Cum se taie pomii fructiferi

1. Taierea pomilor fructiferi
1
Taierea pomilor fructiferi
Conform lui Mohácsy Mátyás taierea pomilor fructiferi „este o operaiune de cultivare prin care se taie
înapoi unele pari verzi sau lemnoase ale plantelor fructifere, sau chiar ramura în sine, si se fac mici incizii,
raniri pe suprafaa ramurilor, în interesul scopului de cultivare.”
De-a lungul timpului, importana taierii
pomilor era apreciata în mod diferit. De-seori
unii vârstnici susin ca: pe vremuri
nu am taiat, nu am stropit pomii, si totusi întot-deauna
dadeau roade! Într-adevar aa este, însa
nu trebuie uitat faptul, ca deoarece acesti pomi nu
erau protejai împotriva bolilor i daunatorilor, i
din acest motiv probabil calitatea acestor roade nu
ar corespunde standardelor de azi.
Probabil muli au constatat, ca în unii ani po-mii
sunt plini de fructe mici, iar în ali ani fructele
sunt mult mai puine dar mai bine dezvoltate. Spe-cialistii
numesc acest fenomen rodire secveniala
(alternana). Motivul principal al acestui fenomen
(pe lânga multe altele) este neefectuarea taierilor
regulate. Deci prin taierile regulate:
• se poate obine forma dorita a coroanei (taiere
de formare);
• cream i meninem echilibrul recoltei. Prin
aceasta înelegem dezvoltarea unor noi ramuri
roditoare în ecare an, care în afara altor fac-tori
(polenizare, vreme, nutriie, etc.) garan-teaza
o recolta constanta;
• prin taierea excesului de coroana (taiere de
rarire) facem posibila ca coroana sa primeas-ca
cantitatea necesara de lumina, sa e aeri-sita,
dar prin asta contribuim i la e cienti-zarea
proteciei plantei. Pe parcursul taierilor
efectua te atât în perioada de repaus cât i în
perioada vegetativa, avem oportunitatea de
a îndeparta i distruge parile ranite, bolna-ve
i infectate ale pomilor. Nu este necesar sa
apucam stropitorul imediat ce apare un lastar
sau o creanga infectata; este mult mai uoara
i economicoasa îndepartarea lor prin taiere.
„Protecia plantelor prin taiere” este un pro-ces
de lucru obligatoriu în cultivarea integrata,
cultivarea bio i în cazul plantelor bacifere;
• putem întineri crengile roditoare, i în caz de
nevoie i coroana pomilor (taiere de întinerire);
• putem limita întinderea plantei, pastrându-i
proporiile i dimensiunile indicate. Acest fapt
este important, pentru ca în scopul îngrijirii
plantelor i a solului, într-o anumita suprafaa
de cultivare trebuie sa meninem plantele.
Celalalt motiv este despuierea în sus. Aceea
coroana este „folositoare”, a carei ramuri de
(Ma .,

2. )
structura sunt pline cu crengi roditoare, por-nind
de la trunchi i terminând în vârf, i nu
cea care rodete numai în vârf.
Practic taierea se poate realiza prin doua me-tode:
prin taiere de formare, si taiere de rarire.
Efectele celor doua procedee de taiere este diferita.
Taierea de formare stimuleaza creterea lastarilor,
deoarece prin îndepartarea mugurilor de vârf, se
elimina i compuii chimici produi de ei, care
împiedica cresterea mugurilor poziionai mai jos.
Drept rezultat coroana se îndeasa, ceea ce poate i
nefavorabil în perioada de rodire, însa în perioada
de formare este necesara în multe cazuri. Desigur
nu este totuna cantitatea taiata din coroana. Cres-terea
de ateptat a ramurii verticale, în funcie de
taiere, este ilustrata în Fig. nr. 1
Pe ramurile netaiate, sau taiate puin vor creste
relativ mai puini lastari lungi, lastarii inferiori vor
scuri si vor deveni pari roditoare. Cu cât taierea
este mai puternica, cu atât va mai puternica for-marea
de lastari (si din aceasta cauza este incorecta
taierea prea accentuata a nuielelor superioare, în
scopul limitarii înalimii). Taierea ramurilor la ciot
este teoretic cea mai drastica soluie, totusi lastarii
crescui vor puini si slabi, deoarece mugurii in-feriori
conin în cea mai mare cantitate substanele
care împiedica cresterea, respectiv lastarii noi vor
putea rasari numai din muguri ascunsi.
Fig. nr. 1
Creterea de ateptat a nuielei verticale
în cazul diferitelor taieri
(Sursa: Sipos, 2009)

3. Taierea pomilor fructiferi 2
Taierea de rarire înseamna îndepartarea totala
a parii de coroana respective; acesta se poate face
si pâna la tulpina. Fundamental aceasta metoda
de taiere este folosita mai ales la plantele ajunse
la vârsta de rodire. Contrar cu taierea de formare
– deoarece efectul de moderare al cresterii mugu-rilor
superiori ramâne – nu accentueaza cresterea
lastarilor lungi, mai degraba sprijina dezvoltarea
de pari roditoare.
Puterea de rasarire a mugurilor nuielelor nu
este determinata numai de lungimea nuielelor, de
metoda de crestare aplicata etc., ea este in uenata
si de unghiul nuielei faa de verticala, ilustrara în
Fig. nr. 2
Nu se recomanda cresterea ramurilor de structura
în unghi orizontal deoarece, aa cum este ilustrat
si în gura, la baza acestor ramuri viitoare vor
creste lastari (nuiele) puternici, iar în vârf parile
roditoare vor scurte. Din aceasta cauza se în-tâmpla
deseori, ca ramura de structura sa nu poate
dezvoltata mai departe. Acest unghi este potrivit
pentru dezvoltarea de astfel de crengi roditoare,
care în timp vor schimbate pe nuiele mai joase,
sau vor taiate de tot.
Curbarea verticala în jos este speci ca asa numi-tei
taieri de creanga lunga singulara (cu mugur în
vârf). Sub greutatea fructului creanga se îndoaie
formând un arc, de-a lungul lui apar niste lasta-ri
tari, care în timp pot sa preia funcia roditoare
a crengii iniiale. Pe aceasta trasatura se bazeaza
taie rea folosita la piersic, soc negru, dar practic
aa trebuie taiai i semiarbustii.
Tratarea ranilor de taiere
Pe parcursul taierii provocam raniri. Aceste rani
asigura prin ele patrunderea bolilor infecioase în
pom. Cel mai des afectai sunt pomii sâmburosi –
în primul rând piersicul si caisul – care pot suferi
de uscarea crengilor, de cele mai multe ori cauzate
de bacteriile Pseudomonasos si Leukosis; dar aici se
încadreaza i cancerul nectrial (Nectria galligena)
la mar (mai rar la par), si alte boli ale parilor lem-noase.
Cea mai comuna, si cea mai grava este usca-rea
crengilor sâmburosilor. Aceasta boala poate
i cauzata de doua bacterii, separat sau împreuna.
Acestea sunt bacteria Pseudonomas syringae pv.
syringae si ciuperca Leucostoma (Cytospora) cinta,
comportamentul, construcia biologica si prefe-rin
ele de mediu ale celor doua ind asemanatoa-re.
Cei mai expusi acestor infecii sunt piersicul si
caisul, însa ele pot afecta si ceilali sâmburosi.
Simptomele infeciei apar prima data primava-ra,
sau la începutul verii. La început frunziul de-vine
verde palid, mai începe a se o li, dupa care
se usuca. Se usuca întreaga ramura, iar în unele
cazuri mai grave moare însui pomul. Pe parile
muribunde pot aparea rani canceroase, chiar si
rasina. În parile de sub creanga moarta rasar las-tari,
iar în cazul morii pomului la baza tulpinii.
Pe parile mai groase apariia unor protuberane
pe suprafaa scoarei semnalizeaza prezena in-fec
iei (a ciupercii), protuberana ind cauzata de
înmulirea infeciei sub scoara. Agenii patogeni
se înmulesc în zilele de toamna, datorita vremii
racoroase si a precipitaiilor. Pentru infectare este
nevoie de ranire, aceste rani sunt cauzate de cele
mai multe ori de uneltele de cultivare, de taiere,
dar pot aparea si datorita rosului animalelor sau
de gelivura, care creeaza condiii prielnice patrun-derii
agenilor patogeni. De asemenea si mugurii
de rod (mai ales la cais) îngheai iarna, i cazui
primavara timpurie pot surse de ranire.
În continuare se începe o procedura de auto-induc
ie. Agenii patogeni consuma rezervele de
glucide a pomilor, si astfel pomii devin mai sensi-bili
la ger, se deterioreaza, slabeste. În pomul slabit
daunarea se intensi ca i se raspândeste repede.
Infecia distruge esutul de oem i cambiul, prin
aceasta se opresc funciile vitale ale pomului, si ca
urmare se începe o lirea rapida si uscarea. Agenii
patogeni suporta, chiar agreeaza temperaturile
reduse, pentru a infecta au neaparata nevoie de
precipitaii, respectiv de umezeala. Din iarna pâna
în primavara copacii sunt într-o stare de repaus, i
capacitatea lor de aparare este mai scazuta.
Prin urmare, una dintre metodele de aparare
împotriva infeciilor este alegerea corecta a peri-oadei
de taiere. Taierea trebuie efectuata primava-ra,
în preajma sau chiar dupa înmugurirea po-milor,
dar înaintea în oririi lor. Din pacate acest
interval de timp este foarte scurt, i în plus luc-rând
în coroana, sau îndepartând crengile taiate,
exista riscul de a rupe muli muguri de oare. În
orice caz, dupa taiere ranile produse trebuie închi-se
cu substane de tratare a ranilor. Pe parcursul
taierii sa nu uitam sa îndepartam si ranile cance-roase.
Stropirea de spalarea a pomilor cu soluii
cu coninut de cupru poate e cienta dupa des-frunzire,
respectiv primavara, în perioada care
precede înmugurirea.
Deoarece taierile efectuate în perioada de
repaus are multe dezavantaje din punct de vede-
Fig. nr. 2
Rasarirea de ateptat la nuiele netaiate,
a ate în unghiuri diferite
(Sursa: Sipos, 2009)

