1. GRAFICĂ ŞI DESIGN
Frincu Mihaela Hanelore

2. GRAFICĂ…
 GRÁFIC, -Ă, grafici, -ce, adj., GRÁFIC, grafice, s.n., GRÁFICĂ s.f.
 I. Adj.
 1. Referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația
unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei
metode.
 2. Care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură.
 II.
 1. S.n. Reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre
două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor
date din diverse domenii de activitate.
 2. S.f. Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător și care folosește
diverse procedee tehnice și diferite materiale. – Din fr. graphique.
 Sursa: DEX '98

3. DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN
ELEMENTE FUNDAMENTALE
 Elementele fundamentale ale grafic-design-ului: forma, culoarea şi conceptul.
 Forma – reprezintă compoziția elementelor fundamentale dintr-o
lucrare/proiect, felul în care arată un obiect : configurația, proporția, echilibrul şi
armonia parților componente. Înțelegerea formei provine din dezvoltarea
capacității de a distinge calitățile intrinseci ale elementelor şi a relațiilor dintre
ele.
 Culoarea - joaca un rol important în luarea de decizii în designul grafic, conferind
varietate, atmosferă şi spațialitate. Culorile alese vor determina nu numai reacții
psihologice şi emoționale ci ar trebui să susțină şi să sporească aspectele de
natură formală.
 Conceptul - se referă la ideea sau viziunea ce susține imaginea grafică. Procesele
de gândire parcurse spre realizarea unei lucrări reprezintă o parte vitală din
găsirea unei soluții grafice la o problemă specifică. Forma şi culoarea au puțină
valoare dacă nu există o gândire de calitate. Atunci când conceptul şi utilizarea
formei şi a culorilor se întregesc coerent, există posibilitatea reală ca designerul să
își atingă obiectivele.

4. DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN
PRINCIPII DE BAZĂ
 1. FORMA ŞI SPAŢIU
 Vederea este o experiență atât de banală încât i se acordă prea puțină atenție. Pentru designer, felul
în care ochii şi creierul său interpretează ceea ce vede, prezintă importanța cea mai mare. În mod
conștient sau nu, ochii noștri alimentează creierul în mod constant cu informații vizuale, ce sunt
procesate şi interpretate.
 a) Spațiu bidimensional – designul grafic se realizează în general în limitele a două dimensiuni (înălțime şi
lățime). O coală albă de hârtie este o suprafață plană până în clipa în care plasăm un semn pe ea, iar atunci
devine scena unor forțe vizuale ce devin tot mai complexe pe măsură ce creşte numărul elementelor. Ele
constituie forța fundamentală a stimulilor vizuali.
 b) Figura şi fondul
 Formele sunt întotdeauna percepute în asociere cu spațiul în care sunt amplasate şi cu celelalte
forme ce pot fi prezente în formatul respectiv. Fiecare formă este văzută în context şi nu poate fi
total izolată.
 În general, o formă este considerată pozitivă iar spațiul din jurul ei este negativ. Stilul din interiorul
unui format (numit uneori şi fond), este un element important al oricărui design şi nu ar trebui
tratat superficial.
 Spațiul trebuie organizat şi controlat, deoarece oferă informații importante despre forma care
trebuie să aibă în jurul ei o non-formă pentru a exista. Un spațiu necorespunzător aranjat poate
accentua neînțelegerea unei idei.
 d) Simetrie şi asimetrie
 d) Forma tridimensională - iluzia profunzimii şi a volumului spațial parvine prin perspectivă, un tip de
reprezentare vizuală inventată la începutul Renașterii italiene.

5. DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN
PRINCIPII DE BAZĂ
 2. SPAŢIU NEGATIV ŞI SPATIU POZITIV
 Trebuie analizată utilizarea eficientă a spațiului pozitiv şi a spațiului negativ. Spațiul pozitiv este suprafața
imaginii, în vreme ce spațiul negativ este fundalul sau planul imaginii. Este important să fie înțeles faptul că, în
general, spațiul negativ slujește pentru a susține suprafața imaginii şi de aceea nu poate fi lăsat să se dezvolte
ca spațiu activ în sine.
 Merită explorate efectele pe care acest spațiu neutilizat îl are asupra senzației globale generate de o imagine,
prin modificarea raportului între spațiul pozitiv şi cel negativ. Pot apărea situații în care un grup specific de
elemente se reunesc pentru a se susține reciproc şi a concura astfel încât fundalul capătă forma din partea
elementelor pozitive. În aceste cazuri ochii au dificultăți în a deosebi forma de fundal, lucru care creează
ambiguitate.
 3. COMPOZIŢIA
 Compoziția se referă la structura şi organizarea subiectului, iar înțelegerea şi explorarea practică a subiectului
respectiv sunt esențiale pentru o comunicare vizuală eficientă. Compoziția trebuie considerată la fel de
importantă ca şi elementele folosite pentru a construi imaginea în sine.
 De-a lungul istoriei artei vizuale au fost propuse diverse teorii ale compoziției. Cea mai cunoscută este însă
SECŢIUNEA DE AUR sau PROPORŢIA DIVINĂ concepută de arhitectul Vitruvius şi se bazează pe un raport stabilit
între latura lungă şi cea scurtă a unui dreptunghi.
 Totuși au fost concepute şi alte teorii precum cea a pictorului Henri Matisse, conform căreia compoziția
reprezintă arta aranjării diverselor elemente în scopul de a exprima sentimentele în mod decorativ.
 Ca şi concluzie... elementele folosite în realizarea unei compoziții nu trebuie neapărat amplasate central pe
hârtie, ci pot părea că ies din hârtie sau intră dinspre margini etc.
 Astfel, o compoziție simetrică asigura o lucrare calmă, pașnică, pe când dinamismul este obținut printr-o
dispunere asimetrică.

6. DESPRE … GRAFICĂ ŞI DESIGN
PRINCIPII DE BAZĂ ALE MACHETĂRII
 Termenul machetare se refera la modul în care organizăm materialele disparate ce formează elementele unei lucrări.
Obiectivul este de a prezenta informațiile logic şi coerent, cât şi de a scoate în relief elementele importante. În
producerea machetelor există trei etape de bază:
 Informarea - în primul rând designerul este informat de client asupra materialelor ce trebuie utilizate. În mod
normal acestea pot fi o combinație de text (text principal, titluri, legende) şi imagini (fotografii, ilustrații, hârtii
sau diagrame). Informarea ar trebui să precizeze şi aspectul dorit sau senzația pe care intenționează să o
transmită, care la rândul ei va depinde de publicul țintă. Trebuie ca macheta să pară autoritară sau ticsită cu
informații? curată şi structurată cu multe spații albe? Neconvențională sau ultramodernă?
 Proiectarea - în al doilea rând designerul trebuie să înceapă să se gândească la felul în care diverșii factori
practici, ca formatul paginii şi culorile disponibile îi vor influența abordarea. Dacă există multe imagini şi text care
trebuie încadrate într-o suprafață mică atunci aspectul machetei va fi afectat. În această etapă trebuie ajuns la un
acord în privința stabilirii de ierarhii în text, adică a punctelor principale ce trebuie subliniate. În unele cazuri
unele elemente pot fi etichetate cu (liste ordonate sau neordonate) pentru a le indica importanța relativă. Însă
aceste elemente pot fi tratate şi tipografic pentru a le spori înțelesul. Astfel se apelează la diferențe de mărime
de font, grosime, formă sau culoare.
 Procesarea - etapa a treia este trecerea propriu-zisă la treaba. Nu va grăbiți direct la calculator. Presupunând că
lucrarea are mai multe pagini este indicat să creați o desfășurare pe două pagini cu dimensiunea finală reală. În
felul acesta puteți vedea zona în care trebuie lucrat. Pentru o organizarea mai ușoară a materialului, este
recomandabil să începeți cu o grilă, în care structura generală a paginii să fie divizată în unități de spațiu. Grila va
arata dispunerea coloanelor, marginile şi zonele pentru textul principal, legende şi imagini. După ce ați trasat
formatul puteți pregăti câteva ciorne ale machetei. Ele pot fi miniaturi sau schițe vizuale având dimensiunea pe
jumătate din cea reală în care sunt prezentate pentru prima dată ideile.
 Timpul necesar desenării ideilor este infinit mai scurt decât încercarea de a crea lucrările direct pe calculator.
Calculatorul e doar un instrument şi nu poate gândi în locul nimănui. Aici un designer cu imaginație își poate folosi pe
deplin talentele înainte de a trece la lucru efectiv.

