vedea şi C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 906/1997, în B.J. 1997, p. 514. 2 C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 725/1995 şi decizia nr. 316/1995, în B.J. 1995, p. 285 şi p. 420. Este lovită de nulitate decizia instanţei care a soluţionat apelul în contradictoriu cu persoana decedată - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 839/1999, în Juridica nr. 1/2000, p. 39.
  • 26. 4 Întrucât uzucapiunea apare ca o sancţiune îndreptată împotriva proprietarului nediligent, acesta (proprietarul nediligent), iar nu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, are calitate procesuală pasivă într-o acţiune prin care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1528/1996, în Culegere 1993-1998, p. 95. 1 Obligaţia de a desfiinţa construcţia ridicată fără autorizaţie incumbă beneficiarului lucrării (clientul antreprenorului), căruia îi revenea şi obligaţia de a solicita eliberarea autorizaţiei de construire, astfel că persoana care a executat imobilul în baza unui contract (antreprenorul - constructorul) nu poate fi obligată la desfiinţarea construcţiei, fiind un terţ faţă de raportul juridic creat între beneficiarul lucrării (client) şi autoritatea administrativă. În acest context, instanţa trebuia să respingă cererea, constatând lipsa calităţii procesuale pasive – C. A. Bucureşti, secţia a III-a civilă, decizia nr. 226/1998, în Culegere 1993-1998, p. 187. Acţiune în grăniţuire şi acţiune în revendicare introduse împotriva soţilor (proprietate comună în devălmăşie, proprietate devălmaşă). Acţiunea prin care se solicită delimitarea prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi vecine, în cadrul căreia se revendică o suprafaţă din terenul vecin aflat în proprietate comună în devălmăşie, trebuie introdusă împotriva ambilor soţi - CA. Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 1013/2001, în Curierul Judiciar nr. 4/2002, p. 36. 2 Revenind asupra jurisprudenţei sale anterioare, Curtea Constituţională, prin decizia nr. 349/2001 (M. Of. nr. 240 din 10 aprilie 2002), a constatat că dispoziţiile art. 54 alin. (2) C. fam. sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc decât soţului mamei, iar nu şi mamei şi copilului, dreptul de a porni acţiunea în tăgăduirea paternităţii. 3 Într-o acţiune în revendicare, calitatea procesuală activă aparţine proprietarului, iar calitatea procesuală pasivă revine celui care stăpâneşte, ca posesor sau chiar ca detentor, bunul revendicat. Dacă, la data intentării acţiunii, reclamantul nu mai este proprietar al bunului pe care îl revendică, întrucât dreptul de proprietate asupra acelui bun fusese anterior dobândit de o altă persoană prin oricare din modurile de transmitere (dobândire) a proprietăţii prevăzute de lege, atunci acţiunea în revendicare se va respinge ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă (spre exemplu, în cazul unui imobil expropriat, fostul proprietar nu mai este îndreptăţit să exercite acţiunea în revendicarea imobilului respectiv - C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1276/1995, în B.J. 1995, p. 42). În alte cuvinte, admiterea acţiunii în revendicare presupune, printre altele, că dreptul de proprietate asupra bunului revendicat nu a ieşit din patrimoniul reclamantului, prin nici unul din modurile de transmitere (dobândire) a proprietăţii, deci că reclamantul a pierdut numai stăpânirea materială a bunului respectiv. În cazul în care dreptul de proprietate asupra acelui bun a fost transmis (dobândit de) către o altă persoană, atunci acţiunea în revendicare exercitată de fostul proprietar se va respinge; însă, în
  • 27. funcţie de împrejurările concrete ale speţei, se va putea invoca, inclusiv pe cale incidentală în cadrul acţiunii în revendicare, nevalabilitatea dobândirii dreptului de proprietate de către terţa persoană (prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul la care a avut loc dobândirea). Pentru ipoteza revendicării unui bun proprietate comună pe cote-părţi (coproprietate sau indiviziune), se admite că legitimarea (calitatea) procesuală activă aparţine tuturor titularilor dreptului de proprietate comună, deci acţiunea în revendicarea bunului proprietate comună deţinut de o terţă persoană trebuie introdusă de toţi coproprietarii (coindivizarii), unul dintre aceştia nefiind îndreptăţit să acţioneze singur, fără acordul expres al celorlalţi; dacă nu s-ar obţine acordul unuia dintre titulari în vederea declanşării acţiunii în revendicare, va trebui să se solicite partajul, după care acţiunea în revendicare va putea fi exercitată de către copărtaşul în lotul căruia a fost inclus bunul aflat în posesia (detenţia) terţului (a se vedea, de exemplu: Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1105/1969, în CD. 1969, p. 237; decizia nr. 1030/1975, în CD. 1975, p. 222; C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1467/1992, în Dreptul nr. 7/1993, p. 91; decizia nr. 295/1993, în B.J. 1993, p. 131; decizia nr. 892/1995, în B.J. 1995, p. 103; CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 285/1998, în Culegere 1993- 1998, p. 172; decizia nr. 184/1999, în Culegere 1999, p. 186; secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 2025/1999, în Culegere 1999, p. 204; C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2001, p. 201; E. Popa, Acţiunea în revendicare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 66-67. Pentru opinia că acţiunea în revendicarea bunului proprietate comună aflat în posesia unei terţe persoane poate fi introdusă de un singur coproprietar, a se vedea, totuşi, L Pop, Dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 254-255). De asemenea, s-a decis că în raporturile dintre coproprietari (coindivizari) nu poate fi folosită acţiunea în revendicare, titularii având drepturi simultane şi concurente asupra bunului proprietate comună, nici unul neavând vreun drept exclusiv până la efectuarea partajului - Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1335/1978, în CD. 1978, p. 32. Pentru ipoteza revendicării unui bun proprietate comună în devălmăşie, se admite că trebuie făcută distincţia după cum bunul revendicat este mobil sau imobil, în sensul că acţiunea în revendicarea unui bun mobil proprietate în devălmăşie poate fi introdusă numai de către unul dintre soţi, fără acordul expres al celuilalt, întrucât se aplică prezumţia de mandat tacit reciproc, în schimb, această prezumţie nu se mai aplică în cazul acţiunii în revendicare a unui bun imobil proprietate comună a soţilor, deci o asemenea acţiune trebuie introdusă de ambii soţi. Drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise în cursul procesului, ceea ce echivalează cu o transmisiune a calităţii procesuale, active sau pasive. Transmisiunea poate fi legală sau convenţională. În cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală se realizează pe calea