4. Taierea pomilor fructiferi
3
re al sanataii plantei, este recomandata efectuarea
acestor activitai la sfârsitul verii, sau la începutul
toamnei.
PLANIFICAREA TAIERILOR
Perioada de repaus vegetativ
Mai demult perioada de repaus era considerata ca
perioada optima pentru efectuarea taierilor pomi-lor.
Aceasta operaiune se poate efectua de la des-frunzire
pâna la înmugurire cu condiia ca tempera-tura
sa e peste -5 oC. De la caldura mâinii suprafaa
crengii se încalzeste si prin urmare pot aparea pete
de ger. În perioada de repaus se poate stabili mai
precis masura cresterii lastarilor, înmulirea parilor
roditoare si densitatea coroanei.
Taierile de iarna respectiv de sfârit de iarna
la pomacee se pot efectua pâna la înmugurire,
cel puin în situaia, când taierea afecteaza toate
parile pomului. La taierile târzii, având aceeai
masura i metoda ne putem atepta la scaderea
anselor de formare a fructelor i la o cantitate mai
mare de fructe cazute.
Pomii sâmburosi au o reacie mai puin nefa-vorabila
la taierea târzie. În cazul unora, (precum
piersicul si caisul) din motive de sanatate a plantei,
este de dorit taierea între perioada de înmugurire
si cea de în orire.
Taierea în verde cuprinde diferite intervenii
de taiere efectuate în perioada de vegetaie. Taieri-le
principale în verde sunt: taierea de dupa înmu-gurire,
dupa caderea petalelor, selecia de lastari
în a doua parte a lunii iulie, scurtarea lastarilor,
taierea de vara si taierea efectuata dupa recoltare.
Taierea de dupa înmugurire
Este recomandata la taierile de formare a coroa-nei
pomilor tineri. În cazul pomilor roditori, acest
tip de taiere poate bene ca în acei ani, când
plantaiile au fost afectate de geruri puternice,
care au dus la moartea esutului cambial. În aceste
cazuri, întârzierea taierii poate ajuta la regenera-rea
esutului cambial, datorita efectului de furni-zare
a auxinului mugurilor. La pomacee aceasta
operaiu ne se poate efectua pâna ce muguri sunt
verzi, la la ceilali pâna în faza de îmbobocire.
Operaiunile de taiere nu sunt recomandate
în starea de plina în orire la nici o specie de pom
fructifer, deoarece pot avea efecte grave asupra for-marii
fructelor.
Taierea dupa caderea petalelor
Taierile de limitare a înalimii, efectuate la 1-3 sap-tamâni
dupa caderea petalelor (în cazul pomilor la
care înalimea ajuns prea mare), înseamna taierea
de dimensiuni de unu sau doi ani, respectiv în ca-zul
plantelor ajunse la vârsta de 3 ani, la înalimea
de nitiva. Taierile facute în aceasta perioada duc
la reaciile de cretere cele mai reduse.
Selecia de vara a lastarilor
Practic de aceasta categorie aparine i freciona-rea
sau orbirea (reducerea capacitaii de rasarire a
mugurilor). În cadrul acestei operaiuni este reco-mandata
frecionarea primilor 4 muguri de cres-tere
a ai sub ramura principala a puieilor a ai
sub formare. Executarea cât mai devreme a acestei
operaiuni ajuta la dezvoltarea si forti carea axei si
a ramurii principale de structura, pe când unghiul
lastarilor care rasar sub acesti muguri orbii va ap-ropiata
de un unghi orizontal dorit.
Selecia lastarilor si îndepartarea unei pari a
lastarilor în exces reprezinta o parte din taierea
de formare. La pomii seminosi (pomacee) aceas-ta
operaiune este recomandata în a doua parte a
lunii iunie deoarece în aceasta perioada mugurii
laterali ai lastarilor pastrai sunt mai generativi
decât în alte perioade.
Conform unor experimente în cazul marului,
taierea lastarilor în preajma lui 20 iunie este cea
mai e cienta pentru încetinirea volumului creste-rii.
La pomii roditori aceasta operaiune reduce i
marimea roadelor, de aceea este indicata analiza-rea
necesitaii aplicarii acestei operaiuni. În cazul
pomilor sâmburosi, taierile de selecie sunt optime
la lastarii cu lungimea de 20-25 cm. Pe parcursul
acestei munci se pot îndeparta lastarii gemeni, sau
lastarii desi de sub ramurile de structura.
Scurtarea (ciupirea) lastarilor, poate avea ca re-zultat
forarea ramurilor pentru bifurcare la speciile
care nu sunt predispuse la bifurcari favorabile, iar
în cazul pomaceelor afectai de ger, stoparea cres-terii
lastarilor poate bene ca în ceea ce priveste
reducerea caderii fructelor în luna iunie. Ciupirea
lastarilor se poate repeta de mai multe ori. La ni-velul
plantaiilor mai mari aceasta operaiune poa-te
considerata ca una dintre cele mai importante
procese de lucru, aplicate contient.
Taierea de vara
Chiar si dupa taierile de formare si de întreinere
efectuate cu cea mai mare grija se pot forma lastari
în numar i cu direcii nedorite. Lastarii în poziie
periferica împiedica patrunderea luminii în co-roana,
respectiv acoperirea uniforma cu lichid de
stropit, deci scad e cacitatea proteciei plantelor.
Prin taierile de vara putem reduce aceste efecte ne-favorabile,
putem îmbunatai astfel calitatea fruc-telor.
Efectuarea acestor proceduri la mar, par si pier-sic
este recomandata în anii în care cantitatea de
fructe este sub cel armonic.
Condiia importanta a executarii acestei taieri
este ca starea de sanatate a frunziului sa e excelen-ta.
Taierile de vara efectuate asupra frunziului,

5. Taierea pomilor fructiferi 4
continuarea scurtarii ei prin taiere, din cauza
excesului de fructe, al secetei sau al eventualilor
daunatori au un efect negativ atât asupra calitaii
fructelor (asupra marimii) cât si asupra recoltei
anului urmator.
Taierile de vara, în afara de înlaturarea lastari-lor
lacomi neîndepartai mai devreme, respectiv
al lastarilor periferici verticali, se refera numai la
taierea respectiv rarirea crengilor tinere, de 1-2 ani.
Îndepartarea crengilor mai vechi pot cauza redu-cerea
cantitaii de roade (Figura nr. 3).
Cu cât pomii taiai prezinta creteri mai puter-nice,
cu atât trebuie sa avem o grija mai mare ca sa
taiem crengile pâna la ciot. La astfel de pomi, co-iturile
de vara, sfârsitul verii – mai ales cele groa-se
– vor reprezenta focarele de rasarire a lastarilor
(lacomi) din anii viitori. Lastarii se raresc doar. Sa
nu efectuam nici o alta operaiune de taiere în cursul
verii.
Perioada optima pentru executarea taierii de
vara începe atunci, când majoritatea lastarilor
dezvolta muguri terminali. Aceasta perioada di-fera,
depinde de fora de crestere, respectiv de
predispoziie de dezvoltare a mugurilor de vârf, la
diferitele soiuri de pomi fructiferi.
În general se poate formula, ca taierea paru-lui
se recomanda a se executa în a doua jumatate
a lunii iulie, a marului – depinzând de soi – de la
sfârsitul lui iulie pâna la începutul sau mijlocul lui
septembrie, a pomilor sâmburosi, mai ales a ciresu-lui
si visinului, imediat dupa recoltare, a lastarilor
mai puternici ai prunului între iulie si august, iar a
piersicul pe la sfârsitul lui iunie, începutul lui iulie,
eventual în luna august.
Taierea de vara executata în perioada, masura
si în modul optim – în cazul pomilor seminosi –
prin îmbunatairea patrunderii luminii în coroa-na,
la fruct, i prin încetinirea procesului de coa-cere
a acestora:
• îmbunataeste calitatea de depozitare a fructului,
• mareste raportul fructelor colorate corespun-zator,
• în anumii ani îmbunataeste capacitatea
funcionala a orilor, astfel contribuind la
creterea ansei de formare a fructelor, i pâna
la urma marete sigurana roadelor,
• reduce cresterea de lastari anul viitor, deoa-rece
închiderea lastarilor în muguri terminali
se petrece mai devreme,
• îmbunataete condiiile de stropit (acoperi-rea
cu substana de stropit).
Experimentele facute la plantaiile de visini si ciresi
au aratat ca taierile efectuate dupa recoltare – la
sfârsitul lui iunie si începutul lui iulie – au avut ca
rezultat dezvoltarea mai multor muguri orali si a
unei cantitai mai mari de fructe în anul urmator.
În cazul soiurilor de prun care au o crestere ac-centuata,
îndepartarea crengilor în surplus înca
din lunile iulie ajuta la o mai buna dezvoltare a
marimii i culorii fructelor, si reduc cantitatea de
lucru necesar în anul urmator.
Taierea de vara a caisului este ideala în luna iu-lie;
aceasta metoda de taiere era cunoscuta în de-ceniile
precedente sub numele de Taiere-Sitt , însa
în ultimii s-a uitat de ea complet.
Taierea de vara a soiurilor de plante bacifere este
recomandata a se face cât mai devreme, direct dupa
recoltare.
Taierea seminosilor (pomaceelor)
dupa recoltare
La parul, si marul cu creteri puternice, cu o durata
de vegetaie îndelungata, care dezvolta mugurii de
vârf prea încet, se poate aplica taiere de iarna to-tala.
Se recomanda executarea acesteia de la juma-tatea
a doua a lunii august pâna la începutul lui
octombrie. Aceasta perioada se poate folosi numai
în primii 3-4 ani ai plantaiei, scopul principal -
ind încetinirea forei de cresterii.
În cazul plantaiilor mai în vârsta de patru ani, ac-tivitatea
vegetativa exagerata poate contrabalan-sata
i prin alte intervenii de reducere a creterii.
La plantaiile intensive de tip nou, cu pomi mai
numerosi si mai scunzi, importana si funcia taie-rii
s-a schimbat.
La aceste plantaii, taierea are o funcie de control
în crearea unei armonii multidirecionale. Dimen-siunile
mai mici ale pomilor fac posibila mai buna
vizibilitate.
NOIUNILE DE BAZA
MAI IMPORTANTE PRIVIND TAIEREA
Copac de forma
Forma de coroana care semana cu o forma geo-metrica
(cub, piramida, cilindru etc.) sau cu un
obiect de folosina (mai ales candelabru). Crearea
acestor forme necesita multa experiena si rabda-
Fig. nr. 3
Taiere de vara
(Sursa: Papp, 2003)