7. DESPRE … IMAGINE
 IMÁGINE, imagini, s.f.
 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect în mintea omenească sub forma
unor senzații, percepții sau reprezentări; spec. reprezentare vizuală sau
auditivă; (concr.) obiect perceput prin simțuri.
 2. Reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic;
reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din
viață, a unui tablou din natură etc., obținută prin desen, pictură, sculptură etc.
Reflectare artistică a realității prin sunete, cuvinte, culori etc., în muzică, în
literatură, în arte plastice etc.
 3. (Fiz.) Figură obținută prin unirea punctelor în care se întâlnesc razele de
lumină sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imágină, -i s.f.] –
Din lat. imago, -inis (cu sensuri după fr. image).
 Sursa: DEX '98
 Comentarii:
 Poartă informație despre obiecte
 A nu se confunda cu obiectele

8. FORMAREA … IMAGINILOR

9. CAMERA OBSCURĂ - FOTOGRAFII
Camera obscură
1490
Când imaginea obiectelor iluminate…
pătrunde printr-o gaura mica intr-o
încăpere foarte întunecoasa… veți
vedea aceste obiecte cu propria lor
forma si culoare… inversate…
”Leonardo DaVinci”
Prima fotografie

10. FOTOGRAFIA COLOR
 1861 – Maxwell
 1903 - Autochrome Lumière
 3 placi sensibile (R, G, B)
 1935 – Kodachrome– prima pelicula color (Kodak)
 1936 –pelicula color Agfa
 1948 –Polaroid fotografia instantanee (Edwin Land); 1962 color

11. SISTEMUL VIZUAL UMAN
 380-740nm

12. OCHIUL UMAN – CAMERA PERFORMANTĂ?
 3 tipuri de pigmenți sensibili la culoare(R, G, B) –vedere tricromatica
 Ochiul distinge 10 milioane culori
 Lipsa receptorilor=> defecte
 Adaptare cromatica: culoarea perceputa rămâne constanta la variația
iluminării

13. TESTE

14. CULOAREA
 culoarea care consta intr-o singura lungime de unda: pura
spectral (monocromatica)
 în general, amestecuri
 majoritatea culorilor pot fi generate de un amestec de 3 culori,
numite culori primare
 în 1931, CIE a standardizat reprezentarea culorilor prin
amestecarea a 3 culori primare

15. CUBUL RGB

16. SPATIUL HSV
 Nuanța(H), saturație (S) si intensitate(V)
 Nuanța: tipul culorii: roșu, galben…(0-360 grade)
 Saturație: puritatea culorii(0-100%)
 Intensitate: strălucirea culorii(0-100%)

17. RGB, CMYK
 Culorile secundare se obțin din amestecul a cate doua culori
primare
 Cian absoarbe roșu, magenta verde, galbenul absoarbe albastru
 La imprimare, culorile închise se obțin adăugând negru: CMYK

18. DIVERSE
 http://www.iluzieoptica.com/
 http://www.haltadefinizione.com/
http://www.harlem-13-gigapixels.com/
 http://www.digicamhistory.com/

19. VĂ MULŢUMESC