  • 28. moştenirii (succesiunii), moştenitorii care acceptă succesiunea preluând poziţia procesuală pe care o avea de cuius, cu excepţia cazurilor în care legea nu permite aceasta, deoarece este vorba de drepturi legate nemijlocit de persoană (drepturi cu caracter strict personal) sau prevede o altă soluţie în caz de deces al unei părţi (de exemplu, dacă unul dintre soţi decedează în timp ce procesul de divorţ este pendente, atunci căsătoria încetează prin deces, iar dosarul se va închide). Sunt situaţii în care acţiunea nu trece asupra moştenitorilor dar, dacă a fost pornită de titular, atunci ea poate fi continuată de moştenitorii acestuia, în alte cuvinte, în privinţa declanşării procesului, moştenitorii nu au calitate procesuală activă, dar ar putea avea loc o transmisiune a calităţii procesuale active, dacă procesul a fost declanşat de autorul lor: - acţiunea în stabilirea maternităţii, - acţiunea în stabilirea paternităţii, - acţiunea în tăgăduirea paternităţii; precizăm că, în privinţa calităţii procesuale pasive, primele două acţiuni - acţiunea în stabilirea maternităţii, acţiunea în stabilirea paternităţii - pot fi introduse direct împotriva moştenitorilor). În cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces. Transmisiunea convenţională a calităţii procesuale poate avea loc ca urmare: - a cesiunii de creanţă, - a vânzării sau donării bunului litigios, - a preluării datoriei cu consimţământul creditorului, - precum şi a altor mijloace juridice indirecte de schimbare a subiectului activ sau pasiv al raportului juridic substanţial dedus judecăţii. Din punctul de vedere al întinderii transmisiunii calităţii procesuale, aceasta poate fi: - universală (cazul moştenitorului legal unic şi al legatarului universal, fuziunea, absorbţia, transformarea persoanei juridice), - cu titlu universal (cazul moştenitorilor legali şi al legatarului cu titlu universal; divizarea totală sau parţială) şi - cu titlu particular (legatul cu titlu particular; transmisiunea convenţională). Cel care dobândeşte calitatea procesuală ca efect al transmisiunii preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele procedurale îndeplinite de autorul său fiindu-i opozabile. Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie. Dacă instanţa constată lipsa calităţii procesuale (active sau pasive), va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate. Dacă într-o acţiune (cerere) reală se invocă lipsa calităţii procesuale active, iar instanţa, după ce a unit excepţia cu fondul, constată că
  • 29. reclamantul nu este titularul dreptului real principal, cererea va fi respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate, iar nu ca nefondată. Legislaţia noastră, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 66 C. proc. civ., nu cunoaşte instituţia înlocuirii persoanei chemate în judecată şi care nu are calitate procesuală pasivă, cu persoana care ar avea această calitate. De altfel, chiar şi în cazul prevăzut de art. 66 alin. (1) C. proc. civ., înlocuirea pârâtului cu cel indicat ca titular al dreptului nu poate avea loc decât cu consimţământul reclamantului. Calitatea procesuală nu trebuie confundată cu interesul, deşi, uneori, delimitarea între aceste două condiţii de exerciţiu ale dreptului la acţiune nu este uşor de făcut. Aparent, orice persoană care are un interes personal să acţioneze are şi calitatea procesuală activă şi, invers, absenţa calităţii procesuale este însoţită de o lipsă de interes. S-ar putea spune că legea atribuie calitatea procesuală celui care are interes, iar din această perspectivă interesul ar fi principala condiţie de exerciţiu a dreptului la acţiune. Există însă numeroase situaţii în care dreptul la acţiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deşi acestea ar justifica un interes personal, ori poate fi exercitat de cineva care nu are un interes personal şi/sau direct. 1 Legatarul cu titlu particular este succesor în drepturile autorului său numai în limitele legatului transmis. Prin urmare, legatarul unei sume de bani nu are calitate procesuală activă într-o acţiune în revendicare care are ca obiect un bun imobil din patrimoniul autorului său, întrucât vocaţia sa succesorală priveşte strict suma de bani - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 923/1995, în Culegere 1993-1998, p. 87. Uneori, dintre persoanele susceptibile a avea interesul să acţioneze, legea limitează numărul titularilor dreptului la acţiune, nerecunoscând calitatea procesuală anumitor persoane. Spre exemplu: - numai soţii pot cere desfacerea căsătoriei prin divorţ, - paternitatea poate fi tăgăduită de către soţul mamei (moştenitorii pot însă continua acţiunea pornită de acesta), cu precizarea că acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită şi de procuror [în baza art. 45 alin. (1) C. proc. civ.], precum şi de mamă sau copilul respectiv, - dreptul la acţiune pentru stabilirea filiaţiei faţă de mamă aparţine numai copilului, - cererile de nulitate pot fi intentate de un număr mai mic sau mai mare de persoane, în funcţie de natura lor etc. Alteori, legea atribuie calitate procesuală unor persoane sau organe care nu ar justifica un interes personal. Potrivit art. 974 C. civ., „creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”. În cazul acţiunii oblice, interesul nu îi este personal celui ce exercită acţiunea, ci debitorului acestuia. Este adevărat că şi creditorul justifică un interes, dar acesta nu este direct, ci indirect.