6. Taierea pomilor fructiferi
5
re. De aceea în trecut aceasta metoda de taiere era
privita ca arta cultivarii.
Taierea de formare
Taierea executata în perioada neroditoare asupra
formei coroanei. Ea are ca scop crearea cât mai ra-pida
a formei coroanei. În acest scop în general se
utilizeaza taieri cu diferite intensitai.
Axa centrala falsa
Axa principala se taie pâna la un lastar sau o nuia
concurenta. Scopul este stimularea rasaririi de las-tari
în parile chelite. Trebuie lasata ca axa falsa
numai concurentul care se înala perpendicular.
Taierea la ciot (Pillar)
Este un procedeu de taiere care servete la înnoi-rea
(vezi întinerire) coroanei, respectiv la schim-barea
crengilor roditoare în cazul coroanelor de
tip fus (Fig. nr. 4).
Crengile roditoare de 3-4 ani sunt taiate regulat
la un ciot de 4-5 cm. Din lastarii rasarii din mu-gurii
ascunsi ai ciotului sunt lasai doar cei orizon-tali,
care vor deveni noile pari roditoare. În cazul
pomilor sâmburosi, cioturile pot si mai lungi, de
aproximativ 30-40 de cm.
Mugurii de vârf
Este ultimul mugurul a at la capatul, vârful las-tarului,
sau a crengii. Acesta poate mugur mixt,
mugur de lastar, sau în caz excepional chiar si
mugur de oare.
Chelirea copacului (bici)
Printre mugurii laterali ai nuielei sunt foarte pui-ni,
sau nu exista deloc muguri de lastar, de aceea
nu se creeaza lastari laterali. Acest fenomen este
speci c unor soiuri de cires si visin.
Taierile de radacina
Este utilizata pentru moderarea cresterii de lastari.
Se aplica la acele forme de coroana, care prezinta
cretere puternica. Taierea se efectueaza cu un disc
de laime mare, sau cu un cuit, la adâncimea de
40-50 cm i la o distana de 40-60 cm de la trunchi,
în ambele pari ale trunchiul.
Schimbarea poziiei lastarului
(legare, agaare de greutai)
În scopul accelerarii formarii parilor roditoare,
respectiv pentru meninerea unghiului dorit al
ramurilor de structura deseori trebuie sa schim-bam
unghiul original al lastarilor, nuielelor. S-au
raspândit mai multe procedee, i sunt ilustrate
în imaginea alaturata. În toate cazurile trebuie
avut grija ca partea legata sa nu se îndoaie arcuit.
Aceas ta operaiune poate executata de la mijlo-cul
lui august sau în primavara (în martie) când
nuielele sunt pe jumatate lemnosi, si pot îndoii
cu usurina (Fig. nr. 5).
Selecie de lastari
Taiere folosita mai ales în perioada taierii de for-mare,
prin care putem accelera formarea coroanei.
În timp de rodire aceasta operaiune ajuta la pat-runderea
luminii în coroana. Prin procesul de se-lec
ie îndepartam lastarii care nu sunt folositori în
formarea coroanei:
• lastarii mult prea inferiori,
• lastarii lacomi,
• lastari de baza (doar la pomii dezvoltai),
• lastarii accidentai sau infectai (de ex. arsura
bacteriana la pomacee),
Fig. nr. 4
Lastar rasarit din ciot
(Foto: Sipos, 2009)
Fig. nr. 5
Schimbarea poziiei lastarului prin legare
respectiv prin agaare de greutate
(Sursa: Sipos, 2009)

7. Taierea pomilor fructiferi 6
• lastarii crescui abrupt din crengi de structura,
• lastarii concureni.
Depinzând de scopul taierii, efectuarea lucrarilor
se poate face în perioade diferite.
Daca dorim sa îndepartam devreme lastarii ne-dori
i, mugurii poziionai în sus, sau în jos, sau
mugurii concureni de pe ramurile de structura,
putem sa frecionam i lastarii de 1-2 cm. Aceasta
munca se poate face foarte repede. Poziia lastari-lor
ramai pe laturile nuielelor este identica cu cea
a oaselor pestelui pe coloana vertebrala, de aceea
mai numim aceasta construcie de structura si
structura de coasta de peste.
Executarea seleciei lastarilor poate în funcie
de lungimea acestora, sau de perioade. De obicei
aceste taieri se efectueaza în mai sau iunie la las-tarii
de 20-25 cm. Selecia de lastari mai târzie
(august, sep tembrie) se poate face pentru accele-rarea
formarii coroanei, sau pentru îmbunatai-rea,
intensi carea co loritului fructelor. În acest
ultim caz îndepartam numai acei lastarii mai lun-gi
(sau îi taiem mai scurt), care umbresc fructele.
Aceasta munca nu trebuie executata nechibzuit,
pentru ca poate si pagubitoare. În anii în care
numarul ore lor însorite este mare, sunt dese zilele
caniculare si creste intensitatea radiaiilor UV. Pe
suprafaa fructelor expuse brusc luminii puternice
– mai ales la soiurile merelor de iarna – pot aparea
pete de arsuri de soare. Aceste pete la început au o
culoa re albicioasa i apoi devin maro. Aceste mere
sunt nepotrivite consumului în stare proaspata.
Ciupirea lastarilor
Cu aceasta intervenie se poate încetini intensitatea
cresterii lastarului, respectiv cu ea putem selecta
lastarii dorii din cei rasarii din ciot. De obicei se
aplica la taierile de formare a coroanelor intensive.
Pentru oprirea temporara a cresterii lastarilor
ciupim doar partea de vârf (vela) a lastarului. Daca
lastarul este ciupit (scurtat) pâna la a 3-4-a frunza
inferioara, din mugurii de subsuoara ai frunzelor
vor rasari noi lastari, care în mare parte vor deveni
pari roditoare (Fig. nr. 6).
Întinerire
Consta în taierea puternica a parii de coroana mai
batrâna la rami caii mai joase sau la ciot, în inte-resul
formarii mai intensive al lastarilor. Variante-le
operaiunii:
• întinerirea parii roditoare: de exemplu taierea
nodurilor roditoare ale marului si ale parului
la un inel inferior;
• întinerirea ramurilor roditoare: taierea la nuia,
creanga, sau la ciot (metoda Pillar);
• întinerirea pariala a coroanei: rarirea pariala
a crengilor, mai apoi taierea celor ramase la
rami caii inferioare;
• întinerirea completa: rarirea ramurilor de
structura ale coroanei, si taierea celor ramase
la cioturi de 1-1,5 m.
Radacina accesorie
Este radacina caracteristica plantelor înmulite nu
prin samâna, ci prin alte pari de planta (lastar,
creanga, radacina sau frunza). Aceste plante nu au
o radacina principala, ci numai radacini secundare.
Lastari concureni
Lastarii sau nuielele crescute abrupt sub ramura
principala. Este tipic ciresilor, ca sub ramura prin-cipala
sa existe alte 3-4 ramuri concurente (rami -
caie asemanatoare cu piciorul de gaina). De obicei
aceti concureni sunt îndepartai, dar în caz de ne-voie
se pot creste din ei noi ramuri principale sau ra-muri
secundare din ele. Daca lastarul concurent are
dimensiunea de o palma, nu este necesara îndepar-tarea
acestuia deoarece scurtând-o la a 3-4-a frunza
inferioara, lastarii rasarii din ciot nu vor concura cu
ramura principala, si de regula vor deveni roditori.
Forma coroanei
Forma naturala sau arti ciala a coroanei plantei
fructifere. Forma coroanei este in uenata de mai
muli factori:
• puterea de crestere a portaltoiului si a soiului
nobil,
• tipul de rami caie a nobilului,
• prezena sau absena trunchiului, si lungimea
acestuia,
• prezena sau absena rami caiei (axei) prin-cipale,
• numarul, poziia unghiulara si aranjarea ra-murilor
de structura.
Taierea în coroanei
Taierea vergii cu 4-6 muguri peste înalimea de
dorit al trunchiului, sau taierea axului principal
peste primele ramuri de structura.
Altoiul cu coroana
Este un altoi cu un numar de radacini si aranja-re
determinate, respectiv cu cel puin trei nuiele
Fig. nr. 6
Variante ale taierii de cupire
(Sursa: Sipos, 2009)

8. Taierea pomilor fructiferi
7
mature. Caracteristicile lui sunt coninute în stan-darde.
Taierea de îndoire
Taierea parilor de coroana (lastar, nuia, creanga)
la o poziie inferioara i la un unghi mai plat. În
aceasta categorie se mai pot include: taierea mugu-rilor
de vârf i taierea marului dupa metoda Nagy
Sándor.
Planul de taiere
Planul de taiere este suprafaa taiata. Poziia aces-teia
faa de mugurul principal sau rami caia
pastrata este importanta mai ales la formarea co-roanei
(Fig. nr. 7).
Inciziile deasupra mugurului
În unele cazuri am putea avea nevoie ca anumii
muguri sa rasara, de ex. la unele soiuri de mar i
par. Prin aceste incizii putem provoca rasarirea
lastarilor, ilustrata în Fig. nr. 8.
Tratarea ranilor
Marginile ranilor mai mari – provocate de foarfeci
de taiere a ramurilor, de erastraie, sau de rupere –
au marginile deteriorate, din cauza aceasta se vin-deca
greu. Primul pas în tratarea acestor rani este
netezirea acestora cu o foarfece de taiere ascuita,
cuit de altoit sau cu cuitul cu lama curbata, creat
special pentru acest scop. Dupa aceasta planul de
taiere trebuie unsa cu soluie de tratare a ranilor.
Exista o gama larga de produse de acst fel în maga-zine,
dar ele se pot prepara si acasa. Substana cea
mai buna este cea care poate întinsa pe suprafaa
ranii chiar si la temperaturi reduse, si împiedica
patrunderea agenilor patogeni i a daunatorilor
în rana. (Fig. nr. 9).
Varga
Altoi în vârsta de un an fara rami caii. Caracte-risticile
lui sunt coninute în standarde.
Modul de executare a inciziilor deasupra mugurilor
Rarirea de roade
Rodirea poate reglata nu numai prin taiere, ci
i prin rarirea de roade, în cazul în care dorim
sa cretem marimea fructelor, sau daca sunt prea
multe roade pe planta. De obicei se executa la
soiuri cu fructe mari i care se consuma proas-pat
(mar, piersica, para, prune, caisa), dar în mai
multe ari sunt rarite i ciresele (ex. Spania, Turcia,
Chile). Rarirea poate efectuata manual, cu ajuto-rul
unor chimicale, cu masini, sau cu combinaia
acestora.
Perioada potrivita pentru efectuarea acestei
operaiuni este dupa asa numita cadere naturala a
fructelor. În cazul merelor si perelor pâna ce dia-metrul
fructelor ajung la maxim 2 cm. În cazul
piersicilor operaiunea poate efectuata cu re-zultat
pâna când partea sâmburoasa este moale,
si fructul poate strapuns cu un ac. Aciunile de
rarire trebuie efectuate din timp, altfel vor avea
un efect nesemni cativ asupra marimii fructelor
ramase.
Gradul de rarire necesar poate stabilit pe baza
densitaii orilor (ramurile de structura, ramurile
roditoare si trunchiul). Rezolvarea cea mai simpla
este ca între doua fructe sa ramâna un spaiu atât
de larg încât sa permita o crestere cât mai mare
(extra), de clasa întâi, a fructelor (Fig. nr. 10).
Fig. nr. 7
Fig. nr. 8
Modul de a face incizii deasupra mugurelui
Fig. nr. 9
Tratarea ranilor cioturilor
(Sursa: Sipos, 2009)