  • 30. În ipotezele avute în vedere de art. 44 alin. (1) C. fam. - modificarea măsurilor privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii - , art. 109, 143 şi art. 151 C. fam., calitatea procesuală activă este recunoscută şi autorităţii tutelare. În aceste situaţii, interesul este personal, dar aparţine minorului sau incapabilului, după caz. (ART. 44 În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vîrsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii. Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii. ART. 109 Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţă gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament faţă de România, instanţa judecătorească, la cererea autorităţii tutelare, va pronunţa decăderea părintelui din drepturile părinteşti. Citarea părinţilor şi a autorităţii tutelare este obligatorie. ART. 143 Interdicţia poate fi cerută de autoritatea tutelară, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115. ART. 151 Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa judecătorească va pronunţa, ascultînd concluziile procurorului, ridicarea ei. Cererea se va putea face de cel pus sub interdicţie, de tutore, precum şi de toţi cei prevăzuţi în art. 115. Hotărîrea care pronunţă ridicarea interdicţiei îşi produce efectele de la data cînd a rămas definitivă. Ea se va comunica, de către instanţa judecătorească care a pronunţat-o, instanţei locului unde s-a transcris hotărîrea de punere sub interdicţie, spre a fi de asemenea transcrisă în registrul prevăzut de art. 144 şi, totodată, spre a se face, în acelaşi registru menţiune despre ridicarea interdicţiei, pe marginea hotărîrii care a pronunţat interdicţia. Încetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusă unui al treilea decît de la data cînd, potrivit dispoziţiilor alineatului precedent, a fost făcută menţiune despre ridicarea interdicţiei, afară numai dacă cel de-al treilea a cunoscut ridicarea interdicţiei pe altă cale. ART. 115 Au obligaţia ca, în termen de cel mult cinci zile de la data cînd află de existenta unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile prevăzute în art. 113, să înştiinţeze autoritatea tutelară: a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte minorul;
  • 31. b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi biroul notarial de stat, cu prilejul deschiderii unei moşteniri; c) instanţele judecătoreşti, procuratura şi miliţia, cu prilejul pronunţării, luării sau executării unor măsuri privative de libertate; d) organele administraţiei de stat, organizaţiile obşteşti, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.) Articolul 45 alin. (1) C. proc. civ. recunoaşte procurorului dreptul de a porni orice acţiune civilă (de a introduce orice cerere de chemare în judecată, inclusiv cele cu caracter strict personal) dacă apreciază că aceasta este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. în literatura juridică se arată că autoritatea tutelară şi procurorul urmăresc şi realizarea unui interes general. Se observă însă că, în aceste cazuri, interesul, în înţelesul de folos practic material sau moral, se răsfrânge numai asupra persoanei în favoarea căreia s-a acţionat. De altfel, în situaţia unui interes general, particularii nici nu ar trebui să aibă calitate procesuală activă, ci aceasta ar trebui acordată numai Ministerului Public sau altui organ anume desemnat prin lege. Faptul că interesul şi calitatea procesuală sunt două condiţii distincte pentru exerciţiul dreptului la acţiune rezultă cu claritate şi în ipotezele în care legea acordă calitate procesuală unor entităţi (grupuri), care, ca persoane juridice, nu acţionează în vederea realizării unui interes propriu, ci exercită dreptul la acţiune urmărind valorificarea unui interes colectiv. Astfel, spre exemplu, Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor acordă calitate procesuală activă asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, care pot să introducă, împotriva agenţilor economici ce au prejudiciat interesele legitime ale consumatorilor, cereri de chemare în judecată. Sintetizând cele arătate mai sus, rezultă următoarele situaţii ce se pot ivi în practică: - dreptul la acţiune se exercită de o persoană fizică sau juridică având un interes personal. în acest caz, de regulă, cel ce justifică un interes personal are şi calitatea procesuală, însă legea poate să nu acorde calitatea procesuală activă unor persoane care ar justifica totuşi un interes propriu; - dreptul la acţiune este exercitat de o persoană sau un organ ce urmăreşte realizarea interesului unei alte persoane. Este necesar ca legea să recunoască expres calitatea procesuală activă persoanei (nu avem în vedere pe reprezentantul titularului dreptului) sau organului; - dreptul la acţiune este exercitat de reprezentanţii unor grupuri, în interesul acestor grupuri. In această situaţie, interesul este personal, iar calitatea procesuală activă aparţine grupului (aşa numitele acţiuni sociale). Ca exemplu, menţionăm art. 28 din Legea nr. 1/2000, referitor la comitetul constituit pentru dobândirea personalităţii juridice de către formele asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere;