9. Taierea pomilor fructiferi 8
Intrarea în rod
Anul intrarii în rod se poate considera anul în care
da rod în proporie de 1/3 din capacitatea totala.
Taierea de maturizare
Procedura de taiere care urmeaza dupa taierea de
formare, când deja scopul este pastrarea crengilor, si
a parilor roditoare, în general prin taiere de rarire.
Taierea de iarna
(taiere lemnoasa efectuate în timp de repaus)
Este taierea efectuata de la desfrunzire pâna la în-mugurire.
Are avantajul perioadei lungi în care se
poate executa, însa care poate scurtata în funcie
de starea vremii. Dezavantaje:
• nu sunt recomandate taierile efectuate sub
temperaturi mai joase de - 3-4 oC, deoarece
pe suprafeele de taiere se pot forma rani de
degerare, iar lamele foarfecelor pot sa se rupa;
• mainile de taiere pneumatice deseori se pot
strica deoarece vaporii din tuburile de aerisire
pot înghea;
• ranile de taiere se vindeca mai greu;
• în vreme cu ninsoare si cu noroi creste riscul
de accidentare;
• produce formare de lastari mult mai puternica
decât taierile de vara;
• taietorii începatori deseori supraîncarca po-mii,
deoarece vad coroanele ca ind „prea
rare”.
Taiere prin rupere
Este un procedeu efectuat în vegetaie în perioada
formarii coroanei în stadiul de repaus sau la vârsta
de rodire. Este un procedeu recomandat în primul
rând pentru îndepartarea concurenilor, lastari-lor
lacomi. Are avantajul ca datorita ei se rupe i
marea parte a mugurilor a ai la baza lastarului
(nuielei), i prin aceasta scade i predispoziia la
formarea de lastare lacomi. Se recomanda numai
acolo, unde se acorda o atenie deosebita proteciei
plantelor, deoarece pericolul de infectare prin râni
este mare (Fig. nr. 11).
Fig. nr. 11
Rana produsa prin rupere vopsita, respectiv rana
în proces de cicatrizare de pe nuia.
(Sursa: Sipos, 2009)
Taierea la trunchi, strângere
Sunt proceduri aplicate la pomii cu o crestere pu-ternica
sau care întra în rod târziu, cu scopul de
a tempera cresterea lastarilor. Crestarile blocheaza
circulaia substanelor nutritive catre radacini, i
au ca urmare reducerea cresterii lastarilor lungi.
La taierea în trunchi (inelare) scoara trunchiului
este îndepartata pe jumatate-trei sferturi de cerc,
în fâsii de 3-4 mm. Aceste taieturi se pot face în
mai multe locuri în parile opuse ale trunchiului.
Pentru strângerea copacului se foloseste o sâr-ma
groasa (2-3 mm), cu care se înfasoara împre-jurul
copacului prin februarie, înaintea începerii
circulaiei uidelor. Strângerea trebuie slabita din
când în când, pentru a preveni patrunderea sâr-mei
în trunchi. În august sârma se îndeparteaza
de nitiv.
Se fac taieri alungite de-a lungul trunchiului,
care se pot face cu cuitul sau cu toporul.
Prin aceste proceduri – cu excepia strângerii
– provocam rani grave pe suprafaa trunchiului,
prin care pomii pot usor atacai de daunatori sau
boli, de aceea aceste taieturi trebuie neaparat tra-tate
cu substane de tratare a ranilor.
Muguri terminali
Primul mugur de sub planul de crestare. Dar este
numit la fel si primul mugur de sub vârful de
crean ga deteriorata.
Lastarul lacom
Este lastarul care ânete puternic în sus în coro-ana,
si care este mult mai lung decât ceilali. De obi-cei
este mai deschis la culoare decât cei scuri, si pe
el gasim frecvent lastari de ordinul doi – formai
vara. Lastarii lacomi mai subiri pot pastrai ca
crengi de rod, iar cei mai grosi sunt potrivii pentru
Fig. nr. 10
Metode de rarire a fructelor
(Sursa: Sipos, 2009)

10. Taierea pomilor fructiferi
9
cresterea de noi ramuri de structura. Formarea
puternica a lastarilor lacomi indica taieri intense;
acest fenomen este des întâlnit la piersici.
METODE DE TAIERE
MAI IMPORTANTE
Pe parcursul istoriei cultivarii fructelor s-au for-mat
multe asemenea metode de taiere, care poarta
numele unor specialiti (Nagy Sándor, Brunner
Tamás, Claus József, Du Breuil, Lorette, Pillar,
Petrov, Gaucher, Zahn, Sitt i alii). Majoritatea
metodelor de taiere joaca un rol în taierile din
timpul rodirii pomilor. O parte din aceste meto-de
sunt deja învechite, de aceea ne vom ocupa mai
amanunit numai cu cele mai importante.
Taierea marului prin metoda Nagy Sándor
Nagy Sándor (1905-1970) gradinar primar din
Szabolcs, distins cu premiul Kossuth, i-a creat
metoda bazându-se pe soiul Ionatan. Metoda ia
în considerare predispoziia soiului la fainare i la
avantajele ramurilor poziionate orizontal.
Esena acestei metode de taiere: la cel inferior,
la cel lung! Aceasta înseamna ca crengile roditoa-re
sunt taiate la nuiele inferioare cât mai orizonta-le,
iar partea de nuia infectata cu fainare este în-departata.
Pe parcursul taierii toate nuielele lungi
si semilungi erau taiate indiferent daca aveau în
vârf muguri de rod sau daca nu au fost infectate.
Aceasta metoda s-a raspândit aa de mult, încât
aproape ecare specie de pom fructifer – de mul-te
ori si în zilele noastre – era taiate în acest fel,
completând cu greseala ca de multe ori crengile
erau taiate mult prea tare, ceea ce de regula nu este
o soluie prea buna.
Taierea de muguri superiori si sectoriala
prin metoda Brunner Tamás
(dupa BRUNNER T./1990)
Mai demult, în timpul taierii coroanei, crengile
erau taiate pâna la mugurii inferiori „pentru po-zi
ie corecta”, zicând ca lastarii rasarii din aceasta
poziie vor creste mai orizontali. Acest fenomen
s-a petrecut în cele mai rare situaii, deoarece
lastarii au crescut în sus, îndoindu-se în direcia
luminii, iar acesti lastari trebuiau taiai în anul ur-mator
pâna la o creanga inferioara, care în sfârit a
crescut în direcie corecta.
Taierea mugurului superior consta în taie-rea
crengii crescute într-o direcie gresita pâna la
cel de-al doilea mugur, poziionat în sus, si nu la
mugurul inferior „poziionat corect”. Prin aceasta
metoda, lastarul rasarit din acest mugur va creste
în sus, iar cel din mugurul inferior va creste de re-gula
în direcia dorita. La sfârsitul lunii august sau
primavara urmatoare se taie lastarul (pe jumatate
lemnos) crescut în sus.
Taierea cu numar redus de nuiele
dupa metoda Petrov
Acest tip de taiere s-a raspândit din Bulgaria.
Încarcarea pomilor cu roade se bazeaza pe nuielele
cu valoare întreaga, pe cât posibil pastram numai
din ele câte 40-100 de bucai per copac. Cantitatea
nuielelor depinde de mai muli factori (caracteris-ticile
soiului, vârsta, starea de sanatate i puterea
pomului).
Nuielele vor lasate netaiate la 25-30 cm dis-tan
a una de cealalta. Sub greutatea fructelor
nuiaua se îndoaie în jos, creând un arc deasupra
caruia se formeaza lastari puternici. La acest pro-cedeu
de taiere rarirea roadelor este indispensa-bila,
deoa rece de exemplu o nuia cu lungimea de
50 cm poate avea chiar si pâna la 20 de fructe, din
care pot lasate doar 5-6 bucai!
În cazul în care în anul urmator pe nuia apar
noi lastari, rasarii din muguri ascunsi care pot de-veni
si ei nuiele, creanga trebuie îndepartata de la
baza. Daca nu avem destule nuiele roditoare noi,
atunci la baza crengii – în funcie de lungimea si
grosimea acesteia – lasam aproximativ 1-3 bucai
de nuiele de valoare întreaga.
Piersicul se poate taia foarte repede utilizând
aceasta metoda, chiar si fara a avea o mare expe-rien
a. Daca nu sunt destule nuiele, pot lasate si
alte crengi sau crengue (Fig. nr. 12).
Fig. nr. 12
Taierea cu numar redus de nuiele
(Sursa: Sipos, 2009)
Taierea Pillar
Acest procedeu de taiere se utilizeaza la pomii
de mar si par în cazul unei taieri în forma de fus
subiat. Cele mai frumoase roade ale acestor pomi
cresc pe crengile roditoare în vârsta de 2-3 ani.
Prin aceasta metoda de taiere se rareste coroana
si crengile roditoare de peste 4 ani a ate pe nuie-le
si ramurile de structura, care for taiate la un
ciot de 3-4 cm. Dintre lastarii rasarii din mugurii
ascunsi ai ciotului sunt lasai doar cei mai dezvol-ta
i, cu o poziie cât mai orizontala. Acestia vor
deveni noile crengi roditoare pe parcursul urma-torilor
3-4 ani.
Conform experienei crengile roditoare batrâ-ne
trebuie taiate pâna la cioturi de 3-4 cm, deoa-

11. Taierea pomilor fructiferi 10
rece din cele mai scurte nu obinem lastari cu pu-tere
adecvata.
Taierea caisului dupa metoda Sitt
Cercetatorul fostei Uniuni Sovietice a observat ca
în cazul caisului – indiferent de poziia ocupata în
coroana – orile apar cel mai devreme pe parile
roditoare scurte (epi) ale pomului, dupa care pe
nuiele, si cel mai târziu pe parile secundare ale ra-murilor
lacome.
Aceasta în orire mai târzie – care raportat la
epi poate i o saptamâna - înseamna ca geru-rile
de primavara târzii afecteaza foarte puin o-rile
nuielelor lacomi. Sitt executa taieri puternice
asupra caiilor pentru a mari cantitatea lastarilor
lacomi, iar pe ei lastari secundari, iar vara erau ta-ia
i pe jumatate, pentru ca si acestia la rândul lor sa
creasca lastari secundari.
Aceasta metoda s-a dovedit a buna, însa nece-sita
multa munca, însa astazi cu ajutorul aparate-lor
de taiere de contur aceste lucrari pot efectua
repede si e cient.
CARACTERISTICILE CARE
DEFINESC FORMELE DE COROANA
Fiecare pom fructifer se caracterizeaza printr-o
crestere naturala, formare, deci o coroana speci -
ca. Formele naturale de coroana corespund numai
în cazurile cele mai rare cerinelor. În parte ocupa
mult spaiu, se chelesc repede i se pot întreine cu
greutate. Aceste caracteristici nefavorabile le schim-bam
prin formarea arti ciala a formei de coroana.
Pentru cultivarea fructelor de calitate, care se con-suma
proaspete, cele mai potrivite sunt formele de
coroana scunde si „mai apropiate omului”. Acest tip
de coroana este cel mai adecvat pentru efectuarea
lucrarilor totehnice manuale – reglarea cantitaii
de roade, rarirea fructelor etc. – prin care se poate
crete raportul fructelor de o calitate excelenta.
Forma coroanei este determinata de puterea
de cretere a soiul i a pomului respectiv, numarul
i poziionarea ramurilor de structura, înalimea
trunchiului si respectiv înalimea întregului pom.
La pomii fructiferi cele mai des utilizate mari-mi
de trunchi sunt:
Trunchi scund: 40-60 cm
– mar, par, gutui, piersic.
Trunchi semi-înalt: 80-100 cm:
– cires, visin, cais, prun, renclod, par pe port-altoi
salbatic, bacifere cu trunchi.
Trunchi înalt: 120 cm i peste:
– nuc, castan, soc negru si coroanele de pe care
se recolteaza mecanic.
La urma urmei ecare forma de coroana poate
realizata cu înalimea trunchiului corespunzatoa-re
scopului, de ex. daca dorim ca coroana sa e în
forma de vaza, pentru recoltare cu aparat de scu-turat,
marimea adecvata a trunchiului este de 100-
120 cm, dar în cazul recoltarii manuale aceasta
ajunge sa e de 60 cm.
Distanele dintre trunchiuri se pot modi ca în
mare masura în funcie de tipul de sol, de nivelul
tehnologiei de cultivare, de soi si de portaltoi.
Distana dintre ramurile de structura i dis-tan
a etajarii ramurilor de structura la pomii ma-turi
este de minim 60-80 cm, i 100-120 cm în ca-zul
nucului.
Portaltoiul in ueneaza în primul rând cre te-rea
nobilului, dar are in uena i momentul intra-rii
în rod i perioada coacerii fructelor. Crestere
a pomilor în cazul altoiurilor este determinata în
primul rând de portaltoi, dar este un factor de li-mitare
a creterii i înalimea ochiului, tipul solu-lui,
adâncimea de plantare etc.
Coroana cu proiecie de baza în forma circulara
Este o forma de coroana combinata. În zilele noas-tre
la pomii de mar se formeaza foarte rar aceasta
forma de coroana, la alte specii de pomi fructiferi
este însa destul raspândita. Este forma de coroana
în primul rând la specii i soiuri altoii pe port-altoiuri
mai puternice: cires, visin, cais, prun, par.
Înalimea trunchiului este de 80-120 cm, înalimea
pomului atinge sau depaete 5-6 m. Nevoia pen-tru
suprafaa de cultivaie este de 60-70 m2 pe pom.
Acest tip de coroana este numita „coroana
combinata” deoarece este pornita ca o coroana de
ax, însa pe deasupra ultimei ramuri sau ultimului
grup de ramuri de structura axul este îndepartat.
Deosebim doua tipuri:
Caracteristicile coroanei combinate cu grupuri
de crengi sunt ramurile de structura care formeaza
etaje, distana dintre aceste etaje este de 60-80 cm
(Fig. nr. 13).
Fig. nr. 13
Mar altoit pe portaltoi salbatic,
având forma de coroana combinata
(Sursa: Papp, 2003)

12. Taierea pomilor fructiferi
11
Ramurile de structura ale coroanei combinate
împratiate sunt asezata în spirala faa de axa prin-cipala,
distana dintre ramurile de structura pe
verticala este de 60-70 cm.
Coroana în forma de sfera. Este una din formele
naturale a coroanei, speci ca nucului si castanului.
Indiferent de felul taierii acestora în tineree, cu
timpul coroana acestor pomi va deveni sferica.
Coroana în forma de caldare. Este în primul
rând forma de coroana a piersicului. Înalimea
trunchiului este de 40-60 cm, iar înalimea copacu-lui
de 2-3 m. Suprafaa de cultivare necesara este de
15-24 m2/pom. Nu are axa, este o forma de coroana
alcatuita din 3-4 ramuri de structura, rami cate o
data sau de doua ori, la un singur nivel. Unghiul
ramurilor de structura este de 35-40o (Fig. nr. 14).
Coroana în forma de vaza (pâlnie). Practic toi
pomii cu trunchi pot modelate pentru aceasta
forma de coroana. Este ideala mai ales pentru so-iurile
care necesita multa lumina, dar este forma
utilizata cel mai des i la recoltarea cu maini de
scuturat.
Diferena dintre acest tip de coroana si cel de
caldare consta în faptul, ca ramurile de structura
stau într-un unghi mai abrupt (60-70o ), pe aceste
ramuri se formeaza asa-numite ramuri de guler,
iar ramurile de structura nu se rami ca de mai
multe ori. Înalimea trunchiului în cazul recoltarii
manuale este de 40-60 cm, iar la cea mecanica de
100-120 cm (Fig. nr. 15).
Fus cu brae de rod. Este o forma de coroana
raspândita de Fejes Sándor. Acest mod de taiere se
practica în primul rând la marul cu cretere semi-puternica.
Dar se poate utiliza si în cazul parului
sau la unele specii de pomi sâmburosi. Înalimea
trunchiului este de 50-60 cm, iar înalimea totala
a pomului de 3,0-3,5 m. Suprafaa de cultivare ne-cesara
este de 25-30 m2/pom. Braele de structura
se plaseaza de-a lungul axului, împratiate sau în
grup . Unghiul lor difera în funcie de specie i soi,
variaza între 20-30o . Axul central se leaga deasup-ra
ultimului bra de structura sau se îndeparteaza.
Fus liber. Difera de forma de coroana prece-denta
prin faptul, ca la creterea ei unghiul ramu-rilor
de structura se asigura în primul rând nu prin
legare sau cu greutai, ci prin taiere. În afara maru-lui
este o forma de coroana, care poate utilizata
la cais, visin, prun si par.
Fus zvelt. Forma de coroana moderna si usor de
întreinut. Este mai raspândita la mar, mai puin la
par. Se poate utiliza si în cazul sâmburoaselor. Înali-mea
trunchiului este de 50-60 cm, înalimea totala a
pomului este de 2-2,5 m. Este o forma de coroana cu
sistem de susinere: reazamul poate un aru sau
cablu întins. Suprafaa de cultivare necesara este de
4-8 m2/pom. Caracteristica coroanei de fus zvelt este
ca la baza trunchiului se a a 3-4 ramuri de structura
mai puternice, restul coroanei ind formata din ra-muri
si crengi roditoare de diferite vârste (Fig. nr. 16).
REGULILE DE BAZA ALE TAIERII
PENTRU FORMAREA COROANEI
1. De pe altoiurile cu coroana, pe care nuielele se
a a prea sus sau prea jos, ele trebuie îndepar-tate
si altoiul trebuie tratat ca o varga. În caz
Fig. nr. 14
Coroana în forma de caldare
(Sursa: Papp, 2003)
Fig. nr. 15
Coroana în forma de vaza
(Sursa: Papp, 2003)
Fig. nr. 16.
Forma de coroana tip fus zvelt la mar,
cu instalaie de susinere prin arui
(Sursa: Papp, 2003)

13. Taierea pomilor fructiferi 12
contrar exista riscul ca trunchiul sa devina
prea scurt sau, ce e i mai rau, prea lung.
2. Lastarii cei mai lungi rasar întotdeauna din
mugurii superiori, de aceea nuiaua principala
trebuie taiata întotdeauna acolo – cu pastra-rea
a 4-6 muguri – unde dorim formarea noii
ramuri sau a noului etaj de ramuri. Regula
aceasta este valabila si în cazul stabilirii înali-mii
trunchiului, care este numita taiere în co-roana.
3. Pentru cresterea ramurilor de structura, cren-gile
slabe i cu lungimea de circa 20-30 cm tre-buie
taiate pâna la 3-5 muguri, iar cele puter-nice
(de 40-50 cm) numai moderat, sau nici nu
trebuie taiate. În acest ultim caz vorbim despre
crestere de ramuri de structura din muguri
terminali.
4. În cazul pomilor sâmburosi, daca coroana este
crescuta din mugur de vârf, atunci orile de
pe nuiele vor trebui îndepartate, deoarece gre-utatea
fructelor în dezvoltare ar putea schimba
unghiul ramurilor.
5. Pe parcursul formarii coroanei sa respectam
principiul identitaii: daca taiem nuielele la-terale,
atunci i axul trebuie taiat, i invers. Ta-ierile
mixte vor rezulta rasarire disproporio-nata.
6. Taierea nuielelor laterale principale laterale se
executata prin aa numita taiere a mugurilor
de vârf, prin care obinem un efect de îndoire,
noua nuia principala va avea o poziie apropia-ta
de cea orizontala.
7. În cazul taierii vergii principale trebuie avut
grija ca mugurul terminal (primul mugur a at
sub planul de taiere) sa e într-o poziie opusa
cu direcia obinuita a vântului, deoarece noul
lastar principal poate rupt cu usurina de
acesta.
8. Pe ax sa nu lasam o singura nuia cu scopul
de a-l crete ca ramura de structura, deoarece
aceasta ori poate prelua funcia principala, ori
coroana va cu o singura parte. Doua pot
însa lasate, daca ele sunt asemanator de puter-nice.
9. Pentru cresterea de grupari de crengi, trebuie
alese întotdeauna nuiele cu putere (grosime si
lungime) aproape identice.
10. La formele de coroana cu grupuri de creanga
(caldare, vaza, combinat etc.) este interzisa
cresterea rami caiilor dintr-un singur loc,
deoarece mai târziu ramurile de structura ale
pomilor se pot rupe uor. La soiurile predis-puse
ruperii ramurilor de structura nu este
indicata cresterea acestora din muguri termi-nali,
la ei este mult mai sigura metoda taierii
(cais de Budapesta, cires de Érd, prun, rinclod
etc.).
11. La formele de coroana cu grupuri de creanga
nu este indicata pastrarea mai mult de 3-4 de
nuiele într-un grup. Nuielele pastrate sa aiba o
poziie proporionala în spaiu, i daca este po-sibil,
nuielele grupului de creanga superioara
sa nu e asezate deasupra grupului inferior, ci
sa e interimare, în scopul folosirii mai bune
a luminii. Aceasta metoda poate utilizata
doar la coroanele cu proiecie circulara, nu si
la gardurile fructifere.
12. Daca ramurile de structura sunt crescute din
muguri terminali, atunci în cazul speciilor cu
muguri micti (mare, par, nuca etc.), mugurii
de vârf trebuie taiai, sau oarea trebuie ciu-pita
dupa în orire. Aceasta procedura este
necesara deoarece în cazul în care acesti mu-guri
dau roade, încetinesc cresterea, iar greu-tatea
fructelor pot schimba unghiul ramurii.
Aceasta regula este deosebit de valabila la
nucul altoit. Daca în timpul formarii coronei
nu taiem mugurii micti din vârful nuiele-lor
principale ale nucului, roadele încetinesc
mult cresterea, pomul „va ramâne în poziia
ezut”.
13. Primavara dupa plantare trunchiul puietului
de nuc trebuie taiat puternic (la o distana de
40-60 cm de sol). Dintre lastarii rasarii din
ciot îi pastram doar pe cel mai puternic, restul
trebuie îndepartai la sfârsitul lui mai. Lasta-rul
ramas va avea o cretere puternica – mult
mai puternica decât daca trunchiul nu ar fost
taiat aa de „brusc” – de aceea este indicata
legarea acestuia de un par pentru a preveni ru-perea
lui de catre vânt.
14. Pentru realizarea cât mai rapida a formei de
coroana, întotdeauna trebuie executata selecia
lastarilor. Cu aceasta ocazie se îndeparteaza i
lastarii lungi crescui abrupi, lastarii concu-ren
i si lastarii crescui din trunchi, în cazul în
care nu dorim sa folosim întaritori de trunchi.
Primele lucrari de selecie se pot efectua deja
la lastarii de 1-2 cm, dare trebuie neaparat exe-cutate
la cei de 20-25 cm.
15. Ramurile de structura trebuie crescute con-form
unghiului corespunzator pentru forma
de coroana. Unghiul dorit al nuielelor si al
lastarilor se obine de obicei prin proceduri
de legare. Perioada acestuia este la înmugu-rire,
sau la sfâritul lui august, în stare semi-lemnoa
sa. La efectuarea legarii este interzisa
strângerea materialului de legare pe nuia, deo-arece
acesta poate taia în lastar, iar acesti lasta-ri
sunt usor rupi de vânt.
16. Înalimea axului central (si a copacului) poate
restricionata prin îndepartarea nuielei de ax
sau prin legarea ei.
17. Daca vrem ca baciferele sa creasca într-o for-ma
de arbuti, atunci nuielele sa e puternic
taiate, în scopul formarii mai bune a tufei.