  • 32. - dreptul la acţiune este exercitat în interesul grupului de către unul dintre membrii acestuia (aşa numitele acţiuni sociale ut singuli), acesta din urmă neavând împuternicirea de a reprezenta grupul. Pentru această ipoteză, este necesar ca legea să recunoască expres calitatea procesuală activă celui ce acţionează în locul grupului, cum este cazul, spre exemplu, al art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia, hotărârile adunării generale (a unei societăţi pe acţiuni) contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală ori au votat contra şi au cerut să se treacă aceasta în procesul-verbal al şedinţei, precum şi al art. 174 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, conform căruia, hotărârile adunării deţinătorilor de obligaţiuni pot fi atacate în justiţie de către deţinătorii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei; - dreptul la acţiune este exercitat de grup în apărarea intereselor unui membru al grupului. În lipsa unei dispoziţii legale exprese, grupul nu are calitate procesuală; - dreptul la acţiune este exercitat în interesele membrilor unui grup, de către aceştia. Nu suntem în prezenţa unui interes colectiv, ci a unei sume de interese individuale, aplicându-se regulile de la coparticiparea procesuală. Când însă grupului i se recunoaşte, prin lege, calitatea procesuală, se ridică problema de a şti dacă membrii grupului mai pot exercita dreptul la acţiune. în rezolvarea acesteia, trebuie pornit de la faptul că grupul are calitate procesuală numai dacă interesul este colectiv, ceea ce înseamnă că toţi membrii săi au un interes de aceeaşi natură, chiar dacă prejudiciile lor nu sunt egale. În consecinţă, ar avea calitate procesuală activă un membru al grupului care ar invoca un prejudiciu special, ce nu a fost suferit de toţi ceilalţi membri ai grupului; - dreptul la acţiune este exercitat de un grup, care urmăreşte realizarea unui interes colectiv. Prin definiţie, interesul nu este personal, ci este înlocuit cu unul colectiv, însă numai dacă legea acordă expres calitate procesuală activă grupului. Este cazul sindicatelor şi al anumitor asociaţii (pentru protecţia consumatorilor, pentru protecţia mediului) care acţionează fără să urmărească valorificarea unor drepturi substanţiale proprii, ci a unor drepturi ale aderenţilor, aceştia din urmă (aderenţii) fiind destinatarii regulilor de drept ce se urmăresc a fi valorificate; - dreptul la acţiune este exercitat în apărarea unui interes general. În principiu, numai Ministerul Public ar trebui să aibă calitate procesuală şi nici un grup sau persoană nu s-ar putea prevala direct de acest interes, însă violarea unui interes general nu exclude şi violarea unui interes colectiv sau individual. Uneori, legea desemnează anumite organe ca având calitate procesuală pentru valorificarea unui interes ce poate fi considerat ca fiind general. Astfel, art. 39 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, referitor la contestaţia privind constituţionalitatea unui partid politic, prevede că aceasta poate fi formulată de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului (pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităţii membrilor săi) sau de Guvern.
  • 33. Secţiunea a II-a. Clasificarea acţiunilor civile (cererilor de chemare în judecată) §1. Precizări prealabile Înainte de a aborda această problemă, dorim să facem o precizare de ordin terminologic. În literatura juridică se vorbeşte frecvent de «clasificarea acţiunilor civile», însă această terminologie tradiţională este relativ improprie, deoarece acţiunea civilă este uniformă, indiferent de dreptul subiectiv sau de interesul civil ce se urmăreşte a se valorifica. Totuşi, mai ales în practică, dar şi în unele texte de lege, noţiunea de «acţiune» este folosită şi în sensul de cerere de chemare în judecată, deşi aceasta din urmă este numai actul de procedură prin care se pune în mişcare acţiunea civilă. În doctrină, de regulă, acţiunile (cererile de chemare în judecată) sunt clasificate după următoarele criterii: - calea procedurală aleasă de parte pentru a obţine protecţia judiciară a dreptului subiectiv, în funcţie de care deosebim cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale; - scopul material urmărit (de a obţine executarea obligaţiei sau recunoaşterea unui drept), în funcţie de care deosebim, acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni (cereri) în constituire; - natura dreptului subiectiv ce se valorifică, în raport de care distingem acţiuni (cereri) nepatrimoniale şi acţiuni (cereri) patrimoniale, acestea din urmă subclasificându-se în acţiuni (cereri) reale, acţiuni (cereri) personale şi acţiuni (cereri) mixte. Anterior adoptării acestei legi, instanţa supremă a decis că, în scopul prevenirii constituirii unor partide politice care ar putea să propage concepţii contrare ordinii de stat şi de drept în România, trebuie să se recunoască oricărei persoane fizice sau juridice, care justifică un interes, calitatea de a face contestaţie la hotărârea de înregistrare a unui partid - C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1740/1991, în Dreptul nr. 1/1991, p. 110. Ni se pare că soluţia trebuia nuanţată şi că, în orice caz, motivarea este necorespunzătoare, deoarece, s-ar părea că era vorba de un interes general, care, în lipsa unui organ anume desemnat de lege la acea dată, putea fi invocat numai de reprezentantul Ministerului Public. §2. Cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale În funcţie de calea procedurală aleasă de parte, cererile de chemare în judecată se împart în: cereri principale, cereri accesorii şi cereri incidentale. Cererea principală este aceea prin care se declanşează procedura judiciară. Cererea este accesorie dacă rezolvarea ei depinde de soluţia din cererea principală.