14. Taierea pomilor fructiferi
13
Coacazul si agrisul trebuie taiai pâna la 3-4
muguri, în timp ce zmeurul si murul la 5-10
cm de sol. În caz contrar nuielele vor da roade,
si din pamânt nu vor rasari lastari de tulpina
în numar su cient i cu fora su cienta, care
ajuta reînnoirea si formarea tufei.
18. La formarea structurii coroanei sa respectam
regulile lui Zahn.
TAIEREA DE REALIZARE
A FORMELOR DE COROANA
Coroana combinata
Este forma de coroana ras rata sau cu grupari de
ramuri, care poate crescuta la soiuri de plante
fructifere lemnoase, altoite pe portaltoi puternic.
Mai demult aceasta forma de coroana era obinu-ta
prin taieri puternice – spunând ca este nevoie
de ramuri de structura rezistente – care a avut ca
rezultat situaia ca intrarea în rod sa se petreaca
numai peste 8-10 ani.
Puietul plantat se taie conform înalimii trun-chiului.
Dintre lastarii rasarii vara îi pastram doar
pe cei necesari pentru dezvoltarea coroanei (ax,
lastari laterali principali). În august putem sa fa-cem
din nou selecie de lastari, atunci facem rarire
dintre lastarii de ordin secundar.
În primavara celui de-al doilea an, nuiaua de
ax trebuie taiata la înalimea urmatorului etaj de
ramura, iar nuielele laterale principale se taie în
funcie de lungime sau se lasa. În cazul în care
aceste nuiele nu cresc în unghiul i poziia dorita,
problema se poate rezolva prin legare lor.
La începutul i la sfâritul verii – exact ca în
primul an – se efectueaza lucrari de selecie a
lastarilor. Lastarii scuri cu terminaie în muguri
terminali nu trebuie îndepartai deoarece exista
o mare ansa ca din acetia sa se formeze pari
roditori.
Dintre lastarii rasarii pe ax între doua niveluri
de ramuri în principiu se lasa temporar câteva, cu
funcie de umplere a golului. Arcuirea orizontala
sau verticala a acestora ajuta la reducerea perioa-dei
de intrare în rod a pomului. Dupa unul sau doi
ani roditori aceste crengi de umplere a golului se
îndeparteaza din baza.
Daca plantam altoiuri cu coroana, atunci din -
t re nuielele de coroana sa selectam cele potrivite sa
e ramuri de structura, celelalte – în afara axului
– vor îndepartate.
Taierea din cel de-al treilea an necesita cea mai
mare atenie i experiena, deoarece la primul
nivel de coroana (în funcie de specie) ne putem
atepta la roade mai multe sau mai puine.
Primavara axul i nivelul superior de coroana
trebuie tratate conform vârstei acestora. La ramu-rile
inferioare intensitatea taierii trebuie redusa,
nuielele principale se taie numai în cazuri moti-vate.
La speciile i soiurile sensibile la îndoire i la
rupere (viinul Cigány i Pándy, caisul, prunul i
renclodul, respectiv i unele soiuri de mar, cire i
par) este recomandata scurtarea moderata a nu-ielelor
lungi.
Lastarii crescui abrupt în sus, cei concureni
trebuie îndepartai întotdeauna, dar fara sa ne
atingem de parile roditoare. Daca în anii prece-den
i am efectuat de doua ori lucrarile de selectare
a lastarilor, atunci primavara în coroana vom gasi
doar câteva nuiele lungi.
Selecia de lastari trebuie efectuata i în acest an
conform punctelor de vedere descrise mai înainte.
În al patrulea an – în situaie favorabila – ta-ierea
de formare combinata a coroanei se poate
termina deoarece nu este recomandata creterea a
mai mult de 9 ramuri de structura.
Taierile de formare la parile superioare ale
coroanei se continua înca vreo 2-3 ani, indca la
vârsta de 4 ani a pomului aceste ramuri au doar
1-2 ani.
Pe parcursul taierii de iarna axul central se
taie la înalimea ultimului nivel de ramura, dife-ritele
nivele de crengi vor taiate în funcie de
vârsta lor.
La ramurile de structura cele mai joase rami-
caiile de gradul doi i trei vor taiate conform
puterii de cretere i nivelului de chelire a copa-cului.
Selecia de vara a lastarilor sa e executata
pe întreaga coroana. Pe parcursul acestei munci
înalimea nala a pomului se formeaza prin înde-partarea
sau legarea lastarului de ax.
Cazurile speciale ale formarii combinate
a coroanei
Trebuie evitata taierea prea accentuata a pomilor
tineri care prezinta o fora de cretere puternica i
formare de coroana deasa (ex. vânatul românesc).
Se poate face, ca în primii ani primavara sa taiem
numai axul, i sa facem lucrari regulate de selecie
a lastarilor. Forma de nitiva a coroanei va creata
doar în anii 3-4.
Nuiaua de ax nu este su cient de lunga, ca sa e
taiata la înalimea urmatorului nivel de coroana.
În aceasta situaie formarea nivelului de coroana
trebuie amânata cu un an.
Crearea unei coroane regulate în cazul cai-sului
este extrem de grea, deoarece partea supe-rioa
ra a lastarului cade, iar lastarul (i nuiaua)
se termina în mugur terminal i nu în mugur de
vârf. Primavara de obicei nu din mugurii termi-nali
se dezvolta lastarul cel mai puternic, ci din
vreunul inferior acestuia. Datorita acestei carac-teristici,
pe parcursul formarii coroanei caisu-lui,
selecia de lastari are o importana deosebita
(Fig. nr. 17).

15. Taierea pomilor fructiferi 14
Fig. nr. 17
Formarea coroanei combinate în anii 1-4
(Sursa: Sipos, 2009)
Fus cu bra roditor
La cresterea fusului cu bra roditor, braele rodi-toare
(ramurile de structura) trebuie formate cu
cele mai mici intervenii de taiere posibile. Poziia
unghiulara corespunzatoare a braelor roditoare
se obine prin legare sau folosire de greutai. Gra-dul
acestuia depinde de fora de crestere a soiului.
Cu cât soiul are o fora de cretere mai mare, cu
atât nuielele de brae se leaga într-o poziie cât mai
plana, care însa sa nu e sub 20o. Nu se recomanda
ca într-un an sa crestem mai mult de 3-4 brae de
rod.
În primul an, în cazul plantarii puietului, taie-rea
se face pâna la înalimea trunchiului, iar vara
se efectueaza selecia de lastari. Lastarii lasai se
leaga în august.
În cazul plantarii altoiului cu coroana, nuiele-le
de sub înalimea trunchiului se îndeparteaza,
dintre cele ramase sa selectam 3-4 nuiele cu dez-voltare
identica, restul – cu excepia axului - se în-departeaza.
Selecia de lastari de vara nu-o putem
neglija nici de data aceasta.
Daca nuielele de coroana sunt slab dezvoltate,
dar dintre ele putem selecta un numar corespunza-tor
si cu o poziie corespunzatoare, atunci acestea
vor cele taiate scurt. Lastarii rasarii din nuielele
taiate primavara sa se lege în august.
În cel de al doilea an, la taierii efectuate la sfârsi-tul
iernii, lastarii crescui mult prea lungi, i care
se atârna în jos, se taie uor sau se leaga. Dupa
pornirea circulaiei uidelor, nuielele a ate pe axa
principala se xeaza în unghiul dorit. Selecia de
vara a lastarilor se va face în perioadele deja cu-noscute.
Daca se face selecie de lastari i în august, este
indicata si efectuarea imediata a legarii acestora.
În anii trei si patru formarea coroanei de tip
fus cu brae roditoare se continua asemanator
anilor precedeni. Trebuie avuta mare grija de
braele roditoare inferioare, deoarece acestea pot
da un volum semni cativ de roade deja din al
trei lea an.
Rami caiile de gradul doi si trei ale soiurilor
predispuse la îndoire în jos sau la chelire trebuie
taiate dupa necesitai.
Nuielele soiurilor mai puin predispuse la
rami care trebuie scurtate mai accentuat (par
Blosk kobak, mar Gloster) (Fig. nr. 18).
Fig. nr. 18
Formarea coroanei cu bra roditor
(Sursa: Sipos, 2009)

16. Taierea pomilor fructiferi
15
Fus liber
Diferena dintre acest tip de formare a coroanei si
cel de mai înainte consta în faptul, ca formarea un-ghiului
potrivit al ramurilor se obine prin taiere, si
nu prin legare sau cu greutai. Speciile de fructe la
care se poate realiza forma de coroana fus cu bra
roditor se poate realiza i aceasta forma, desi în cazul
pomilor care au predispoziia de a creste abrupt în
sus obinerea acestei forme de coroana este mai grea.
Fus zvelt
Este una din cele mai raspândite forme de coroana
intensiva, deoarece este potrivita aproape oricarei
specii (Fig. nr. 19). Mai întâi la aceasta forma au
fost crescui portaltoiuri de mar slabe în Olanda si
Anglia, dar în zilele noastre se întâlnete frecvent
si în plantaiile dese.
Se cunosc mai multe variante (Pillar, axa fran-
uzeasca, axa-X, fus-Vogel, fus-Zahn, Solax, etc.).
Cea mai simpla metoda este fusul zvelt original, cu
un singur nivel de ramuri de structura, care poate
formata mai usor la puiei, cu toate ca altoiurile
cu coroana rami cate corespunzator ar mai ni-merite
acestui scop.
În primul an se face doar taierea în coroana.
Vara trebuie executate neaparat lucrarile de se-lec
ie si de legare a lastarilor.
Pe parcursul seleciei în verde, deasupra
trunchiului trebuie alesi 3-4 lastari pe cât posibil
cu fora asemanatoare, poziionai proporional
în spaiu. Acestia vor deveni ramurile de structura
ale pomului. Unghiul de legare al ramurilor de
structura trebuie sa e de 30-35o. De-a lungul verii
sa urmarim cu atenie cresterea axului central, si
daca trebuie, sa se leaga mai slabit i de mai multe
de stâlpul sau de sârma de susinere.
De multe ori se întâmpla ca mugurul terminal
al axului central sa e mugur mixt, si în oreste.
Aceste ori trebuie îndepartate deja din faza de
boboc verde, deoarece reduc cresterea axului, i în
plus lastarul care rasare nu va crete drept!
Daca este necesar, în primavara celui de-al doi-lea
an se pot scurta nuielele de baza, prin taie rea
mugurilor superiori. Pe parcursul lucrarilor de
selecionare îndepartam de tot lastarii concu-ren
i respectiv lastarii lungi crescui abrupt în sus,
rasarii din ramurile de structura.
Lastarii principali selectai, vor întotdeauna
cei care stau în cea mai buna poziie. Lastarii la-terali
ai axului se leaga orizontal. Acestia nu vor
deveni ramuri de structura, ci „numai” crengi de
rod care, ajunse la 3-4 ani, vor schimbate prin
taiere la ciot.
Întrebarea centrala în formarea acestui tip de
coroana este tratarea axului centra si pastrarea
formei piramidale, ceea ce înseamna ca raportul
din tre înalimea pomului si diametrul coroanei
este de 2:1. Exista mai multe metode de taiere la
fus zvelt, dintre ele ne vom ocupa doar acelea, care
deja s-au con rmat în practica.
Taierea de primavara a axului central
În funcie de fora de cretere axul central se taie
la jumatate sau la trei sferturi din lungime. Ca ur-mare
a acestei taieri, din partea lui superioara vor
rasari lastari puternici, cei a ai mai jos vor mai
scuri, iar partea inferioara de regula chelete.
Taierea axului central dupa în orire
Pe parcursul taierii de primavara axul nu se taie,
numai dupa perioada în oririi. Are avantajul, ca
în timpul taierii se vad mugurii neîn orii în josul
axului, deci gradul de chelire.
Gradul de taierea al axului ine cont de gradul
de chelire.
Ax central fals în timpul primaverii
În cursul acestei taieri efectuate primavara, nu
nuiaua de ax se taie pâna la un mugur, ci întregul
ax la o nuia inferioara, respectând regulile de taie-re
în ax fals.
Aceasta metoda de taiere se poate aplica atun-ci,
când nu am efectuat vara lucrarile de selecie a
lastarilor, si pe axul central avem lastari adecvai
pentru a axe false.
Fig. nr. 19
Paii de formare ai fusului zvelt

17. Taierea pomilor fructiferi 16
Axa falsa în verde
Axul central netaiat primavara se taie în ax fals,
când lastarii ajung la o lungime de 20-30 cm.
Cresterea axului central prin îndoire
La aceasta metoda axul nu se taie deloc, ci este
crescuta prin arcuire, aa cum este prezentata în
Fig. nr. 20:
Primavara, când s-a început circulaia uide-lor,
i nuielele se pot bine îndoi, axul se leaga într-o
poziie aproape orizontala, e de celalalt pom, e
de instalaia de susinere. Axul este lasat în aceas-ta
poziie pâna la formarea mugurilor de vârf (în
general mijlocul lui iunie). Dupa aceasta operaiu-nea
este repetata, dar în direcie opusa. Scopul
este crearea de pari roditoare în partea inferioara.
Axul este lasat în aceasta poziie pâna la începu-tul
lui august, când se xeaza în poziie verticala.
Procesele acestea de îndoire se repeta pâna când
pomul atinge înalimea nala.
În cazul cresterii coroanei de fus zvelt la mar –
indiferent de metoda de cretere a axului - lastarii
lungi crescui abrupt în sus trebuie legai în orice
situaie într-o poziie cât mai orizontala!
Taierile de formare din al treilea an sunt mai
mult sau mai puin identice cu cele efectuate în
anul precedent.
Nuielele laterale si principale – daca sunt prea
lungi – ale ramurilor de structura se taie uor, i
axul central se formeaza prin metoda de cretere
aleasa. Sa nu neglijam taierile în verde, deoarece
acestea sunt aproape indispensabile la formarea
coroanei de tip fus zvelt.
În cazul cel mai bun formarea de coroana se
termina aici si pomul poate ajunge la înalimea
de 2-2,5 m. În acest caz nuiaua de ax ori se leaga,
ori se taie la o rami caie crescuta orizontal, ori se
crete mai în sus.
În anii urmatori taierile coroanei de tip fus
zvelt sunt relativ simple i schematice. De pe axul
central i de pe ramurile de structura primavara se
taie 3-4 ramuri de rod mai vechi la un ciot de 3-4
cm. În timpul lucrarilor în verde legam tot atâia
lastari. Din lastarii rasarii din ciot se pastreaza
doar unul singur, de preferina cel cu o poziie cât
mai orizontala.
Vaza
Aceasta forma de coroana este recomandata mai
ales la speciile care necesita multa lumina (cai-sul,
piersicul, nucul, migdalul), dar se poate uti-liza
în cazul oricarui pom fructifer cu tulpina.
Pentru obinerea acestei forme de coroana sa
plantam puiet sau altoi care corespunde formei
de coroa na.
La formarea coroanei de vaza se comite dese-ori
greeala ca axul pomului sa se taie devreme.
Consecina ei: ramurile de structura se închid în
mijloc, si pomul nu va corespunzator deschis
formei. Taierea axului formei de coroana în vaza
se poate efectua doar atunci, când ramurile de
structura îsi menin întarite unghiul de formare;
este posibil ca sa treaca 4-5 ani de la plantare pâna
ce aceasta se petrece! Se poate efectua si o aseme-nea
taiere, prin care axul central se taie la o ramura
inferioara bine poziionata, i aceasta va cea de-a
patra ramura de structura.
Taierea din primul an începe primavara cu taie-rile
efectuate în coroana. Puietul se taie deasupra
trunchiului la 6-8 muguri. Seleciile de vara ale
lastarilor trebuie executate de parca am plantat
altoi cu coroana.
În cazul altoiurilor cu coroana sa alegem 3
nuiele i axe deasupra trunchiului, cu o poziie
proporionala în spaiu, de preferina rasarite din
muguri mai îndepartai unul de celalalt. Celelalte
sa e îndepartate. Nuiaua de ax nu taie! Nuielele
(lastarii) alese pentru a deveni ramuri de struc-tura
se xeaza într-un unghi de 60-70o. În scopul
creterii unei forme de coroana frumoase merita
sa batem un aru de susinere lânga pom, cu lun-gimea
de 2-2,5 m. Trunchiul si axul central vor
legate de el.
În primavara celui de-al doilea an nuielele de
ramura, în funcie de marimea lor, vor taiate
prin taierea mugurilor superiori. Daca este ne-cesar
axul central poate scurtat cu cel puin
20-30 cm deasupra planului nuielelor de structura
principale! La cresterea axului sa respectam regu-la
celor 2/3! La selectarea lastarilor sa pastram ca
principali întotdeauna acei lastarii, care in cel
mai bine unghiul de înclinare. Lastarii care se
direcioneaza spre interiorul coroanei nu trebuie
taiate, mai bine sa e ciupite la forma de cununa
de frunzis.
În anii urmatori scopul este cresterea i rami -
carea ramurilor de structura. Aceasta se refera la
cresterea ramurilor de guler respectiv la o singu-
Fig. nr. 20.
Procesul de cretere al axului zvelt
prin îndoire
(Sursa: Sipos, 2009)