  • 34. Cererea incidentală este acea cerere care poate avea o existenţă de sine stătătoare (ca şi cerere principală), dar care este formulată într-un proces deja început. Trebuie precizat că nu întotdeauna actul de procedură, prin care se sesizează instanţa, în întregul său reprezintă cererea principală. Astfel, dacă prin cererea de chemare în judecată se solicită anularea unui contract pentru vicii de consimţământ, repunerea părţilor contractante în situaţia anterioară încheierii contractului, precum şi cheltuieli de judecată, numai capătul de cerere referitor la anularea contractului are caracterul de cerere principală, celelalte, două capete de cerere fiind accesorii, rezolvarea lor fiind în funcţie de soluţia dată capătului de cerere principal. Iar dacă pârâtul formulează o cerere reconvenţională prin care solicită obligarea reclamantului la plata unei sume de bani ce reprezintă dobânzile aferente preţului plătit, cererea respectivă este o cerere incidentală, deoarece ar putea forma obiectul unei judecăţi separate, însă a fost introdusă într-un proces început deja. Această clasificare prezintă interes practic sub următoarele aspecte: - din punctul de vedere al competenţei (materiale şi teritoriale), cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală (art. 17 C. proc. civ.); - există cereri care se pot formula numai pe cale principală (de exemplu, cererea în tăgăduirea paternităţii), ori numai pe cale accesorie (spre exemplu, cererea soţului care solicită ca, în caz de desfacere a căsătoriei prin divorţ, să poarte în continuare numele de familie dobândit prin încheierea căsătoriei); - unele cereri accesorii şi incidentale trebuie rezolvate din oficiu de către instanţa sesizată cu cererea principală (astfel, art. 42 C. fam. obligă instanţa ca, în caz de pronunţare a divorţului, să se pronunţe din oficiu în legătură cu încredinţarea copiilor minori şi stabilirea pensiei de întreţinere); - prin intermediul unor cereri incidentale pot fi atrase în proces terţe persoane, care dobândesc calitatea de parte, iar hotărârea pronunţată le va fi opozabilă; - termenul de apel sau de recurs este cel prevăzut de lege pentru cererea principală, chiar dacă se atacă numai soluţia pronunţată cu privire la cererea accesorie sau incidentală şi care, dacă ar fi formulată separat, ar fi supusă unui alt termen de apel sau recurs. 1 Spre exemplu, termenul de apel sau de recurs va fi cel prevăzut de art. 619 alin. (1) C. proc. civ. (30 de zile de la comunicare) chiar dacă se atacă hotărârea pronunţată într-un proces de divorţ numai în privinţa soluţiei date cu privire la un capăt de cerere accesoriu (încredinţarea copiilor minori, împărţirea bunurilor etc.) - Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2483/1979, în CD. 1979, p. 274. Totuşi, în cazul divorţului prin acordul soţilor, întrucât soluţia din capătul de cerere principal nu este supusă apelului, urmează să se admită că nu îşi găseşte aplicare principiul accesorium sequitur principale, deci hotărârea, în privinţa soluţiei date asupra unei cereri accesorii, este supusă
  • 35. apelului (recursului) în termenul de drept comun. Subliniem că, uneori, se afirmă că nulitatea absolută a unui act juridic se constată, întrucât nulitatea absolută ar opera în puterea legii, din chiar momentul încheierii actului juridic, iar instanţa doar o constată, fără să facă o apreciere proprie. Însă, neexistând nulităţi de drept, indiferent de felul nulităţii, instanţa verifică existenţa sau inexistenţa cauzei de nulitate absolută sau relativă, iar, dacă este cazul, va pronunţa nulitatea, deci va anula actul juridic. În alte cuvinte, cererea prin care se solicită declararea nulităţii absolute a unui act juridic (ca şi cererea în declararea nulităţii relative) este o cerere în realizare, iar nu în constatare. A se vedea, G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele, ed. a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 231. Dacă însă, în contractul sinalagmatic, părţile au prevăzut un pact comisoriu de gradul II, III sau IV, atunci nu ar mai fi vorba despre o cerere în realizare, ci în constatare, întrucât intervenţia instanţei vizează doar constatarea existenţei unei neexecutări culpabile, validitatea pactului comisoriu şi corecta sa aplicare de către partea îndreptăţită (în alte cuvinte, instanţa va constata că a operat rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea în temeiul pactului comisoriu). 80. Rezoluţiunea convenţională. Clauzele contractuale exprese privind rezoluţiunea contractului pentru neexecutare poartă denumirea de pacte comisorii. Ele sunt derogatorii de la prevederile art. 1021 C. civ., în sensul că urmăresc să reducă sau să înlăture rolul instanţei judecătoreşti în pronunţarea rezoluţiunii contractelor. După modul în care sunt redactate, după stipulaţiile pe care le cuprind, pactele comisorii pot să producă efecte mai mult sau mai puţin energice. a) Uneori, pactul comisoriu cuprinde clauza că în caz de neexecutare a contractului de către una dintre părţi contractul se desfiinţează. O asemenea clauză nu face decât să repete prevederile art. 1020 C. civ. şi, aşa fiind, va trebui să se dea curs tuturor regulilor prevăzute pentru rezoluţiunea judiciară, cu posibilităţile de apreciere recunoscute instanţei judecătoreşti, inclusiv posibilitatea de acordare a termenului de graţie. - posibilitate de acordare a unui termen de graţie; - posibilitatea de apreciere recunoscută instanţei judecătoreşti (posibilitatea de constata că rezoluţiunea nu a avut loc pentru ipoteza executării obligaţiei anterior declaraţiei unilaterale de rezoluţiune); - declaraţia unilaterală de rezoluţiune a părţii îndreptăţite; - necesitatea ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege; - b) Alteori, pactul comisoriu cuprinde clauza că în cazul în care o parte nu-şi va executa obligaţiile, cealaltă parte este în drept să considere contractul ca desfiinţat. O asemenea clauză este interpretată în sensul că rezoluţiunea se va opera pe baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii îndreptăţite. Instanţa sesizată de partea care nu şi-a executat obligaţia
  • 36. va putea totuşi să constate că deşi obligaţia nu a fost îndeplinită la termen, totuşi ea a fost executată înainte de a fi avut loc declaraţia de rezoluţiune; aşa fiind, instanţa, deşi nu poate acorda un termen de graţie, poate totuşi să constate că rezoluţiunea nu a avut loc. c) În alte situaţii, pactul comisoriu poate să cuprindă clauza că în caz de neexecutare de către una dintre părţi a obligaţiei sale, contractul se consideră rezolvit de plin drept. În această situaţie se consideră că instanţa judecătorească sesizată nu mai are posibilitatea nici să acorde termen de graţie şi nici să aprecieze asupra oportunităţii pronunţării rezoluţiunii. Rezoluţiunea operează de drept. Totuşi, pentru a opera este necesar ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în întârziere, în formele prevăzute de lege, ştiut fiind că în dreptul nostru civil simpla ajungere la termen a obligaţiei neexecutate nu este suficientă pentru a pune pe debitor în întârziere - dies non interpellat pro hominem. Astfel, spre exemplu, s-a decis că, având în vedere caracterul alimentar al prestaţiei debitorului într-un contract de întreţinere şi faptul că acesta trebuie să fie executată în mod succesiv, obligaţia nu poate fi transformată în bani, fără acordul creditorului. Întrucât, în speţă, pârâtul a încercat în mod unilateral să modifice obligaţia asumată şi că nu a executat în natură întreţinerea la care s-a obligat, acţiunea în rezoluţiune promovată de reclamanta-creditoare a întreţinerii este întemeiată. A se vedea CA. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 637/1999, în C.A.B. Culegere... 1991, p. 52-53. 2 A se vedea Trib. Jud. Maramureş, decizia civilă nr. 1288/1988, în R.R.D. nr. 5/1989, p. 72, precum şi nota redacţiei sub aceeaşi decizie. Aşa cum se precizează într-o decizie a fostului Tribunal Suprem, chiar când părţile reproduc în convenţia lor art. 1020 C. civ. rezoluţiunea contractului nu are loc de drept, ci numai prin hotărâre judecătorească. În acest caz, instanţa are facultatea să acorde cumpărătorului termen de graţie pentru plata preţului (Trib. Suprem, Colegiul civil, decizia nr. 2299 din 18 noiembrie 1955, în CD. 1955,1, p. 55); sau, după cum s-a decis ulterior de suprema instanţă, „dacă pactul comisoriu nu prevede în mod expres rezoluţiunea contractului fără chemare în judecată, urmează că aceasta nu operează decât dacă debitorul a fost chemat în judecată”; a se vedea C.S.J., Secţia civilă, decizia nr. 824 din 5 martie 1999, Buletinul jurisprudenţei 1990- 2003, p. 280. Aşadar, dacă instanţa va constata că debitorul şi-a executat obligaţiile, deşi tardiv, dar totuşi înainte de punerea sa în întârziere, rezoluţiunea contractului nu se va aplica. d) În sfârşit, există şi un pact comisoriu mult mai energic, potrivit căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate
  • 37. prealabilă. O asemenea stipulaţie are drept efect desfiinţarea necondiţionată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligaţia să fi fost adusă la îndeplinire. În legătură cu toate pactele comisorii este necesar să facem însă o primă observaţie generală, şi anume aceea că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluţiunea este creditorul care şi-a executat sau se declară gata să-şi execute obligaţiile. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea silită a contractului şi de a nu se ajunge la rezoluţiune. Debitorul care nu şi-a executat obligaţiile nu are dreptul de a pretinde rezoluţiunea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever. Înscrierea unor pacte comisorii exprese, cu excepţia primului exemplu de mai sus al pactului care repetă prevederile art. 1020 C. civ., nu mai face necesară intervenţia instanţei judecătoreşti. Dacă totuşi se apelează la ea, instanţa va putea face numai verificările pe care înseşi clauzele convenţionale de rezoluţiune le permit. §3. Acţiuni (cereri) în realizare, acţiuni (cereri) în constatare şi acţiuni (cereri) în constituire În funcţie de scopul material urmărit, se disting: cererile (acţiunile) în realizarea dreptului, cererile (acţiunile) în constatare şi cererile (acţiunile) în constituire de drepturi. a) Acţiunile (cererile) în realizarea dreptului (numite şi în condamnare, în adjudecare sau în executare), consacrate de art. 109 alin. (1) C. proc. civ., sunt acelea prin care reclamantul ce se pretinde titularul unui drept subiectiv solicită instanţei să îl oblige pe pârât la respectarea dreptului, iar dacă acest lucru nu mai este posibil, la despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Aşadar, prin cererea în realizare reclamantul urmăreşte condamnarea pârâtului, adică obligarea acestuia, prin hotărâre, la executarea obligaţiei corelative dreptului subiectiv afirmat, iar, în caz de nevoie, hotărârea va putea fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită. În practică, cererile de chemare în judecată care fac parte din această categorie sunt cele mai frecvente: - cererile în revendicare, - cererile prin care se solicită plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, - predarea unor bunuri, - îndeplinirea unor obligaţii contractuale, - cererea prin care se solicită anularea unui act juridic (indiferent că s-ar invoca o cauză de nulitate relativă sau de nulitate absolută), - cererea prin care se solicită instanţei pronunţarea rezoluţiunii sau rezilierii etc. b) Prin acţiunile (cererile) în constatare (numite şi cereri în recunoaşterea dreptului sau în confirmare), reglementate de art. 111 C. proc. civ., reclamantul solicită instanţei numai să constate existenţa unui drept
  • 38. subiectiv al său, ori inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa, deci, reclamantul solicită constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic concret. Datorită faptului că reclamantul nu urmăreşte condamnarea pârâtului, hotărârile pronunţate cu privire la cererile în constatare nu pot fi titluri executorii, nefiind susceptibile de executare silită. Este vorba, desigur, de soluţia dată capătului principal de cerere (indiferent dacă cererea în constatare a fost admisă ori respinsă), însă, dacă s-au acordat şi cheltuieli de judecată, această dispoziţie a instanţei poate fi pusă în executare silită. S-a subliniat, în mod justificat, că din împrejurarea că hotărârea pronunţată într-o cerere în constatare nu constituie titlu executoriu nu trebuie trasă concluzia că judecata cererii în constatare s-ar face după procedura necontencioasă, iar nu după cea contencioasă . Cererea în constatare are un caracter subsidiar faţă de cererea în realizare, urmând a se respinge ca inadmisibilă dacă partea poate cere realizarea dreptului. Se consideră că art. 111 C. proc. civ. se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv la contestaţia la executare, iar nu numai la cererile în realizare de drept comun. În practică, uneori, problema de a stabili dacă partea are sau nu la îndemână calea unei cereri în realizarea dreptului ridică unele dificultăţi. Exemplificativ, menţionăm că ar fi admisibilă cererea în constatare în următoarele situaţii: - dacă unul dintre soţi solicită să se constate că unul sau mai multe bunuri dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ori, dimpotrivă, sunt bunuri proprii (partajarea bunurilor în timpul căsătoriei neputându-se face decât pentru motive temeinice); - dacă debitorul, înainte de declanşarea executării silite, solicită să se constate că a intervenit prescripţia dreptului creditorului de a cere şi obţine executarea silită (o eventuală contestaţie la executare ar urma să fie respinsă ca prematură, deci debitorul nu are la îndemână o cerere în realizare decât după ce s-a declanşat executarea silită); - când constructorul pe terenul altuia solicită instanţei să constate calitatea în care a construit (în intervalul de timp cuprins între momentul edificării construcţiei şi cel al invocării accesiunii imobiliare artificiale, constructorul nu are la îndemână o cerere în realizarea drepturilor sale potrivit art. 494 C. civ. sau născute în temeiul convenţiei încheiate cu proprietarul terenului) etc. Cererea în constatare nu se confundă cu cererea privitoare la constatarea unor situaţii de fapt în cadrul procedurii de asigurare a dovezilor (art. 235-241 C. proc. civ.) şi nici cu constatarea, de către notarul public, a unor fapte arătate de lege (art. 91-92 din Legea nr. 36/1995). De altfel, din împrejurarea că art. 111 C. proc. civ. vorbeşte despre cererea pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, rezultă în mod clar că, în cazul în care se solicită constatarea unei situaţii de fapt, în temeiul art. 111 C. proc. civ., cererea se respinge ca inadmisibilă.