18. Taierea pomilor fructiferi
17
ra rami caie a ramurilor de structura. Primele
ramuri de guler se cresc pe ramurile de structura
la înalimea de 150-160 cm, iar rami caia ramu-rilor
de structura trebuie executata la o înalime
de circa 2 m. Axul central trebuie îndepartat dea-supra
ramurilor de structura în al 4-5-lea an!
În legatura cu formarea coroanei de tip vaza
(pâlnie) atragem atenia asupra unor reguli im-portante
de stiut:
• Nu este permisa rami carea crengilor (ramu-rilor)
de structura din puncte apropiate, deoa-rece
mai târziu copacul poate sa se rupa sub
greutatea fructelor. În cazul pomilor intrai
în rod ruperea poate prevenita prin legarea
împreuna a ramurilor de structura cu ajutorul
unor materiale de legat rezistente (banda din
plastic, cablu mai gros, frânghie).
• În cazul soiurilor predispuse la rupere, nuiele-le
de ramura de structura ale acestora trebuie
formate cu o taiere mai accentuata, reducând
astfel pericolul de rupere.
• În cazul pomilor cu o cretere puternica nuie-lele
principale se pot taiate doar foarte puin
sau deloc deoarece coroana se poate îndesi re-pede
(ex. vânatul românesc) (Fig. nr. 21).
Fig. nr. 21
Primii trei ani ai formarii coroanei tip vaza
(Sursa: Sipos, 2009)
REGULILE PRINCIPALE ALE
TAIERI ÎN STADIUL DE RODIRE,
GREELILE CELE MAI DESE
În cazul pomilor roditori faa de taierea de for-mare
a coroanei nu prea se pot da indicaii scri-se,
deoa rece în aceasta perioada scopul este deja
meninerea cât mai lunga a perioadei de rodire, i
nu formarea structurii de coroana. Daca cunoas-tem
parile roditoare ale soiurilor, caracteristicile
de formare a acestora precum si urmarile taierii,
nu vom putea comite greseli de taiere fundamenta-le.
Dintre acestea atragem atenia asupra celor de
mai jos:
Nu este permisa taierea prea accentuata
a nuielelor.
Una dintre greselile cele mai dese este aplicarea
aceleiai taieri, care nu ine cont de specia pomu-lui
fructifer, de exemplu mar, piersic si via de vie!
Greeala provine probabil din faptul ca în trecut,
în zonele de deal, piersicul si via de via erau taiate
prin aceleasi metode precum taierea la o singura
nuia. Acest lucru nu ar reprezenta nici o problema.
Problemele încep sa apara atunci, când si celelalte
specii sunt taiate prin aceasta metoda. În cazul
pomaceelor aceasta metoda de taiere poate cau-za
o puternica de crestere de lastari, concomitent
cu reducerea cantitaii de roade, nemaivorbind de
deprecierea calitaii.
Pe nuielele lungi ale acestor pomi exista puini
muguri de rod (vezi parile de rod ale pomacee-lor),
acestia se vor forma pe parile scurte de rod
crescute din mugurii laterali, în cazul în care nuie-lele
nu au fost taiate puternic (vezi efectul taierii).
Înalimea pomilor nu trebuie limitata
în anii de formare
Înalimea si fora de crestere a pomilor este deter-minata
înainte de toate de portaltoi. Daca planta
noastra se dezvolta prea puternic, atunci ea sa e
taiata doar cât este neaparat necesar, pe cât posibil
la sfâritul verii.
Înalimea pomului ajunge sa o stabilim peste
8-10 ani, prin taierea axului sau al crengilor mai
groase.

19. Taierea pomilor fructiferi 18
Putem pastra si nuiaua verticala
Sunt muli care taie aproape automat nuielele
verticale din coroana. La întrebarea „de ce?” vor
raspunde ca au citit undeva ca nu este permisa
pastrarea lor. Acest raspuns este foarte des. Iar
aceasta greseala este comisa de obicei de cei care
nu cunosc parile de rod.
În cazul sâmburoaselor, nuielele verticale se
pot pastra fara nici o problema, deoarece acestea
sunt totodata nuiele de rod. Rodul va trage în jos
nuiaua i ea se va îndoi din coroana. Daca chiar
nu avem nevoie de ele, le putem îndeparta în anul
urmator, ca crengi ieite din rod (Fig. nr. 22).
Si în cazul pomaceelor se pot pastra aceste nui-ele,
daca pe vârful lor sunt muguri micsti, ele sunt
nuiele de rod! În general din coroana se taie doar
lastarii lacomi care cresc abrupt în sus, în cazul în
care chiar este indicat! Cei mai slabi pot pastrai
înca un an, doi, dupa care si ei, la rândul lor, vor
îndepartai.
Nu se permite taierea de chelire
a ramurilor de structura
Recolta cea mai bogata se obine de pe pomul, la
care ramurile de structura sunt pline cu pari de
rod, de la trunchi i pâna la vârf. Aceasta se poate
obine daca taierile se încep nu de la vârful ramurii
de structura, ci de la baza ei, avansând de la creanga
la creanga. Trebuie avuta grija sa lasam crengi din
30-40 de cm, i pe ele nuiele de rod, tot din 30-40
de cm. Este foarte trista privelistea acelui pom care
seamana mai degraba cu o matura în pta-n pamânt.
Partea inferioara este complet goala, si doar pe par-tea
superioara sunt câteva crengi si nuiele de rod.
USTENSILE TAIERII
Zicala care spune ca pentru munca buna este ne-voie
de unealta buna este foarte adevarata în ca-zul
taierii pomilor, deoarece cu ele provocam rani
plantelor. De-a lungul timpului aceste ustensile
s-au dezvoltat treptat, de la simplul cuit la automo-bile
de taiat i maini de conturare. Aceste usten-sile
se pot împari în: ustensile manuale, maini
acionate manual, maini acionate mecanic.
Ustensilele manuale:
Foarfece de gradina pentru o singura mâna
Este ustensila manuala folosita cel mai des, este
deci de foarte multe tipuri. Parile componente ale
foarfecii de gradina sunt prezentate în Fig. nr. 23.
Ce caracteristici are o foarfeca de gradina buna?
• este relativ usoara,
• mânerele se adapteaza formei mâinii (de
dreapta, de stânga),
• lama îi menine ascuimea,
• i se pot schimba piesele (lama de taiere,
lama de susinere, mânerele),
• se deschide i închide în sigurana i uor,
cu o singura mâna,
• înveliul mânerelor este din plastic care se
uzeaza greu i nu aluneca.
• taie fara efort crengi cu o diametrul de pâna
la 1,5-2 cm.
Este o chestiune de obisnuina daca mânerul ex-terior
se poate roti sau nu. Unii prefera mânerele
care se rotesc, alii pe cele xe. Cu cele rotative se
taie mai uor, cu cele xe se pot taia parile mai
groase.
O parte indispensabila a procesului de taiere
modern este dezinfectarea periodica a ustensilelor
de taiat, deoarece o mare parte din agenii pato-geni
se pot raspândi foarte bine cu prilejul taierii.
Din acest punct de vedere poate cea mai pericu-loasa
este arsura bacteriana (Erwina amylovora),
care infecteaza pomaceele. Dezinfectarea se poate
face cu substane cu coninut de clor, cu benzina,
dar si cu focul (în timpul taierii cu ajutorul bri-chetei).
Lamele inoxidabile sunt mai rezistente
la substanele chimice si pot curaate mai usor,
însa rezista mai puin timp. Iar cele cu suprafaa
inoxidabila mai ie ine (ex. te on) nu rezista cum
trebuie uzurii.
Pe baza principiului de funcionare foarfecele
sunt de mai multe tipuri, la noi cea mai raspândi-
Fig. nr. 22
Nu este permisa taierea nuielelor
crescute vertical
(Sursa: Sipos, 2009)
Fig. nr. 23
Parile foarfecii de gradina
(Sursa: Sipos, 2009)

20. Taierea pomilor fructiferi
19
ta este foarfeca la care lamele se închid una lânga
cealalta.
O întrebare des întâlnita este marimea foarfecii
de gradina. Cele mai des folosite foarfeci sunt între
18-22 de cm, bineîneles sunt unele mai mici sau
mai mari.
Marimea foarfecii potrivite pentru persoana
se poate de ni relativ uor. Foarfeca complet des-chisa
se aeaza în palma în aa fel, încât mânerul
interior sa depaeasca cu cel mult 1-2 cm palma
noastra. Daca cu partea de vârf a degetului arata-tor
putem cuprinde mânerul exterior, atunci di-mensiunea
este potrivita (Fig. nr. 24).
Fig. nr. 24
Marimea foarfecii de gradina,
aleasa sa e potrivita mâinii
Foarfeca de gradina cu doua mâini
(de taiat crengi)
Este ustensila potrivita pentru taierea crengilor
mai groase cu un diametru de 2-4 cm (Fig. nr. 25).
Pentru usurarea taierii se folosesc diferite rezol-vari
tehnice. Lamele funcioneaza prin închidere
una peste cealalta sau una lânga cealalta. Lungi-mea
mânerelor variaza între 60-100 cm, dar exista
si mânere telescopice.
Fig. nr. 25
Foarfeca pentru taierea crengilor
Foarfecele pentru taierea crengilor sunt supuse
unor sarcini mari, de aceea nu este totuna durata
lor de utilizare. Unele se uzeaza destul de repede,
altele pot sa ina chiar aproape o viaa, desigur
acest aspect se oglindete si prin preul lor.
Câteva proprietai, care ajuta la achiziionarea
foarfecii potrivite:
• sa e cât mai usoara posibil,
• cu o foarfeca mai lunga este mai usoara taierea
parilor mai groase,
• distana dintre lame sa e mare i în cazul unei
deschiderii mici a mânerelor,
• ambele lame sa e schimbabile.
Este foarte incomod i dureros daca în timpul taierii
mâinile se apropie aa de mult, încât pumnii se lovesc,
motiv pentru care la cumparare este indicata încer-carea
exibilitaii, rezistenei mânerelor. Foarfeca tre-buie
strânsa cu toata fora, si în cazul în care mâinile
se ating între ele, mai bine cumparam o foarfeca mai
scumpa (exista unele foarfeci de aluminiu de 1kg care
nu pot strânse nici de barbaii foarte puternici).
Fierastraie
Articolele de specialitate mai vechi au descris mai
multe tipuri de erastraie – dupa forma lamei, mâ-ner
si dini. Pâna azi s-au format erastraie cele
mai potrivite lucrarilor de taiere, însa se pot gasi
multe care sunt bune doar pentru taiat lemne însa
nu si pentru taierea din pomicultura. Dezvoltarea
se manifesta cel mai bine în calitatea lamelor, a
dinii si ascuirii acestora.
Criterii de selectare a erastraului
• fara rama, numita si lama de sabie,
• sa aiba o lama de calitate potrivita pentru
taiere prin tragere,
• lama sa nu e mai lunga de 25-30 cm
• mânerul sa e adaptat formei mâinii, si sa
nu alunece.
Fierastraiele care se pot închide sau au un toc sunt
foarte practice. Acestea nu trebuie puse pe jos,
deoarece cele cu toc pot purtate la brâu, iar cele
care se închid pot puse în buzunar, sau în toc
(Fig. nr. 26).
Fig. nr. 26
Ferastrau cu toc xabil pe curea
Cea mai importanta parte a erastraului este
lama. La lamele erastraielor de calitate direcia de
taiere este indicata printr-o sageata. Acest fapt este
important, deoarece lamele bidirecionale sunt mai
groase si mai rigide decât cele care taie într-o singu-ra
direcie (tragere). Dinii sunt formai în aa fel,
încât rumegusul sa se îndeparteze uor dintre ei, de
obicei ascuirea lor nala este facuta prin raze laser.
Înainte de cumparare trebuie testata exibilitatea
lamei. Este recomandata cumpararea erastraului
a carui lama îsi reia imediat forma iniiala dupa
îndoire. Lama care ramâne îndoita este de proasta
calitate si nu merita cumparata.