  • 39. Spre exemplu, cererea este inadmisibilă: - dacă se solicită instanţei să constate identitatea de persoană dintre reclamant şi cel care figurează cu un alt nume într-un act juridic; - dacă se solicită să se constate că un înscris s-a pierdut în anumite împrejurări etc. În schimb, nu ar fi vorba despre o situaţie de fapt, ci despre un raport juridic (deci, cererea în constatare ar fi admisibilă), dacă s-ar solicita constatarea: - existenţei consimţământului pârâtului la efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire a imobilului; - calităţii în care o persoană a construit pe terenul altei persoane (constructor de bună-credinţă, de rea-credinţă ori constructor în temeiul unei convenţii cu proprietarul); - inexistenţa unor raporturi de rudenie între reclamant şi pârât etc. Cererile în constatare sunt clasificate, la rândul lor, în cereri în constatare pozitive şi cereri în constatare negative, după cum se solicită constatarea existenţei unui drept (unui raport juridic substanţial între reclamant şi pârât), respectiv constatarea inexistenţei unui drept al pârâtului, clasificare ce rezultă din chiar prevederile art. 111 C. proc. civ. În literatura de specialitate, cererile în constatare mai sunt clasificate în declaratorii, interogatorii şi provocatorii. 1 C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3107/1994, în B.J. 1994, p. 85. 2 V.M. Ciobanu, voi. I, p, 293. Acţiunea în constatare judecându-se după regulile aplicabile procedurii contencioase, este necesară, printre altele, existenţa unui pârât. Tocmai de aceea, s-a decis că dacă reclamanta solicită instanţei să constate că este unica moştenitoare a unei anumite persoane, fără însă a arăta cu cine înţelege să se judece, cererea de chemare în judecată se va anula, în temeiul art. 133 C. proc. civ. - CA. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 594/1998, citată de G. Boroi, op. cit, voi. I, p. 476, nr. 26. 3 Este inadmisibilă acţiunea în constatare prin care se solicită a se constata că între părţi a intervenit o convenţie privind vânzarea-cumpărarea unui teren, întrucât partea interesată poate să ceară direct realizarea dreptului, prin constrângerea debitorului la executarea prestaţiei asumate - C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1533/1993, în B.J. 1993, p. 134. 4 Dacă reclamanta avea deschisă calea unei acţiuni în contencios administrativ pentru realizarea dreptului său, acţiunea în constatare este inadmisibilă - CA. Galaţi, în Sinteza practicii judiciare 1996, p. 80. 5 Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 3/1974, pct. 2, în îndreptar interdisciplinar, p. 233. 6 Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1629/1967, în CD. 1967, p. 280. Acţiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găseşte în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre
  • 40. judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedeşte că acest drept îi este contestat de pârât (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1528/1978, în R.R.D. nr. 3/1979, p. 52; CA. Iaşi, decizia civilă nr. 799/1997, în Culegere 1997, p. 48), deoarece nu are la îndemână calea unei acţiuni în realizare, respectiv a acţiunii în revendicare, aceasta din urmă presupunând existenţa unui proprietar neposesor şi a unui posesor neproprietar (Trib. Bucureşti, secţia a III-a civilă, decizia nr. 2140/1997, în Culegere 1993-1997, p. 270). 2 Jud. Constanţa, sentinţa civilă nr. 6412/1972, în R.R.D. nr. 8/1973, p. 123. 3 Trib. Jud. Timiş, decizia civilă nr. 327/1984, în R.R.D. nr. 7/1984, p. 57. 4 Calitatea de constructor de bună-credinţă nu poate fi opusă de către persoana care a construit pe terenul altuia decât proprietarului acelui teren, singurul care are calitate procesuală pasivă într-o acţiune intentată pentru constatarea unei asemenea situaţii juridice - Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 15/1997, în Culegere 1993-1997, p. 303. 5 Dacă reclamantul nu se referă la un drept determinat sau determinabil, ci solicită să se constate că nu are nici un fel de datorie către pârâţi, acţiunea este inadmisibilă - Trib. jud. Cluj, decizia civilă nr. 12/1983, în R.R.D. nr. 6/1983, p. 55. Cererile declaratorii ar fi acelea prin care se solicită instanţei constatarea existenţei sau inexistenţei unui raport juridic. Cererile interogatorii ar fi acelea prin care, în mod preventiv, titularul dreptului cheamă în judecată o persoană care ar putea eventual să-i conteste dreptul, pentru a răspunde şi a se lua act dacă recunoaşte sau nu dreptul, deci ar fi acele cereri prin care reclamantul se îndreaptă împotriva unei persoane pentru a o obliga să se pronunţe asupra unei facultăţi de opţiune (se dă ca exemplu cererea prin care moştenitorii legali cheamă în judecată o persoană care se pretinde legatar universal, pentru a fi obligată să exhibe testamentul, în caz contrar confirmându-se drepturile lor asupra întregii averi a defunctului). Este calificată ca provocatorie acea cerere prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său (ar trebui adăugat faptul că tulburarea se bazează pe un pretins drept al pârâtului, altfel cererea în constatare ar fi inadmisibilă); pârâtul este provocat să îşi valorifice pretenţiile, respectiv să încerce să îşi dovedească dreptul, sub sancţiunea de a nu-l mai putea invoca dacă nu şi-l demonstrează (ca exemplu: - cererea posesorie bazată pe o tulburare ce rezultă dintr-un act juridic care încalcă posesia sau folosinţa paşnică a titularului, - cererea prin care se solicită constatarea prescripţiei dreptului de a cere şi obţine executarea silită a unui debit). S-au exprimat şi rezerve faţă de această clasificare a cererilor în constatare, arătându-se că, pe de o parte, ea nu prezintă utilitate practică,